Sufocat, adjectiv
Sinonime:
asfixiat, înăbușit, înecat, (învechit și popular) nădușit.
Sufocație, substantiv
Sinonime:
asfixie, asfixiere, dispnee, înăbușire, înecare, sufocare, sugrumare, tulburare respiratorie, (învechit) opresiune, (rar) înecăciune, (variantă) (învechit) sufocațiune.
Sufocațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
sufocare, sufocație.
Sufocativ, adjectiv (învechit)
Sinonime:
asfixiant, irespirabil, înăbușitor, înecăcios, sufocant, sugrumător.
Sufocător, adjectiv (învechit)
Sinonime:
sufocant, (învechit) sufocativ.
Sufocant (sufocantă), adjectiv
Sinonime:
apăsător, asfixiant, etufant, greu, insuportabil, irespirabil, înăbușitor, încărcat, înecăcios, sugrumător, viciat, (figurat) (rar) sufocat, (învechit și popular) nădușitor, (învechit) sufocător, (popular) năbușitor, (popular) zăpușit, (rar) înecător.
Sugrumat (sugrumată), adjectiv Sinonime:
gâtuit, sufocat, înnăbuşit; (figurat) copleşit, înecat, surd.
Asfixiat, adjectiv
Sinonime:
înăbuşit, înecat, sufocat, (învechit şi popular) năduşit.
Asfixie, substantiv
Sinonime:
asfixiere, înăbuşire, înecare, sufocare, sufocaţie, sugrumare, (rar) înecăciune.
Copleşit, adjectiv
Sinonime:
împovărat, covârșit, năpădit; apăsat, oprimat, sufocat, toropit.
Dispnee, substantiv
Sinonime:
astmă, năduf, înecăciune, ortopnee, sufocație.
Înnăbușitor, adjectiv (învechit)
Sinonime:
asfixiant, înăbușitor, sufocant, (învechit) sufocător.
Sufocare, substantiv
Sinonime:
asfixie, asfixiere, dispnee, etufare, înăbușire, înecare, înecăciune, sufocație, sugrumare, (popular) năduf.
Înăbuşire, substantiv
Sinonime:
asfixie, asfixiere, înăbușit, înecare, reprimare, stingere, sufocare, sufocație, (figurat) sugrumare, (învechit) supresiune, (rar) înecăciune.
Năduşit, adjectiv
Sinonime:
asfixiat, înăbușit, înecat, sufocat, sugrumat; asudat, înnăbușit, înnădușit, transpirat, ud, (prin Oltenia) năboit; (variantă) înădușit.
Năplăit, adjectiv (regional)
Sinonime:
apăsător, chinuitor, greu, înnăbușit, sufocant, sufocat.
Înecăciune, substantiv
Sinonime:
asfixie, asfixiere, astmă, dispnee, inundație, înăbușire, înec, înecare, sufocare, sufocație, sugrumare, (învechit) inundațiune, (învechit) necăciune, (popular) năduf, (variantă) (învechit) înnecăciune.
Sugrumător, adjectiv
Sinonime:
apăsător, asfixiant, chinuitor, copleșitor, curmător, înăbușitor, înecăcios, înecător, lichidator, năbușitor, nădușitor, reprimator, strangulator, sufocant, (învechit și regional) zugrumător, (învechit) sufocativ, (popular) zăpușit.
Sugrumare, substantiv
Sinonime:
apăsare, asfixie, asfixiere, curmare, gâtuire, înăbușeală, înăbușire, lichidare, năbușire, omor prin gâtuire, reprimare, strangulare, strangulație, strângere de gât, sufocare, sufocație, ucidere, (învechit și regional) înecare, (învechit) împresurare, (învechit) sugrumătură, (rar) înecăciune, (rar) jugulare, (regional) îmberegățire, (regional) înnădușire, (variantă) (regional) zugrumare.
