Supunere, substantiv feminin
Sinonime:
ascultare, aservire, capitulare, conformism, dependență, ipoteză, închinare, înrobire, obedienţă, presupunere, prezumție, prostituție, respect, robie, robire, smerenie, subjugare, subordonare, supoziție, (figurat) înfeudare, (figurat) îngenunchere.
Disciplină, substantiv feminin
Sinonime:
ordine, supunere, ascultare, conformare, regulă, rânduială; branşă, ştiinţă, obiect.
Genuflexiune, substantiv feminin Sinonime:
îngenunchere; (figurat) ploconeală, supunere, obedienţă.
Obedienţă, substantiv feminin Sinonime:
supunere, ascultare, docilitate, conformism.
Paciență, substantiv feminin Sinonime:
răbdare, îngăduinţă, supunere, ascultare, obedienţă.
Plecăciune, substantiv feminin
Sinonime:
ascultare, cuminţenie, docilitate, închinăciune, modestie, respect, reverenţă, smerenie, supunere, temenea.
Prosternare, substantiv feminin Sinonime:
supunere, înclinare, închinăciune, plecăciune, aplecare; ploconire; venerare, divinizare, slăvire.
Servilism, substantiv neutru Sinonime:
slugărnicie, supunere, conformism.
Servitute, substantiv feminin
Sinonime:
aservire, atârnare, captivitate, constrângere, convenţie, datorie, dependență, forță, iobăgie, îndatorire, înrobire, obligaţie, robie, rumânie, sclavie, servitudine, silă, silnicie, subjugare, subordonare, supunere, șerbie, vecinătate, vecinie, violență.
Subordonare, substantiv feminin Sinonime:
dependență, condiţionare, supunere.
Umilinţă, substantiv feminin Sinonime:
supunere, smerenie, plecăciune; (figurat) sărăcie, mizerie; înjosire, ofensă, jignire, ruşine, ocară, batjocură, necinste, dezonoare.
Ascultare, substantiv
Sinonime:
audiere; chestionare, examinare, interogare, (învechit) procitanie; cuminţenie, docilitate, supunere, (livresc) obedienţă, (rar) cuminţie, sumisiune, supuşenie, (învechit) ascultământ, plecăciune, subordinaţie.
Conchetă, substantiv (învechit)
Sinonime:
apropriere, capturare, captură, conchistă, cucerire, luare, ocupare, ocupație, seducere, seducție, subjugare, sumisie, sumisiune, supunere.
Cuminţie, substantiv
Sinonime:
ascultare, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, docilitate, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, supunere, tact.
Dependenţă, substantiv
Sinonime:
apartenență, aservire, atârnare, cauzalitate, corelație, interdependență, subordonare, supunere, (livresc) servitute, tutelă, vasalitate.
Docilitate, substantiv
Sinonime:
ascultare, blândețe, flexibilitate, maleabilitate, maniabilitate, supunere.
Subordinaţie, substantiv
Sinonime:
ascultare, cuminţenie, docilitate, subordonare, supunere.
Alejanță, substantiv
Sinonime:
fidelitate, obediență, servilitate, sumisiune, supunere, vasalitate.
Indocilitate, substantiv
Sinonime:
dezobediență, indisciplină, insubordonare, insumisiune, încăpățânare, lipsă de docilitate, lipsă de supunere, neascultare, nesupunere, răzvrătire, retivitate, (rar) neînțelegere.
Sujecțiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
supunere.
Umiliaţiune, substantiv
Sinonime:
plecare, smerenie, supunere, umilinţă.
Închinăciune, substantiv
Sinonime:
adorare, adorație, aplecare, capitulare, compliment, consacrare, cult, devotament, închinare, mătanie, ofrandă, plecăciune, ploconeală, reverenţă, rugă, rugăciune, salut, subjugare, supunere, temenea, toast, (familiar, rar) selamlâc, (învechit și regional) ocinaș, (învechit) molitvă, (învechit) plecare, (învechit) rugare, (învechit) rugăminte, (regional) plocon, (turcism învechit) talâm.
Obsecviozitate, substantiv
Sinonime:
plecare, politețe excesivă, servilism, slugărnicie, smerenie, supunere, umilinţă.
Posluşanie, substantiv
Sinonime:
(învechit) acord, aprobare, ascultare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, dezlegare, dispoziție, funcție, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, muncă, permisiune, post, serviciu, slujbă, supunere, voie, voință, vrere; (variante) posloșanie, poslujenie, poslușenie, puslușanie.
