Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Tipi
Tipi, verb
Sinonime: a constrânge, a face, a forţa, a obliga, a sili.  
Tipic
Tipic, substantiv neutru
Sinonime: obicei, tradiţie; normă, regulă.  
Tipic (tipică)
Tipic (tipică), adjectiv
Sinonime: specific, caracteristic, propriu, distinct, particular.  
Tipiza
Tipiza, verb
Sinonime: a standardiza; a uniformiza, a generaliza.  

Constrânge
Constrânge, verb
Sinonime: a sili, a obliga, a impune, a face, a forţa, (livresc) a soma, a violenta, (popular) a silnici, (învechit şi regional) a strânge, (prin Banat) a tipi, (învechit) a asupri, a îndemna, a necesita, a pripi, a silui, a strâmtora, (figurat) a presa; a nevoi, a supune, a condamna, (popular) a osândi; a reduce.  
Datină
Datină, substantiv feminin
Sinonime: tradiţie, obicei, uzanţă, rânduiala; regulă, tipic, lege, fel, uz, (învechit şi popular) rând, (popular) dată, (învechit şi regional) pomană, (regional) orândă, (Transilvania) sucă, (prin Banat) zacon, (învechit) pravilă, predanie, şart, tocmeală, (turcism învechit) adat; cutumă.  
Definitoriu (definitorie)
Definitoriu (definitorie), adjectiv
Sinonime: caracteristic, definitor, definițional, distinct, distinctiv, dominant, elocvent, particular, propriu, reprezentativ, specific, tipic, (învechit) însușit.  
Distinctiv (distinctivă)
Distinctiv (distinctivă), adjectiv
Sinonime: caracteristic, deosebitor, specific, tipic, propriu, particular.  
Lege
Lege, substantiv feminin
Sinonime: acțiune, autoritate, canon, cartă, cauză, cod, condamnare, confesiune, constituție, consuetudine, credinţă, cult, cutumă, datină, decizie, decret, dispoziţie, drept, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiție, normă, obicei, obiceiul pământului, obligaţie, ordin, ordonanță, osândă, pedeapsă, precept divin, proces, putere, rânduială, regulament, regulă, religie, rezoluție, rit, sentință, statut, tipic, tradiţie, tribunal, uz, uzanță, verdict, (învechit și popular) ucaz, (învechit) codice, (învechit) edict, (învechit) firman, (învechit) legiuire, (învechit) pravilă, (învechit) reglement, (învechit) testament; (lege logică) expresie validă, tautologie, teză logică.  
Meticulos (meticuloasă)
Meticulos (meticuloasă), adjectiv
Sinonime: scrupulos, conştiincios, serios, corect; migălos, minuţios, atent, tipicar.  
Norma
Norma, verb
Sinonime: a aranja, a fixa, a legifera, a orândui, a reglementa, a stabili.

