Uzare, substantiv
Sinonime:
consumare, deteriorare, folosire, învechire, ponosire, uzură.
Uzură, substantiv feminin
Sinonime:
degradare, deteriorare, eroziune, purtare, uzaj, uzare, vetustețe; camătă, cămătărie, dobândă, procent; (figurat) slăbire, oboseală, epuizare; (figurat) corupție, decadență, desfrâu.
Degradaţie, substantiv
Sinonime:
alterație, corupere, decadență, decădere, declin, degradare, depravare, deteriorare, eroziune, înjosire, învechire, modificare, ofilire, pervertire, prejudiciu, ravagiu, stricare, tocire, reducere, umilire, uzare, viciere.
Deteriorare, substantiv
Sinonime:
degradare, învechire, stricare, uzare, (învechit) degradaţie, ponosire; avariere, avarie, uzură, agravare, înrăire, înrăutăţire.
Ponoseală, substantiv
Sinonime:
degradare, deteriorare, ponosire, roadere, stricare, tocire, uzare.
Ponosire, substantiv
Sinonime:
degradare, deteriorare, roadere, stricare, tocire, uzare, (rar) ponoseală.
Desuetudine, substantiv
Sinonime:
abandon, demodare, învechire, obsolescență, perimare, uzare, (variantă) (învechit) desuetudă.
Deteriorație, substantiv
Sinonime:
aneantizare, avarie, avariere, coroziune, decadență, decădere, declin, degradare, delabrare, descompunere, deteriorare, diminuare, distrugere, eroziune, învechire, ponosire, putrefacție, ruinare, stricare, uzare, uzură, (învechit) degradație, (învechit) deteriorațiune.
Jerpelire, substantiv
Sinonime:
degradare, învechire, ponosire, uzare, zdrențuire.
Roadere, substantiv
Sinonime:
coroziune, degradare, deteriorare, erodare, eroziune, frecare, măcinare, ponosire, săpare, săpat, stricare, tocire, uzare, (popular) mâncătură, (popular) rosătură, (rar) ponoseală.
Stricare, substantiv
Sinonime:
acrire, alterare, avariere, călcare, corupere, daună, dărăpănare, decădere, deformare, degradare, depravare, deranjare, descompunere, desfacere, deteriorare, distrugere, fermentare, forțare, împuțire, înăcrire, încălcare, înrăutățire, învechire, măcinare, nesocotire, nimicire, pagubă, părăginire, pervertire, pierdere, poluare, ponosire, prăpădire, prejudiciu, râncezire, roadere, ruinare, rupere, schimbare în rău, spargere, stricăciune, tocire, uzare, viciere, violare, (învechit) degradație, (popular) vătămare, (rar) ponoseală.
Rablagire, substantiv
Sinonime:
deteriorare, ramolire, stricare, uzare, vlăguire, (variantă) răblăgire.
Bătucire, substantiv
Sinonime:
acoperire cu bătături, batere, bășicare (a picioarelor), bătătorire, îngroșare, uzare, zdrobire, (învechit) șoseluire, (rar) bătucit, (rar) tocire.
Învechire, substantiv
Sinonime:
degradare, demodare, deteriorare, ieșire din uz, îmbătrânire, perimare, rămânere în urmă, stricare, uzare, (învechit) degradație.
Dârvălire, substantiv (învechit)
Sinonime:
dresare, murdărire, uzare, (învechit) dârmolire, (învechit) dârmolit, (învechit) dârvăleală, (învechit) dârvălit; (regional) bătătorire (a pământului), blestemare, certare, (variantă) dărvălire, (variantă) dâlvărire, (variantă) dervelire, (variantă) drevelire.
Rupere, substantiv
Sinonime:
abrogare, anulare, aplecare, culegere, descompunere, desfacere, despărțire, desprindere, detașare, fracturare, frângere, izolare, împrăștiere, întrerupere, răsfirare, răzlețire, revărsare, risipire, roadere, rupt, ruptură, separare, sfâșiere, smulgere, spargere, spintecare, spintecat, stricare, surpare, uzare, zdrobire, (figurat) distrugere, (figurat) îndepărtare, (figurat) înstrăinare, (figurat) ruinare, (învechit) împărțire, (învechit) jefuire, (învechit) rumpere, (învechit; la figurat) întristare, (la jocul de cărți) tăiere, (rar) fărâmițare, (regional) sfărâmare.
Îmbătrânire, substantiv
Sinonime:
decrepitudine, îmbătrânit, ramolire, ramolisment, senescență, (figurat) uzare, (învechit) bătrânire, (tehnică) maturare.
Hrentuitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
(despre obiecte) oboseală, obosire, stricare, uzare.
Dermeneală, substantiv (regional)
Sinonime:
dărăpănare, stricare, uzare, (figurat) fanare, (regional) dermenitură.