Îngenunchere, substantiv
Sinonime:
genuflexiune; aservire, înrobire, robie, robire, subjugare, supunere.
Robire, substantiv
Sinonime:
aservire, captivitate, iobăgie, înfeudare, îngenunchere, înrobire, prizonierat, robie, sclavie, subjugare, supunere, șerbie.
Conformare, substantiv
Sinonime:
adaptare, armonizare, ascultare, complianță, potrivire, punere de acord, supunere.
Înfeudare, substantiv
Sinonime:
aservire, înrobire, robie, robire, subjugare, sumisiune, supunere, (învechit) sujecțiune.
Ascultământ, substantiv (învechit)
Sinonime:
ascultare, cumințenie, docilitate, supunere.
Complianță, substantiv
Sinonime:
acord, ascultare, conformare, conformitate, flexibilitate, observanță, suplețe, supunere.
Plecare, substantiv
Sinonime:
afecțiune, aplecare, aplicație, aptitudine, ascultare, atașament, atracție, chemare, compliment, dar, declinare, declinație, deplasare, ducă, ducere, flexiune nominală, gând ascuns, har, imbold, impuls, intenție, închinăciune, înclinare, înclinație, înzestrare, mătanie, mergere, mers, plecăciune, ploconeală, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, prosternare, respect, reverență, simpatie, smerenie, start, supunere, talent, temenea, vocație, (franțuzism învechit) depart.
Ploconire, substantiv
Sinonime:
admirație exagerată, închinăciune, înjosire, lingușire, plecăciune, ploconeală, servilism, supunere, umilire, (familiar) căciuleală, (familiar) căciulire.
Ploconeală, substantiv
Sinonime:
aplecare, compliment, închinăciune, înjosire, lingușire, mătanie, plecăciune, ploconire, reverență, supunere oarbă, temenea, umilire, (familiar și rar) selamlâc, (familiar) căciulire, (învechit) plecare, (regional) plocon, (turcism învechit) talâm.
Subjugare, substantiv
Sinonime:
aservire, captivare, cucerire, delectare, desfătare, dominare, fascinare, fascinație, fermecare, încântare, înrobire, ocupare, răpire, robie, robire, seducere, seducție, supunere, vrăjire, (figurat) înfeudare, (figurat) îngenunchere, (livresc) servitute.
Închinătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
adorare, adorație, capitulare, consacrare, devotament, închinare, rugă, rugăciune, subjugare, supunere.
Închinare, substantiv
Sinonime:
acceptare, adorare, aplecare, aprobare, asfințit, capitulare, chefuire, consacrare, dedicare, dedicație, destinare, devotament, devotare, închinat, înclinare, ofertă, ofrandă, plecare, plecăciune, predare, prosternare, rugă, rugăciune, salutare, subjugare, supunere, toast, (învechit și regional) ocinaș, (învechit) adăpostire, (învechit) închinăciune, (învechit) închinătură, (învechit) lăsare prin testament, (învechit) molitvă, (învechit) odihnă, (învechit) renunțare la o slujbă, (învechit) rugare, (învechit) rugăminte, (rar) prosternație.
Sumisiune, substantiv
Sinonime:
alejanță, ascultare, aservire, cumințenie, docilitate, supunere, (învechit) sujecțiune.
Servitudine, substantiv
Sinonime:
aservire, dependență, ilotism, înfeudare, robie, sclavaj, sclavie, servaj, servitute, subjugare, subordonare, sumisiune, supunere, vasalitate.
Mancurtizare, substantiv
Sinonime:
amnezie, depersonalizare, îndobitocire, supunere orbească, uitare, (variantă) mankurtizare.
Muncire, substantiv (învechit și popular)
Sinonime:
căznire, chin, suferință, supunere la munci, torturare, tortură.
Supuire, substantiv (învechit)
Sinonime:
supunere, (învechit) supunire.
Supusăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
ascundere, așezare dedesubt, cucerire, înrobire, ocupare, presupunere, subjugare, supunere, (învechit) supunăciune.
Molcomire, substantiv (învechit)
Sinonime:
acalmie, calm, încetinire, lingușire, liniște, liniștire, mângâiere, nemișcare, pace, smerenie, supunere, tăcere, umilință, (învechit) mălcomie, (popular) îmbunare, (variantă) mâlcomire, (variantă) mulcomire.
