Batjocură, substantiv feminin Sinonime:
înjosire, insultă, injurie, ponegrire, defăimare, (regional) bălăcărie, ocară, umilire; bătaie de joc, batjocorire, băşcălie, luare în derâdere; înţepătură, ironie, zeflemea, sarcasm; necinstire, violare, dezonoare.
Beșteleală, substantiv feminin (familiar) Sinonime:
mustruială, mustrare, ocară, critică, bobârnace, observaţie, înjosire, umilire.
Înapoiere, substantiv feminin
Sinonime:
arierație, rambursare, rămânere în urmă, redare, restituire, restituție, revenire, venire, (figurat) decadență, (figurat) declin, (figurat) disprețuire, (figurat) regres, (figurat) retrogradare, (figurat) umilire, (învechit) prostietate, (învechit) ramburs, (învechit) reînturnare, (popular) întoarcere, (popular) înturnare, (popular) înturnat.
Obidă, substantiv feminin
Sinonime:
afront, amărăciune, apăsare, asuprire, chin, ciudă, durere (sufletească), exploatare, furie, gelozie, inechitate, injurie, insultă, invidie, împilare, întristare, înverșunare, jale, jignire, mâhnire, mânie, năpăstuire, necaz, nedreptate, ocară, ofensă, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, pică, pizmă, pornire, prigoană, prigonire, ranchiună, rușine, supărare, tristețe, umilință, umilire, urgisire, zbucium.
Căciulire, substantiv
Sinonime:
înjosire, ploconeală, ploconire, umilire.
Defăimare, substantiv
Sinonime:
bârfire, ponegrire, calomniere, desconsiderare, umilire, batjocură, desconsideraţie, dispreț.
Degradaţie, substantiv
Sinonime:
alterație, corupere, decadență, decădere, declin, degradare, depravare, deteriorare, eroziune, înjosire, învechire, modificare, ofilire, pervertire, prejudiciu, ravagiu, stricare, tocire, reducere, umilire, uzare, viciere.
Smerire, substantiv
Sinonime:
(învechit) credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, evlavie, pietate, pioșenie, piozitate, religiozitate, smerenie, supușenie, umilință, umilire.
Ploconire, substantiv
Sinonime:
admirație exagerată, închinăciune, înjosire, lingușire, plecăciune, ploconeală, servilism, supunere, umilire, (familiar) căciuleală, (familiar) căciulire.
Ploconeală, substantiv
Sinonime:
aplecare, compliment, închinăciune, înjosire, lingușire, mătanie, plecăciune, ploconire, reverență, supunere oarbă, temenea, umilire, (familiar și rar) selamlâc, (familiar) căciulire, (învechit) plecare, (regional) plocon, (turcism învechit) talâm.
Dejosire, substantiv (învechit)
Sinonime:
degradare, dezonoare, înjosire, umilire.
Dejosit, substantiv (învechit)
Sinonime:
degradare, dezonoare, înjosire, umilire. Dejosit, adjectiv (învechit)
Sinonime:
degradat, dezonorat, umilit.
Ruşinare, substantiv
Sinonime:
desfrâu, dezmăț, jenă, orgie, rușine, sfială, sfiiciune, stânjeneală, stânjenire, stinghereală, (învechit) goliciune, (învechit) rușinăciune, (învechit) umilire.
Dârzuit, substantiv (regional)
Sinonime:
dârzuire, umilire. Dârzuit, adjectiv (regional)
Sinonime:
(figurat) umilit.
Dârzuire, substantiv (regional)
Sinonime:
dârzuit, (figurat) umilire.
Defăimăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
blamare, calomniere, condamnare, critică vehementă, decădere, defăimare, defăimat, desconsiderare, detestare, hulire, înjosire, profanare, subapreciere, umilire, vorbire de rău, (învechit) defăimătură, (învechit) stigmatizare.
Defăimătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
blamare, calomniere, condamnare, critică vehementă, decădere, defăimare, defăimat, desconsiderare, detestare, hulire, înjosire, profanare, subapreciere, umilire, vorbire de rău, (învechit) defăimăciune, (învechit) stigmatizare.
Înjosire, substantiv
Sinonime:
degradare, dezonorare, ploconeală, ploconire, rușine, umilință, umilire, (familiar) căciulire, (figurat) prostituție, (învechit) abjecțiune, (învechit) coborâre, (învechit) degradație, (învechit) înjosorire, (regional) pleftureală, (variantă) înjosare.
Batjocurire, substantiv
Sinonime:
batere de joc, batjocorire, batjocorit, batjocurare, batjocurat, facere de râs, luare în râs, necinstire, umilire.
Umileciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
umilire.