Normă, substantiv feminin
Sinonime: canon, cartă, cod, convenție, criteriu, cutumă, directivă, dispoziție, indicație, instrucțiune, îndrumare, învățătură, lege, model, normativ, precept, prescripție, prevedere, principiu, protocol, rânduială, recomandare, regulă, standard, tipic, (învechit și regional) rost, (învechit) mărturie, (învechit) porunceală, (învechit) poruncită, (învechit) pravilă, (învechit) prescript, (învechit) regulativ, (învechit) tocmeală, (popular) poruncă, (rar) semn.  
Particular (particulară)
Particular (particulară), adjectiv
Sinonime: aparte, caracteristic, confidențial, definitoriu, deosebit, distinct, distinctiv, domestic, dominant, exclusiv, individual, intim, neoficial, original, personal, privat, propriu, singular, special, specific, subiectiv, sui-generis, tipic, (învechit) însușit, (învechit) obrăzalnic, (învechit) particularistic, (învechit) particularnic, (învechit) partnic, (învechit) părtnicesc, (învechit) personalicesc, (învechit) personalnic, (variantă învechită) particolar, (variantă învechită) particoler, (variantă învechită) particulare, (variantă învechită) particuler, (variantă învechită) particulier.  
Particularitate
Particularitate, substantiv feminin
Sinonime: atribut, calitate, caracter (particular), caracteristică, circumstanță particulară, detaliu, individualitate, însușire, notă distinctivă, originalitate, particularism, proprietate, semn, singularitate, specialitate, specific, specificitate, tipicitate, trăsătură caracteristică, (figurat) amprentă, (figurat) marcă, (figurat) pecete, (figurat) sigiliu, (figurat) timbru, (regional) însușietate.  
Protocol
Protocol, substantiv neutru
Sinonime: acord, act, catastif, ceremonial, ceremonie, condică, convenţie, document, etichetă, fast, pompă, proces-verbal, rânduială, registru, regulă, ritual, tipic, tratat, (învechit și regional) potrocol, (învechit) politică, (rar) rit.  
Reprezentativ (reprezentativă)
Reprezentativ (reprezentativă), adjectiv
Sinonime: alegoric, caracteristic, clasic, emblematic, expresiv, grăitor, ilustrativ, intelectual, parlamentar, semnificativ, simbolic, specific, tipic, (livresc) exponenţial.  
Rit
Rit, substantiv neutru
Sinonime: ritual, rânduială, tipic, obicei, ceremonial; confesiune, religie, cult.  
Ritual
Ritual, substantiv neutru
Sinonime: rit, ceremonial, rânduială, obicei, tipic.  
Rânduială
Rânduială, substantiv feminin
Sinonime: ordine, şir, regulă, obicei, datină, lege, canon, normă, dispoziţie, directivă; ceremonial, protocol, rit, ritual, tipic.  
Simptomatic (simptomatică)
Simptomatic (simptomatică), adjectiv
Sinonime: accidental, caracteristic, incidental, indicativ, întâmplător, ocazional, revelator, semnificativ, sporadic, tipic, (figurat) grăitor.  
Specific (specifică)
Specific (specifică), adjectiv
Sinonime: caracteristic, propriu, tipic, distinct, special, particular, unic.  
Standardiza
Standardiza, verb
Sinonime: a conforma, a face stereotip, a limita la un standard, a norma, a normaliza, a raționaliza, a regulariza, a sistematiza, a șabloniza, a tipiza, a uniformiza.  
Standardizat (standardizată)
Standardizat (standardizată), adjectiv
Sinonime: uniformizat, tipizat, unificat.  
Şcolăresc (şcolărească)
Şcolăresc (şcolărească), adjectiv
Sinonime: după tipic, sistematic, progresiv; simplu, pe înţeles; (figurat) simplist.  
Uzanţă
Uzanţă, substantiv feminin
Sinonime: convenienţă, convenție, cutumă, datină, normă, obicei, practică uzuală, rânduială, regulă, tipic, uz, (învechit) şart.  
Acribie
Acribie, substantiv
Sinonime: conştiinciozitate, exigență, meticulozitate, rigurozitate, scrupulozitate, seriozitate, (familiar și depreciativ) tipicărie.  
Cipici
Cipici, substantiv la plural
Sinonime: (la plural) ciupici, țipici, balerini; (la plural) opinci, târlici.  
Clorură
Clorură, substantiv
Sinonime: (chimie, farmacie) (clorură de amoniu) (popular) ţipirig; (clorură de etil) chelen; (clorură de metil) clormetan; (clorură de metilen) diclormetan; (clorură de polivinil) policlorură de vinil; (clorură de poliviniliden) policlorură de viniliden; (clorură de sodiu) sare; (clorură de viniliden) dicloretilenă; (clorură mercurică) sublimat corosiv; (clorură mercuroasă) calomel.  
Conştiinciozitate
Conştiinciozitate, substantiv
Sinonime: acribie, exigenţă, meticulozitate, rigurozitate, scrupulozitate, (familiar şi peiorativ) tipicărie.  
Revelator
Revelator, adjectiv
Sinonime: divulgativ, semnificativ, simptomatic, tipic, (învechit) revelatoriu, (învechit) spunător.

Revelator, substantiv
Sinonime: (fizică) developant, developator, pirocatechină, (variantă) revelatoriu.  
Exemplar (exemplară)
Exemplar (exemplară), adjectiv
Sinonime: edifiant, ireproşabil, moral, onest, perfect, reprezentativ, tipic.  
Simbolic
Simbolic, adjectiv
Sinonime: alegoric, aluziv, caracteristic, emblematic, expresiv, metaforic, mistic, reprezentativ, spiritual, tipic.  
Individualizare
Individualizare, substantiv
Sinonime: caracterizare, izolare, particularizare, personalizare, singularizare, tipizare.  
Tabietliu
Tabietliu, adjectiv
Sinonime: maniac, meticulos, pedant, scrupulos, tipicar.  
Însușit
Însușit, adjectiv
Sinonime: (învechit) caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, specific, tipic.  
Emblematic
Emblematic, adjectiv
Sinonime: alegoric, reprezentativ, simbolic, tipic.  
Atributiv
Atributiv, adjectiv
Sinonime: caracteristic, singular, tipic; predicativ.  
Unicitate
Unicitate, substantiv
Sinonime: anticonformism, exemplaritate, identitate, individualitate, originalitate, reprezentativitate, singularitate, specificitate, tipicitate, unitate.  
Exemplaritate
Exemplaritate, substantiv
Sinonime: originalitate, reprezentativitate, specificitate, tipicitate, unicitate.  
Standardizare
Standardizare, substantiv
Sinonime: conformare, raționalizare, regularizare, șablonizare, tipizare.  
Rigurozitate
Rigurozitate, substantiv
Sinonime: acribie, asprime, constrângere, conștiinciozitate, exactitate, exactitudine, exigență, intransigență, meticulozitate, precizie, pretenție, rigoare, scrupulozitate, severitate, strășnicie, strictețe, (familiar și depreciativ) tipicărie, (figurat) duritate, (învechit) scumpătate, (învechit) strășnicire.  
Eugamie
Eugamie, substantiv
Sinonime: fecundație normală, fecundație tipică.  
Meticulozitate
Meticulozitate, substantiv
Sinonime: acribie, atenție, conștiinciozitate, exactitudine, exigență, grijă, migală, migăleală, minuție, minuțiozitate, pedanterie, rigurozitate, scrupulozitate, străduință deosebită, (familiar și depreciativ) tipicărie, (popular) piguleală, (popular) scumpătate, (regional) migoroșeală, (regional) milcoșeală.  
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/
Dicţionarul limbii române în format electronic: https://dicti0nar.ro/





Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Dicti0nar.ro