Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Terminaţie
Terminaţie, substantiv
Sinonime: capăt, coadă, coda, concluziune, desinenţă, extremitate, sufix, terminare.  

Basta
Basta, interjecție
Sinonime: destul, gata, s-a terminat, ajunge!  
Buză
Buză, substantiv feminin (figurat)
Sinonime: margine, limită, capăt, terminaţie; ascuţiş, tăiş, lamă; culme, geană, vârf, pisc, creastă.

Buza, verb
Sinonime: a olări, a teşi.  
Cap
Cap, substantiv neutru
Sinonime: ţeastă, craniu, căpăţână, (jargon) dovleac, glavă, tărtăcuţă, doxă, cutiuţă; căpătâi; (figurat) individ, ins, persoană, om; (figurat) minte, gândire, judecată, cugetare, cuget, raţionament, memorie; căpetenie, conducător, comandant, bulibaşă, şef, ştab, boss, patron, bonz; punct final, limită, extremitate, terminaţie, sfârşit, capăt, margine; început, frunte.  
Capăt (capete)
Capăt (capete), substantiv neutru
Sinonime: punct final, margine, extremitate, limită, cap, terminaţie; fragment, rămăşiţă, bucată; (capete de lege, locuțiune) articole.  
Definitiv (definitivă)
Definitiv (definitivă), adjectiv
Sinonime: încheiat, terminat, finit; categoric, irevocabil, ireversibil, de neschimbat.  
Finit (finită)
Finit (finită), adjectiv
Sinonime: limitat, mărginit, delimitat, circumscris; terminat, sfârşit, isprăvit, încheiat, închis.  
Gata
Gata, adjectiv
Sinonime: definitivat, finisat, isprăvit, lichid, pregătit, terminat.

Gata, adverb
Sinonime: aproape (să), cât p-aci să, dispus să, în stare să, mai, pe cale de, pe punctul de.

Gata, interjecție
Sinonime: adio, ajunge, destul.

Găta, verb
Sinonime: a epuiza, a găti, a isprăvi, a încheia, a sfârşi, a termina.  
Mântuire
Mântuire, substantiv feminin
Sinonime: dezrobire, eliberare, emancipare, emancipație, fine, iertare (de păcate), ispăşire, isprăvire, isprăvit, izbăvire, încheiere, liberare, mântuit, salvare, scoatere, sfârșire, sfârșit, terminare, terminat, (învechit) jertfă, (învechit) liniște și siguranță, (învechit) măntuire, (învechit) mântuință, (învechit) mântuitură, (învechit) prinos, (învechit) scăpare, (învechit) spăseală, (învechit) spăsenie, (învechit) spăsire, (livresc) redempțiune.  
Sfârşit (sfârșită)
Sfârşit (sfârșită), adjectiv
Sinonime: isprăvit, terminat, încheiat, finalizat, dus la capăt; istovit, obosit, sleit, epuizat, vlăguit.  
Amin
Amin, interjecție
Sinonime: adevărat, adio, așa fie, gata, s-a terminat, (familiar) aleluia, (învechit) parapanghelos, (variantă) amen.  
Consumat
Consumat, adjectiv
Sinonime: epuizat, sleit, terminat; zbuciumat; (despre fapte) care s-au petrecut.  
Sufix
Sufix, substantiv
Sinonime: afix, adăugire, terminație.  
Reglat
Reglat, adjectiv
Sinonime: calculat, configurat, decis, determinat, fixat, măsurat, ordonat, regulat, reparat, rezolvat, terminat.  
Desinenţă
Desinenţă, substantiv
Sinonime: (gramatică) afix, declinație, terminație.  
Epuizat
Epuizat, adjectiv
Sinonime: terminat, sfârșit, isprăvit; istovit, sleit, slăbit, extenuat.  
Clauzulă
Clauzulă, substantiv
Sinonime: capăt, terminație, limită.  
Gătare
Gătare, substantiv
Sinonime: isprăvire, isprăvit, încheiere, sfârşire, sfârşit, terminare, terminat.  
Secătuit
Secătuit, adjectiv
Sinonime: epuizat, extenuat, gol, obosit, sleit, stors, terminat.  
Sfârșală
Sfârșală, substantiv
Sinonime: final, isprăvit, leșin, moarte, slăbiciune, terminat.  
Revolut
Revolut, adjectiv
Sinonime: complet, dispărut, expirat, împlinit, îndeplinit, suprimat, terminat; îndoit, întors, răsfrânt, răsucit, (învechit) reflex.  
Finală
Finală, substantiv
Sinonime: coda, codă, finalisma, joc final, terminație, ultima probă.  
Cauda
Cauda, substantiv
Sinonime: (anatomie) coadă; (muzică) coda, final, terminație.  
Conclusiv
Conclusiv, adjectiv
Sinonime: terminativ, (variantă) concluziv.  
Istovire
Istovire, substantiv
Sinonime: deșelare, extenuare, isprăvire, isprăvit, istoveală, încheiere, oboseală puternică, sfârșire, sfârșit, spetire, terminare, terminat, (învechit) ivire, (învechit) naștere, (Muntenia și Transilvania) dăulare.  
Isprăvire
Isprăvire, substantiv
Sinonime: absolvență, absolvire, consumare, epuizare, executare, isprăvit, încheiere, sfârșire, sfârșit, terminare, terminat, (învechit) corectare, (învechit) izbândă, (învechit) săvârșire, (popular) gătare, (popular) isprăvenie, (popular) istovire, (popular) mântuire, (popular) ucidere.  
Terminare
Terminare, substantiv
Sinonime: absolvență, absolvire, consumare, epuizare, isprăvire, isprăvit, încetare, încheiere, închidere, lichidare, sfârșire, sfârșit, terminat, (învechit și regional) spargere, (învechit și regional) spart, (învechit) săvârșire, (popular) gătare, (popular) istovire, (popular) mântuire, (rar) terminație.  
Website, versiune 2011: https://sin0nime.com/dexx/
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/




Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Dicti0nar.ro