Tab, substantiv
Sinonime:
transportor; (regional) tabără (militară); (învechit) armată, oaste.
Tabac, substantiv neutru Sinonime:
tutun, tabacioc, mahorcă.
Tabac (tabaci), substantiv masculin
Sinonime:
argăsitor, dubălar, tăbăcar.
Tăbăcărie, substantiv
Sinonime:
argăsitorie, (învechit) tabalhana, (învechit) tabana, (învechit) tăbăcie, (rar) argăsărie, (regional) dubălărie, (regional) tăbăcărit, (regional) timărie.
Tăbăcărit, substantiv (regional)
Sinonime:
tăbăcărie.
Tăbăcăriță, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
tăbăcăreasă.
Tabaccerie, substantiv (învechit)
Sinonime:
tutungerie.
Tabacciu, substantiv (învechit)
Sinonime:
tutungiu.
Tăbăceală, substantiv feminin Sinonime:
argăseală; (figurat) bătaie.
Tabacheră, substantiv
Sinonime:
portţigar, portţigaret, (rar) porttabac, (argou) magazie, (Banat, Transilvania şi Bucovina) picsă, (învechit) tabacherniţă, (prin Transilvania) tarţă; cap.
Tăbăcherie, substantiv (învechit)
Sinonime:
tabacheră.
Tabacherniţă, substantiv (învechit)
Sinonime:
portţigaret, tabacheră, (variantă) (învechit) tăbăcherniță.
Tăbăcie, substantiv
Sinonime:
argăsitorie, tăbăcărie.
Tabacioc, substantiv
Sinonime:
tutun.
Tăbăcire, substantiv
Sinonime:
argăseală, argăsire, argăsit, crușire, tanaj, tanare, tăbăceală, tăbăcit, (Moldova, Bucovina și Transilvania) dubeală, dubire, dubit, (regional) crușeală.
Tabagism, substantiv
Sinonime:
(medicină) nicotinism, tabacomanie.
Tabalhana, substantiv
Sinonime:
argăsitorie, tăbăcărie.
Tăbălușcă, substantiv (regional)
Sinonime:
(zoologie) cățelușă, (regional) tăbălușă.
Taban, substantiv
Sinonime:
branţ, călcâi, funie, împletitură, leaţ, oțel fin (de Damasc), plaz, prispă, suport, şipcă, talpă.
Tabana, substantiv
Sinonime:
argăsitorie, tăbăcărie. Tabană, substantiv
Sinonime:
smochină.
Tăbănaș, substantiv
Sinonime:
(regional) cireadă mică, cârd.
Tabără, substantiv feminin Sinonime:
campament, lagăr, cantonament, bivuac; oaste, castru, caravană; partidă, grupare.
Tăbârci, verb (regional)
Sinonime:
a (se) târî, a duce cu greu, a ridica cu greu, a se cățăra anevoios, a se opinti (să se urce), a umbla greu.
Tăbârcit, adjectiv (regional)
Sinonime:
boțit, cocoșat (de bătrânețe), înghesuit, mototolit, strâns.
Tabardos, substantiv
Sinonime:
rachiu, țuică (de prune); (variante) tabaroș, taparnos, topardos.
Tăbărî, verb Sinonime:
a năvăli, a da buzna, a ataca, a invada, a da năvală; (reflexiv) a se năpusti, a se repezi, a se îmbulzi, a se împinge; (figurat) a certa, a ocărî, a batjocori.
Tabel, substantiv neutru Sinonime:
tabelă, listă, situaţie, grafic, evidență.
Tabela, verb
Sinonime:
a face o tabelă, a pune într-un tabel.
Tabelar, substantiv (învechit)
Sinonime:
curier, mesager, ștafetă.
Tabelar (tabelară), adjectiv
Sinonime:
în formă de tabel, tabular.
Tabelariu, adjectiv și substantiv (învechit)
Sinonime:
tabelar.
Tabernacol, substantiv
Sinonime:
(biserică) altar, chivot, cofret, cort, cutie, dulăpior, (variantă) tabernaclu, (variantă) tabernacul.
