Tabac (tabaci), substantiv masculin
Sinonime:
argăsitor, dubălar, tăbăcar.
Tăbăcie, substantiv
Sinonime:
argăsitorie, tăbăcărie.
Tabacioc, substantiv
Sinonime:
tutun.
Tăbăcire, substantiv
Sinonime:
argăseală, argăsire, argăsit, crușire, tanaj, tanare, tăbăceală, tăbăcit, (Moldova, Bucovina și Transilvania) dubeală, dubire, dubit, (regional) crușeală.
Argăsi, verb Sinonime:
a tăbăci.
Dubi, verb (învechit; popular) Sinonime:
a tăbăci, a argăsi; a se muia, a se topi, a se destrăma; a se răni, a se vătăma.
Tabac, substantiv neutru Sinonime:
tutun, tabacioc, mahorcă.
Ucide, verb
Sinonime:
a bate foarte tare, a (se) bate, a (se) lovi rău, a (se) sfărâma, a asasina, a desființa, a distruge, a doborî, a făcălui, a nimici, a omorî, a răpune, a se sinucide, a snopi în bătaie, a stâlci, a tăbăci, a toropi, a (se) zdrobi, (familiar) a achita; (locuțiune populară) (ucigă-l-crucea) dracul, diavolul; (locuțiune populară) (ucigă-l-toaca) dracul, diavolul.
Argăseală, substantiv
Sinonime:
argăsire, tanaj, tanare, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit, (învechit și regional) arghisală, (învechit și regional) arghiseală; (regional) cofar, crușeală, crușire, dubală, dubeală, dubire, dubit, motoceală, murătoare.
Argăsire, substantiv
Sinonime:
tăbăcire.
Argăsit, adjectiv
Sinonime:
tăbăcit. Argăsit, substantiv
Sinonime:
tăbăcire.
Argăsitor, substantiv și adjectiv
Sinonime:
(substantiv) tăbăcar; (adjectiv) tăbăcitor.
Cruşeală, substantiv
Sinonime:
argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit.
Cruşire, substantiv
Sinonime:
argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit.
Cruşi, verb
Sinonime:
a argăsi, a tăbăci.
Cruşit, adjectiv
Sinonime:
argăsit, tăbăcit.
Dubeală, substantiv
Sinonime:
argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit.
Dubire, substantiv
Sinonime:
argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit.
Dubit, adjectiv
Sinonime:
argăsit, tăbăcit; muiat, topit, destrămat. Dubit, substantiv
Sinonime:
argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit.
Lezard, substantiv
Sinonime:
(franțuzism) (substantiv masculin) șopârlă; (substantiv neutru) piele de șopârlă tăbăcită.
Făcălui, verb
Sinonime:
a bate, a freca, a slei; (figurat) a bate foarte tare, a zdrobi în bătăi, a stropși, a stâlci, a tăbăci, a snopi, a toropi.
Orgă, substantiv
Sinonime:
armoniu, harmoniu, (învechit) organ. Orga, verb (regional și învechit)
Sinonime:
a argăsi, a tăbăci, (regional) a orgăli.
Orgăli, verb (regional)
Sinonime:
a argăsi, a prelucra pielea, a tăbăci, (regional și învechit) a orga.
Piele, substantiv
Sinonime:
blană, crupon, epicarp, epidermă, furură, lezard, marochin, membrană, parșemin, pelaj, pergament, pieliţă, șagrin, șamoa, șevro, tegument, velin; (piele finită) piele tăbăcită.
Toropi, verb
Sinonime:
a ajunge, a ameți, a bate zdravăn, a birui, a buimăci, a copleși, a covârși, a culca la pământ, a cuprinde, a distruge, a făcălui, a înfrânge, a învinge, a lua în stăpânire, a moleși, a năpădi, a omorî, a podidi, a prinde, a răzbi, a snopi, a stâlci, a strica, a strivi (bătând, lovind), a stropși, a tăbăci, a ucide în bătaie, a zdrobi (în bătăi), (figurat) a doborî, (figurat) a lovi, (învechit) a preacovârși, (învechit) a se exalta.
Tăbăcărie, substantiv
Sinonime:
argăsitorie, (învechit) tabalhana, (învechit) tabana, (învechit) tăbăcie, (rar) argăsărie, (regional) dubălărie, (regional) tăbăcărit, (regional) timărie.
