Titlu, substantiv neutru
Sinonime:
antet, apelație, atribuţie, brevet, calitate, certificat, demnitate, denominație, denumire, designație, diplomă, drept, funcție, intitulare, manșetă, nume, numire, obligație, rang, rubricariu, subtitlu, titru, (figurat) bază legală, (învechit) spiță, (învechit) stat, (învechit) titol, (învechit) titulă, (învechit) tituluș.
Titlui, verb (învechit)
Sinonime:
a boteza, a chema, a denumi, a intitula, a numi, a porecli, a spune, a supranumi.
Bilet, substantiv neutru
Sinonime:
act, bilețel, bon, buletin, cartelă, chitanță, cupon, epistolă, epistolie, inter-rail, notă scrisă, permis, răvaş, recipisă, scrisoare, scrisorică, tichet, titlu de transport, (bilet de ordin) cambie, (popular) țidulă; (bilet de bancă) bancnotă, cupură, hârtie, hârtie-monedă, (învechit) asignat, (învechit) asignație, (învechit) bancă, (învechit) bumașcă, (prin Transilvania și Maramureș) băncută.
Brevet, substantiv neutru Sinonime:
certificat, diplomă, garanție, licenţă, patentă, titlu.
Calitate, substantiv feminin Sinonime:
aptitudine, atribut, însuşire, valoare specifică, fel de a fi, caracteristică, trăsătură, particularitate, natură, merit, virtute; poziţie, situaţie, titlu, condiţie, rang, funcție.
Condiţie, substantiv feminin
Sinonime:
clauză, prevedere; factor, fapt, împrejurare, circumstanţă; situaţie, poziţie socială, rang, stare, titlu, teapă, treaptă, (popular) mână, seamă.
Demnitate, substantiv feminin
Sinonime:
prestigiu, gravitate, sobrietate; rang, ierarhie, treaptă socială, poziţie, (învechit) cin, dregătorie, ifos, orânduială, şedere, vrednicie, titlu, onoare.
Efect, substantiv neutru
Sinonime:
rezultat, rod, consecinţă, urmare, concluzie; impresie, senzaţie; (plural) echipament; acţiune, influenţă, înrâurire; (efect fotoconductiv) fotoconductibilitate; (efect de comerț) bilet la ordin, hârtie de valoare, scrisoare de schimb, titlu de credit, trată, warant.
Firmă, substantiv feminin Sinonime:
titlu, denumire, inscripţie; întreprindere, uzină, fabrică.
Titrat (titrată), adjectiv
Sinonime:
licenţiat; care posedă un titlu de noblețe.
Colontitlu, substantiv
Sinonime:
(tipografie) letrină, titlu de coloană.
Denumit, adjectiv
Sinonime:
botezat, etichetat, intitulat, numit, poreclit, supranumit, zis, (învechit) titluit.
Detrona, verb
Sinonime:
a deposeda de tron, a scoate din domnie, a mazili; a înlătura din funcție, a destitui, a elibera, a concedia; a scoate; (sport) a deposeda de titlu.
Detronat, adjectiv
Sinonime:
înlăturat de la domnie, alungat de pe tron, mazilit; (sport) deposedat de titlu.
Sevastocrator, substantiv
Sinonime:
(învechit, titlu bizantin) sebastocrator, viceîmparat, vicerege.
Slăvime, substantiv
Sinonime:
(învechit; titlu onorific) Excelență.
Anepigraf, adjectiv
Sinonime:
anepigrafic, fără inscripție, fără titlu.
Supranumit, adjectiv
Sinonime:
botezat, denumit, intitulat, numit, poreclit, zis, (învechit) titluit.
Warant, substantiv
Sinonime:
cauțiune, contract de garanţie, gaj, garanție, recipisă, titlu de credit.
Titru, substantiv
Sinonime:
concentrație, proporție, titlu.
Rubrica, verb
Sinonime:
a aranja, a clasifica, a împărți în rubrici, a rândui. Rubrică, substantiv
Sinonime:
articol, capitol, categorie, cronică, foileton, reportaj, rubricariu, secțiune, titlu, (învechit) cerneală roșie, (învechit) paragraf, (învechit) riglă.
Apelație, substantiv
Sinonime:
adresare, apelare, calificativ, chemare, denominare, denumire, designație, etichetă, nume, numire, titlu, (învechit) apel, (variantă) apelațiune.
Titra, verb
Sinonime:
a acorda un titlu, a da un titlu, a intitula, a numi, a pune un titlu. Țitră, substantiv (învechit)
Sinonime:
lămâie.
Intitulare, substantiv
Sinonime:
denumire, nume, numire, titlu, (popular) întitulare, (popular) întitulire.
Rubricariu, substantiv
Sinonime:
indice alfabetic; titlu (în roșu).
Şah, substantiv
Sinonime:
(joc) minișah, (franţuzism învechit) eşec, (învechit) şatrange; (Persia și Iran, titlu de noblețe) împărat, padişah, rege, sultan, suveran, şahinşah, (învechit) șac; (învechit) alineat, parafă, viză.
Squatter, substantiv (englezism)
Sinonime:
chiriaș ilegal, ocupant fără titlu.
Subtitlu, substantiv
Sinonime:
(cinema) subtitraj, subtitrare; (jurnalism) chapeau, șapou, titlu secundar.
Numire, substantiv
Sinonime:
alcătuire, angajare, calificare, constituire, creare, denumire, desemnare, formare, instituire, încadrare, înființare, nume, organizare, primire, stabilire, (figurat) etichetare, (figurat) taxare, (învechit) provivasire, (învechit) titlu, (învechit) titulatură, (livresc) denominație, (rar) intitulare.
Obligațiune, substantiv
Sinonime:
obligație; hârtie de valoare, titlu de credit, (învechit) titlu de rentă.
Abjudeca, verb
Sinonime:
(despre titluri, drepturi) a anula, a suspenda.
Abjudecare, substantiv
Sinonime:
(despre titluri, drepturi) anulare, suspendare.
Șmuțtitlu, substantiv
Sinonime:
(poligrafie) copertă interioară, pagină de gardă, pagină de titlu fals.
Supranumi, verb
Sinonime:
a boteza, a califica, a chema, a denumi, a intitula, a înzestra cu un supranume, a numi, a porecli, a spune, a zice, (învechit și regional) a număra, (învechit) a grăi, (învechit) a nomina, (învechit) a numeni, (învechit) a titlui.
Berat, substantiv (învechit)
Sinonime:
(istorie) act, brevet, decret de domnie, diplomă, dispoziție, firman, înscris, titlu, uric, (variantă) barat, (variantă) bărat, (variantă) bereat.
Titlos, substantiv (învechit)
Sinonime:
titlu.
Ispisoc, substantiv (învechit)
Sinonime:
carte (domnească), decret, document, hrisov, titlu, țidulă.