Tabes, substantiv
Sinonime:
(medicină) ataxie locomotrice, ataxie locomotorie, incoordonare.
Tabescență, substantiv
Sinonime:
astenie, epuizare extremă.
Tabetic, adjectiv și substantiv
Sinonime:
(medicină) ataxic, (suferind) de tabes.
Tabie, substantiv
Sinonime:
bastion, campament, castru, lagăr, redută, tabără.
Tabiet, substantiv neutru Sinonime:
obicei, nărav, deprindere, capriciu, manie.
Tabietgiu, adjectiv (învechit)
Sinonime:
pedant, tabietliu, (învechit) tabietos.
Tabietliu, adjectiv
Sinonime:
maniac, meticulos, pedant, scrupulos, tipicar, (învechit) tabietgiu, (învechit) tabietos, (regional) tabetliu, (variantă) tabietiu.
Tabietos, adjectiv (învechit)
Sinonime:
pedant, tabietliu, (învechit) tabietgiu.
Tabinet, substantiv
Sinonime:
(joc de cărți) (regional) pastra; (variante regionale) tabionet, tablanet, tablinet, tablionet, tablonet.
Tablă, substantiv feminin Sinonime:
tavă, platou, talger, tipsie.
Tabla-başa, adverb
Sinonime:
bine, comod, confortabil.
Tăblar, substantiv
Sinonime:
(învechit) contribuabil.
Tăblaş, substantiv
Sinonime:
(învechit, în Transilvania) judecător.
Tablatură, substantiv
Sinonime:
(muzică) tabulatură.
Tablău, substantiv (regional)
Sinonime:
tablou.
Tabletă, substantiv feminin Sinonime:
pastilă, pilulă, cașetă, hap.
Tăblie, substantiv
Sinonime:
panou, placă, tablă.
Tablier, substantiv
Sinonime:
podeală.
Abate, verb Sinonime:
a devia, a schimba direcţia; a doborî, a tăia, a ucide, a anihila, a elimina, a epuiza, a lichida. Abate, substantiv
Sinonime:
(biserică) prior; stareţ, egumen.
Abjura, verb Sinonime:
a nega, a tăgădui, a se lepăda, a renega, a renunța public la religia sa, a renunța la o opinie, a abandona o practică.
Abrevia, verb Sinonime:
a condensa, a tăia, a rezuma, a prescurta, a scurta, a reduce, a micşora, a simplifica.
Acoperi, verb Sinonime:
a înveli, a îmbrăca, a pava; (figurat) a ascunde, a tăinui, a proteja.
Acuza, verb Sinonime:
a învinui, a învinovăţi, a recrimina, a incrimina, a pune ceva pe seama cuiva, a ataca, a critica, a imputa, a inculpa, a taxa. Acuză, substantiv
Sinonime:
acuzare, acuzație, învinovățire, învinuire.
Adolescent, substantiv masculin Sinonime:
tânar, băietan, băieţandru, june, puber, flăcău.
Afabil (afabilă), adjectiv
Sinonime:
afectuos, amabil, binevoitor, condescendent, cordial, omenos, prietenesc, prietenos, serviabil, sociabil, tandru, (figurat) cald, (figurat) călduros, (învechit) apropielnic, (învechit) omenesc, (învechit) peripiiticos.
Afectuos (afectuoasă), adjectiv
Sinonime:
afabil, afecționat, amabil, amical, atașat, binevoitor, bun, cordial, dezmierdător, drag, drăgăstos, duios, familiar, fraternel, frățesc, hipocoristic, intim, iubitor, languros, lipicios, mângâietor, prietenesc, prietenos, tandru, (figurat) cald, (figurat) călduros, (învechit) mângâios.
Afecţiune, substantiv feminin Sinonime:
dragoste, simpatie, iubire, prietenie, tandreţe, ataşament; boală, suferinţă, necaz.
Agasa, verb Sinonime:
a irita, a enerva, a indispune, a bate la cap, a supăra, a tachina, a necăji.
