Țocănit, substantiv (regional)
Sinonime:
ciocănit, țăcănit.
Tocănitor, substantiv (regional)
Sinonime:
fund, tocător.
Țocănitură, substantiv (regional)
Sinonime:
țăcănitură.
Bătaie, substantiv feminin
Sinonime:
altoială, atingere, bătălie, bătătură, băteală, bătută, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, boiște, bombardament, bombardare, bruftuială, bruftuluială, bumbăceală, burduşeală, caft, cafteală, carambol, cardeală, ceartă, chelfăneală, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, ciocnire, ciomăgeală, conflict, corecţie, fâlfâit, goană, harţă, hăituială, hăituire, izbire, împreunare, încăierare, încăierătură, înfrângere, lovire, lovitură, luptă, mardeală, muștruluială, palpitație, păruială, pedeapsă, plesnitură, pulsație, răfuială, război, scatoalcă, scărmănătură, scărmăneală, scornire, suflare, suflu, tărbăceală, târnuială, târnuire, tic-tac, timp, tocănit, trânteală, trosneală, urecheală, zvâcnire, (bătaie de joc) batjocură, (familiar) tăvăleală, (figurat) mângâiere, (figurat) scărmănare, (învechit și popular) suflat, (rar) încaier, (regional) încăierat, (regional) tocănire, (regional) zăliște.
Bocănire, substantiv
Sinonime:
bătaie, bocăneală, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, (regional) tocănire, tocănit.
Orbete, substantiv
Sinonime:
(zoologie) (popular) cățelul-pământului, (regional) grivan, porcuț, șuiță, tocăniță, țâncul-pământului, (Muntenia și Transilvania) sobol, șomâc; derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură.
Ciocănit, substantiv
Sinonime:
bătaie, bocănit, tocănit.
Ciopârțire, substantiv
Sinonime:
ciopârțeală, cioplitură, depesaj, îmbucătățire, rupere, rupt, sfârtecare, sfârticare, sfâșiere, sfâșietură, spintecare, tăietură, tocare, tocat, tocănire, tocănit, tranșă, (popular și familiar) ferfenițire, (popular și familiar) ferfenițit, (popular) căsăpire, (regional) hăcuire, (variantă) ciopârtire.
Tocănire, substantiv
Sinonime:
bătaie, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, tocănit.
Bocănitură, substantiv
Sinonime:
bătaie, bocăneală, bocănire, bocănit, ciocăneală, ciocănire, ciocănitură, pocăneală, pocănit, pocănitură, (regional) bontăneală, (regional) bontănitură, (regional) tocănire, (regional) tocănit.
Țăcănitură, substantiv
Sinonime:
păcăneală, păcănire, păcănit, păcănitură, pârâitură, răpăit, șuierat, șuierătură, țăcăneală, țăcănire, țăcănit, (rar) țăncănitură, (regional) țocănitură.