Agăţa, verb
Sinonime:
(variantă) a acăța, (livresc) a (se) acroșa, (prin Muntenia) a (se) atăgârța, (regional) a (se) tăgârța, (Transilvania) a (se) împrinde, a fixa, a (se) anina, a (se) atârna, a (se) prinde, a (se) spânzura, a (se) suspenda, a (se) zgrepțăna, a se apuca, (figurat) a se crampona; (familiar) a cuceri (o femeie), a acosta o femeie pe stradă. Agată, substantiv
Sinonime:
(mineralogie) agat.
Aiureală, substantiv feminin
Sinonime:
aberație, absurditate, aiurare, bazaconie, delir, delirare, dezordine, elucubrație, enormitate, fantasmagorie, prostie, sminteală, stupiditate, tulburare, țicneală, vorbire lipsită de sens, zăpăceală, (familiar și figurat) țăcăneală, (învechit și regional) bâiguială, (învechit și regional) bâiguire.
Alienație, substantiv feminin
Sinonime:
abalienare, alienare (mintală), arierație, boală mintală, cretinism, debilitate mintală, demență, folie, nebunie, prosteală, sminteală, smintire, țicneală, (familiar) căpială, (figurat) rătăcire, (figurat) scrânteală, (figurat) țăcăneală, (învechit și regional) smintă, (juridic) alienare, (juridic) înstrăinare, (Moldova) zăluzeală, (Moldova) zăluzie, (Moldova) zărgheală, (Moldova) zărghenie, (popular) nebuneală, (prin Bucovina) sălteală, (Transilvania, Maramureș și Banat) bolânzie, (variantă) alienațiune.
Ameţi, verb
Sinonime:
a (se) afuma, a (se) aghesmui, a (se) buimăci, a (se) căli, a (se) cârpi, a (se) chercheli, a (se) ciupi, a (se) dezechilibra, a (se) îmbăta, a (se) magnetiza, a (se) matosi, a (se) năuci, a (se) oțeli, a (se) pili, a (se) sfinți, a (se) tămâia, a (se) trăsni, a (se) turci, a (se) turmenta, a (se) turti, a (se) ului, a (se) zăpăci, a avea amețeală, a deveni buimatic, a pricinui amețeală, a se pierde (cu firea), a-şi pierde luciditatea, (argou) a (se) mahi, (argou) a (se) matoli, (familiar) a (se) învinoșa, (învechit) a (se) cebălui, (livresc) a (se) griza, (Moldova) a (se) chefălui, (Moldova, Bucovina și Transilvania) a (se) tehui, (popular) a (se) bâigui, (popular) a (se) turlăci, (prin Transilvania) a (se) amnări, (rar) a (se) târnosi, (regional) a (se) flecui, (regional) a (se) hăbăuci, (regional) a (se) uimăci, (Transilvania și Banat) a (se) șumeni.
Amputa, verb Sinonime:
a tăia, a secţiona, a desprinde, a detaşa, a reteza, a trunchia, a ciunti, a mutila.
Amuţi, verb Sinonime:
a tăcea (deodată), a-și pierde graiul, a deveni mut(ă).
Apaş, substantiv masculin Sinonime:
tâlhar, asasin, ucigaş, hoţ, om de nimic; derbedeu, huligan, haimana, golan.
Aplicare, substantiv feminin
Sinonime:
aplicat, fixare, folosire, întrebuințare, potrivire, punere în practică, realizare concretă, utilizare; (figurat) aplecare, aplicație, aptitudine, deprindere, înclinare, predispoziţie, talent.
Aplicaţie, substantiv feminin
Sinonime:
aplicare, aptitudine, efort, execuție, funcție, înclinație, însușire, pasiune, predispoziție, punere în practică, râvnă, sârguinţă, silinţă, talent, vocație; cerere-tip, formular; întrebuințare, utilizare, uzaj; (informatică) logicial, program; (variantă) aplicațiune.
Aptitudine, substantiv feminin Sinonime:
înclinare, talent, predispoziţie, însuşire, destoinicie, înclinaţie, capacitate, competență, facultate, calificare.
Arătură, substantiv feminin Sinonime:
ogor, ţarină, pamânt arat.
Arbore, substantiv masculin
Sinonime:
arbust, copac, pom, (arbore de cacao) cacaotier, (arbore de cafea) (învechit) cafeu, (arborele-vieții) (rar) tămâie, (arborele-vieții) tuia, (învechit și popular) lemn; (tehnică) ax, axă, bielă, fus, osie, pivot, tijă, (arbore cotit) vilbrochen; (marinărie) catarg, catart, (arbore mic) trinchet; (variante) arbor, arbure.
Argăsi, verb Sinonime:
a tăbăci.
Armată, substantiv feminin
Sinonime:
harmată, militărie, oaste, oștire, putere, serviciu militar, stagiu, unitate militară, (figurat) cârd, (figurat) ceată, (figurat) grămadă, (figurat) grup, (figurat) mulţime, (figurat) sabie, (ieşit din uz) armadie, (învechit și popular) ostășie, (învechit și regional) armadă, (învechit și regional) șirag, (învechit și regional) tabără, (învechit) armie, (învechit) ordie, (învechit) ostășime, (învechit) oștenie, (învechit) oștime, (învechit) silă, (învechit) soldăție, (învechit) tărie, (învechit) voinicie, (la plural) trupe, (popular și familiar) cătănie, (regional) miliție.
Aromi, verb (popular)
Sinonime:
a ademeni, a adormi, a atrage, a ațipi, a dormita, a ispiti, a încânta, a înșela, a minți, a momi, a moțăi, a păcăli, a picoti, a piroti, a purta, a rosti, a seduce, a tenta, a trișa, (figurat) a calma, (figurat) a liniști, (figurat) a ogoi, (figurat) a potoli, (învechit) a amăgi, (învechit) a aroma, (învechit) a tămâia, (popular) a zăpăci.
Aromân, substantiv masculin Sinonime:
macedonean, macedoromân, armân; ţânţar.
Artă, substantiv feminin Sinonime:
măiestrie, meşteşug, pricepere, iscusinţă; talent, abilitate, manieră (de a face). Arță, substantiv
Sinonime:
hârță.
Asasin, substantiv masculin
Sinonime:
bandit, călău, criminal, executor, fratricid, homicid, infanticid, linșor, măcelar, omorâtor, omucigaș, paricid, patricid, regicid, sicar, spadasin, strangulator, sugrumător, tâlhar, tiranicid, ucigaş, ucigător, (învechit) criminalist, (învechit) omucid, (învechit) războinic, (învechit) șugubăț, (învechit) tăietor. Asasin, adjectiv
Sinonime:
criminal, homicid, omorâtor, omucigaș, otrăvitor, ucigaș, ucigător, (învechit) criminalist, (învechit) omucid, (învechit) războinic, (învechit) șugubăț.
Ascunde, verb Sinonime:
a tăinui, a camufla, a masca, a disimula, a pitula, a sustrage, a se eschiva, a (se) dosi, a ține secret, a escamota, a voala, a oculta.
Ascuns (ascunsă), adjectiv Sinonime:
dosit, pitulat, tăinuit, secret; nedescoperit, necunoscut; enigmatic, misterios, închis, izolat; acoperit, camuflat, clandestin, mascat, ocult, travestit, voalat.
Ascunziş, substantiv neutru Sinonime:
ascunzătoare, adăpost; (figurat) taină, secret.
Astupuş, substantiv neutru Sinonime:
dop, capac, astupătoare, bușon; tampon.
Avar (avară), adjectiv
Sinonime:
avarițios, calic, egoist, harpagon, parcimonios, strângător, zgârcit, (familiar) frige-linte, (familiar) zgârciob, (familiar) zgârie-brânză, (învechit) cumplit, (învechit) tamachiar, (popular și familiar) cărpănos, (popular) ciufut, (popular) scump, (prin Maramureș) sichiș, (prin Muntenia și Oltenia) pungit, (prin Oltenia) punguit, (prin Transilvania) samalâș, (rar) econom, (rar) meschin, (regional) cupit, (regional) hârsit.
Babac, substantiv masculin (familiar) Sinonime:
tată, taică, tăicuţ, tătic, tătuc, tătucă, tătuţ, părinte.
Bagdadie, substantiv feminin (regional) Sinonime:
tavan, plafon, boltă; drug, bârnă, babă, grindă, stâlp.
Balama, substantiv feminin Sinonime:
ţâţână; (familiar la plural) încheieturi, articulaţii (ale corpului).
Balamuc, substantiv neutru Sinonime:
ospiciu, casă de nebuni, spital de nebuni; (figurat) larmă, gălăgie, zgomot, tărăboi, ceartă; zăpăceală, dezordine; necaz, supărare, încurcătură, bucluc, belea, rău, pagubă, pacoste.
Balangă, substantiv feminin Sinonime:
talangă, clopot.
Balans, substantiv neutru Sinonime:
balansare, oscilare, legănare, pendulare, oscilaţie, fluctuație; ruliu, tangaj.
Bală, substantiv feminin (popular)
Sinonime:
balaur, dihanie, fiară, lighioană, monstru, vietate; (figurat; despre femeie) desfrânată, scroafă. Bală, substantiv (învechit)
Sinonime:
balot, legătură, pachet, (variantă) bal. Bălă, substantiv (regional)
Sinonime:
iubită, lele, țărancă.
Baltă, substantiv feminin Sinonime:
apă, lac, iaz, (regional) Bălţa, verb
Sinonime:
a (se) tărca.
Bandă, substantiv feminin Sinonime:
ceată, grup; (depreciativ) clică, şleahtă, camarilă, hoardă; taraf; banderolă; lizieră; peliculă; banner.
Bandit, substantiv masculin
Sinonime:
apaș, asasin, bucanier, camorrist, canalie, criminal, delincvent, escroc, filibustier, forban, gangster, hoț, mafios, mafiot, mizerabil, nelegiuit, nemernic, om în afara legii, pirat, răufăcător, scelerat, tâlhar, terorist, ticălos, yakuza, (familiar) afurisit, (franțuzism) brigand, (învechit) fur, (învechit) războinic, (regional) furător, (regional) robalău, (Transilvania) lotru.
Banditesc (banditească), adjectiv
Sinonime:
crapulos, criminal, gangsteresc, hoțesc, nelegiuit, tâlhăresc.
Banditește, adverb Sinonime:
tâlhăreşte, hoţește, josnic, în mod criminal.
Banditism, substantiv neutru
Sinonime:
brigandaj, crimă organizată, criminalitate, gangsterism, hoție, jaf, nelegiuire, odiozitate, tâlhărie, (învechit și regional) tâlhărit, (învechit) tâlhărășug, (învechit) tâlhărire, (învechit) tâlhărșag, (învechit) tâlhușag, (regional) robălie.
Bar, substantiv neutru Sinonime:
restaurant, loc de petrecere, birt, bistrou, braserie, bufet, cafenea, tavernă.
Bara, verb Sinonime:
a închide, a bloca, a astupa, a stăvili, a zăgăzui; (figurat) a împiedica, a opri, a întrerupe, a stopa; a anula, a desfiinţa, a şterge; a tăia; a obstrucţiona.
Bară, substantiv feminin Sinonime:
drug, stâlp, bârnă, grindă; semn, indiciu; levier, rangă; (regional) mocirlă, noroi.
Barbă, substantiv
Sinonime:
bărbie; (botanică) ţeapă, (popular) mustaţă; (botanică) (barba-boierului) avrămeasă, avrămească, (regional) cârstănească, cristeneasă; (barba-caprei) (regional) floare-de-câmp-galbenă, salată-de-iarnă, ţâţa-caprei; (barba-caprei) (regional) coada-şopârlei; (barba-împăratului) (regional) noptiţă, norea; (barba-popii) (regional) barba-ţapului, coada-priculicilor, cornul-dracului, floarea-zmeului, goliciunea-fetii-pădurii, Mama-Pădurii; (barba-ursului) coada-calului.
Barbișon, substantiv neutru
Sinonime:
bărbuță, cioc, cioculeț, țăcălie, (franțuzism rar) barbișă, (regional) șpițbarbă, (regional) țuluc.
Baștină, substantiv feminin
Sinonime:
loc de naștere, origine, patrie, țară; (sens învechit) moșie, patrimoniu, (învechit și popular) ocină, (învechit) baștenă, (învechit) ohabă.
Batjocoritor (batjocoritoare), adjectiv Sinonime:
insultător, de ocară, înjositor, dezonorant, umilitor; înţepător, usturător, tăios, caustic, zeflemitor, ironic, sarcastic, satiric, incisiv.
Bazar, substantiv neutru Sinonime:
târg, piaţă, galerie comercială.
Bădărănie, substantiv feminin
Sinonime:
grosolănie, impolitețe, indelicatețe, mahalagism, mârlănie, mitocănie, mocofănism, mojicie, necuviință, nepoliteţe, râtănie, țărănie, vulgaritate, (figurat) necioplire, (învechit) grosime, (popular) mocofănie, (regional) modorănie.
Băiat, substantiv masculin Sinonime:
copil; tânăr, voinic, adolescent, flăcău; (învechit) valet, fecior; (învechit) ospătar, chelner, picolo; (ieșit din uz) garson; fiu, junior.
Băietan, substantiv masculin
Sinonime:
băiat mai mare, băiețandru, copilandru, flăcăiandru, (depreciativ) țângău, (familiar) puștan, (Oltenia și Muntenia) dănac, (prin Maramureș și Transilvania) pruncotean, (variantă) băiețan.
Bălăceală, substantiv feminin
Sinonime:
baie, bălăcăreală, bălăcire, bălăcit, bălăcitură, bleotocăreală, flecăreală, joc în apă, scaldă, (prin Muntenia) tâlbâcâială, (prin Muntenia) tâlbâcâit, (regional) știobâlcăială, (regional) știobâlcăit.
Bărbătesc (bărbătească), adjectiv Sinonime:
viril, viguros, tare, puternic; curajos, îndrăzneţ, cutezător, temerar, inimos, voinicesc, vitejesc.
Bărbieri, verb Sinonime:
a (se) rade, a (îşi) tăia barba; (familiar) a (se) lăuda.
Bătaie, substantiv feminin
Sinonime:
altoială, atingere, bătălie, bătătură, băteală, bătută, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, boiște, bombardament, bombardare, bruftuială, bruftuluială, bumbăceală, burduşeală, caft, cafteală, carambol, cardeală, ceartă, chelfăneală, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, ciocnire, ciomăgeală, conflict, corecţie, fâlfâit, goană, harţă, hăituială, hăituire, izbire, împreunare, încăierare, încăierătură, înfrângere, lovire, lovitură, luptă, mardeală, muștruluială, palpitație, păruială, pedeapsă, plesnitură, pulsație, răfuială, război, scatoalcă, scărmănătură, scărmăneală, scornire, suflare, suflu, tărbăceală, târnuială, târnuire, tic-tac, timp, tocănit, trânteală, trosneală, urecheală, zvâcnire, (bătaie de joc) batjocură, (familiar) tăvăleală, (figurat) mângâiere, (figurat) scărmănare, (învechit și popular) suflat, (rar) încaier, (regional) încăierat, (regional) tocănire, (regional) zăliște.
Bătătorit (bătătorită), adjectiv Sinonime:
învârtoşat, întărit, calos, aspru, dur, tare.
Bătrân, substantiv masculin Sinonime:
moş, moşneag, unchiaş; (familiar) tată, părinte, bunic; (la plural) părinţii.
Bătuci, verb
Sinonime:
a bate bine, a bătători, a face să se bătucească, a îndesa, a pilona, a presa, a se acoperi cu bătături, a se îngroșa, a tăpși, a transforma în bătătură; (despre fructe) a se înmuia, a se lovi, a se vătăma, a se zdrobi.
Bătut (bătută), adjectiv
Sinonime:
lovit, (figurat) târnosit, târnuit; bătătorit; circulat; lovit, strivit, zdrobit, (regional) mecit; făcăluit; înfrânt; acru, prins, (învechit şi popular) searbăd, (prin Banat) saur; (despre flori) învolt.
Băţ, substantiv neutru Sinonime:
bâtă, ciomag, baston, (regional) botă. Băț, adjectiv (familiar) Sinonime:
drept, ţeapăn, tare. Băţ, adverb
Sinonime:
ţeapăn.
Băţos (băţoasă), adjectiv Sinonime:
drept, ţeapăn, tare; (figurat) rigid, îngâmfat, plin de sine.
Belzebut, substantiv masculin Sinonime:
diavol, drac, lucifer, aghiuță, necurat, satana, scaraoţchi, tartor.
Bidiviu, substantiv masculin Sinonime:
cal tânăr şi iute, sireap.
Binecuvântat (binecuvântată), adjectiv Sinonime:
blagoslovit, sfinţit, preamărit; întemeiat, îndreptăţit, legitim; (figurat) înzestrat, talentat, dotat.
Bivuac, substantiv neutru Sinonime:
cantonament, campament, tabără, camping; adăpost, popas.
Bâiguit (bâiguită), adjectiv Sinonime:
neclar, neînţeles, încurcat; zăpăcit, uluit, buimăcit, aiurit, ameţit, buimac, năuc, prostit, tâmpit, stupid, dezorientat, derutat.
Bâlbâi, verb
Sinonime:
a bălmăji, a blodogori, a bogonisi, a bolborosi, a da în bâlbă, a se gângăvi, a se gângâi, a se încurca, a vorbi incoerent, a vorbi neînțeles, a-și pierde șirul vorbelor, (Banat) a pâtcăi, (impropriu) a se zbate (într-un lichid), (învechit) a se bolbâi, (regional) a clocoti, (regional) a se blibăi, (regional) a tântăvi, (regional) a trăncăni, (Transilvania și Oltenia) a șișcăvi, (variantă) a se bălbăi, (variantă) a se bălbui, (variantă) a se bâlbăi.
Bâlci, substantiv neutru Sinonime:
(regional) iarmaroc, târg, piaţă, (Banat) ocico; (figurat) hărmălaie, gălăgie, zăpăceală, aiureală, balamuc.
Bâzâi, verb Sinonime:
a zumzăi, a zuzăi, a zbârnâi, a ţârâi, a cârti, a protesta; a plânge, a scânci, a se smiorcăi, a se sclifosi; (familiar) a sâcâi, a necăji, a zgândări, a cicăli, a dăscăli, a bate la cap.
Boarfă, substantiv feminin (la plural) Sinonime:
zdrenţe, cârpe, bulendre, bodroanţe, boscârţe, catrafuse, buclucuri, calabalâc, bagaj, rufe; (familiar, la singular) târfă.
Boceală, substantiv feminin
Sinonime:
bocet, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plângere, plâns, tânguială, tânguire, tânguit, văitare, văitat, văitătură, (învechit și regional) olălăire, (învechit) obidire, (învechit) olecăire, (popular) jeluială, (popular, familiar și depreciativ) văicăreală, (regional) văierare, (regional) văierat.
Bocet, substantiv neutru Sinonime:
plânset, plâns, tânguire, jelire, boceală, lamentare.
Boci, verb
Sinonime:
a (se) dăuli, a (se) jeli, a (se) jelui, a (se) plânge, a deplânge, a se căina, a se glăsui, a se lamenta, a se mișeli, a se olecăi, a se scârbi, a se tângui, a se văicări, a se văiera, a se văina, a se văita, a se vălăcăi, (învechit și regional) a se olălăi, (învechit) a se glăsi, (Moldova și Bucovina) a se frăsui, (popular) a se aoli, (regional) a se plângătui, (Transilvania) a (se) cânta.
Bodegă, substantiv feminin Sinonime:
bufet, birt, ospătărie, bar, tavernă, cârciumă.
Bolând (bolândă), adjectiv (regional) Sinonime:
prost, nebun, nerod, nărod, smintit, într-o ureche, tâmpit.
Bolovăni, verb Sinonime:
a se îngrămădi, a se strânge grămadă, a se tălăzui, a se năpusti.
Borderou, substantiv neutru Sinonime:
listă, tabel; repertoriu.
Borfaş, substantiv masculin Sinonime:
hoţ, pungaş, găinar, bojogar, potlogar, şarlatan, tâlhar, (învechit) fur.
Botos (botoasă), adjectiv
Sinonime:
buzat, buzos, dizgrațios, râtos, urât, (regional) gurilățel, (regional) îmbotit; (figurat) arogant, bosumflat, impertinent, insolent, ireverențios, îmbufnat, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, semeț, sfidător, sfruntat, supărat, trufaș, țanțoș, ursuz.
Breaslă, substantiv feminin (învechit) Sinonime:
asociaţie, organizație; tagmă, rang, cin; meserie, profesiune, ocupaţie, îndeletnicire, funcţie, slujbă; branșă.
Brigand, substantiv masculin Sinonime:
tâlhar, hoţ, bandit, gangster, pirat, rechin; om necinstit; canalie, scelerat, ticălos, vandal.
Brâu (brâie), substantiv neutru Sinonime:
cingătoare, curea, şerpar, centură, brâneţ, brâuleţ, cordon, (regional) bată (bete), (regional) brânaci; mijloc, talie, dungă, lanţ, şir; bordură, betelie, brână, chenar, mulură, ciubuc, brăţară.
Broșură, substantiv feminin
Sinonime:
broșurică, buletin, catalog, cărticică, coliță, comics, fanzin, fasciculă, ghid, libret, opuscul, plachetă, prospect, tract, (învechit) filadă, (învechit) tartaj.
Brudiu (brudie), adjectiv (regional) Sinonime:
tânăr, nevârstnic, necopt, fără experienţă.
Bucolic (bucolică), adjectiv Sinonime:
pastoral, idilic, campestru, câmpenesc, țărănesc, de țară, rural, rustic.
Bufet, substantiv neutru
Sinonime:
bodegă, birt, ospătărie, bar, cârciumă, tavernă; (bufet expres) (englezism) snack-bar.
Buhai, substantiv masculin (regional) Sinonime:
taur, bic. Buhăi, verb
Sinonime:
a se puhăvi, a se umfla, (regional) a se bugezi.
Buimac (buimacă), adjectiv Sinonime:
zăpăcit, aiurit, ameţit, amorţit, uluit, năuc, buimăcit, buimatic, hăbăuc, prostit, apatic, îndobitocit, tâmpit, cretin, stupid.
Buimăceală, substantiv feminin Sinonime:
zăpăceală, ameţeală, aiureală, amorţeală, uluială, năuceală, prosteală, apatie, îndobitoceală, tâmpeală, cretineală, stupiditate.
Buimăci, verb (reflexiv) Sinonime:
a se ameţi, a se aiuri, a se zăpăci, a se pierde, a se năuci, a se ului, a se prosti, a se îndobitoci, a se tâmpi.
Buleandră, substantiv feminin (popular) Sinonime:
zdreanţă, cârpă, fleandură, (la plural) boarfe, catrafuse, boscârţe, buclucuri, bodrocuţe, lucruri, calabalâc, bagaj, haine ponosite; (depreciativ) femeie imorală, târfă, curvă, căzătură, cocotă, parașută.
Bumb (bumbi), substantiv masculin (popular)
Sinonime:
ban, bulin, bumbșor, bumbușor, buton, cașetă, comprimat, glob, globuleț, nasture, pastilă, pilulă, tabletă, (botanică; regional) tufănică, (botanică; regional; la plural) pejmă, (popular) cercel (ca un buton), (regional) cheie, (variantă) bomb.
Bunic, substantiv masculin Sinonime:
tată-mare, bun, bunel, bunicuț, moş, tataie, taică, (Oltenia) bât.
Bura, verb Sinonime:
a burniţa, a cerne, a ţârâi, a ţârcâi, a ploua mărunt. Bură, substantiv
Sinonime:
burniţă; chiciură, furtună, promoroacă, vifor, vijelie.
Burniţa, verb Sinonime:
a bura. Burniţă, substantiv feminin Sinonime:
ploaie măruntă, bură, burniţeală, ţârâială, ţârcâială.
