Strigăt, substantiv neutru Sinonime:
invocare, chemare, apel; anunţare, comandă; zgomot, larmă; strigătură, chiuitură.
Strigător (strigătoare), adjectiv Sinonime:
(figurat) strident, izbitor, evident.
Chiot, substantiv neutru Sinonime:
chiuit, strigăt, ţipăt.
Chiui, verb Sinonime:
a chioti, a striga, a da chiot, a ţipa; a spune strigături.
Chiuitură, substantiv feminin Sinonime:
strigătură, strigăt, chiot.
Crainic, substantiv masculin
Sinonime:
mesager, sol, trimis, (regional) crancău, (învechit) poslaneţ, poslanic, pristav, strigător, telal, (învechit) vestitor; spicher; (regional) hăitaş, gonaci; buhai, coinac, colăcar.
Exclamare, substantiv feminin Sinonime:
strigăt, izbucnire, exclamaţie.
Gură, substantiv feminin
Sinonime:
afirmaţie, bot, buză, ceartă, chei, clanţă, clobanț, clonț, cuvânt, declaraţie, decolteu, deschidere, deschizătură, dușcă, fleancă, fofelniță, gaură, gălăgie, gât, gâtlej, glas, grai, hanță, harță, îmbucătură, înghiţitură, lamă, (Moldova şi Bucovina) leoapă, leoarbă, mal, margine, mărturisire, meliță, moară, muzicuță, ochi, orificiu, papagal, pas, persoană (care trebuie întreținută), plisc, pupăză, răscroială, râșniță, rât, relatare, sărut, sărutare, scandal, sfadă, sorbitură, spusă, strâmtoare, strigăt, tăiş, trombon, țarcă, țipăt, vad, vorbă, vorbitor, zisă, (argou) mestecău, (argou) muie, (Banat şi Transilvania) flit, (botanică) (gura-lupului) (regional) colțul-lupului; (gură căscată) gură-cască, cască-gură; (învechit) rost, (plural) buze, (regional) mordă, (regional) pieptar.
Luminos (luminoasă), adjectiv
Sinonime:
strălucitor, senin, clar, limpede, evident, strălucit, orbitor, flamboaiant, fulgurant, exploziv, fulminant, radiant, radios, strigător, răsunător, rezonant.
Muget, substantiv neutru Sinonime:
strigăt, zbieret, răget; (figurat) vuiet, zgomot, vâjâit.
Răget, substantiv neutru
Sinonime:
(rar) mugit, muget, mugitură, răcnet, ruget, strigăt, urlet, zbierat, zbieret.
Strident (stridentă), adjectiv
Sinonime:
ascuțit, asurzitor, bătător la ochi, discordant, disonant, distonant, eclatant, intens, izbitor, lipsit de armonie, nearmonios, neplăcut, pătrunzător, prea aprins, prea viu, rar, siflant, stridulant, supărător, șocant, tare, tăios, tonant, țipător, violent, (rar) strigător.
Strigare, substantiv feminin Sinonime:
strigăt, răcnet, ţipăt, urlet; (învechit) protest, reclamaţie; chemare, apel.
Ţipăt, substantiv neutru Sinonime:
strigăt, urlet, răcnet, zbierat, zgomot, larmă.
Urlet, substantiv neutru Sinonime:
strigăt, vuiet, ţipăt; (figurat) clocot, freamăt.
Anunțare, substantiv
Sinonime:
aducere la cunoștință, alarmare, comunicare, informare, încunoștințare, înștiințare, publicare, strigare, strigăt, sunet, vestire, (învechit) obștire, (învechit) publicație, (învechit) publicăluire, (învechit) publicuire.
Chemat, adjectiv
Sinonime:
competent, destinat, invitat, îndreptăţit, menit, strigat, (învechit) volnic. Chemat, substantiv
Sinonime:
chemare, strigare.
Chiuit, substantiv
Sinonime:
chiot, strigătură.
Criant, adjectiv
Sinonime:
bulversant, evident, flagrant, intens, irecuzabil, izbitor, puternic, revoltant, strident, strigător, șocant, tare, ţipător, violent, viu.
Clamoare, substantiv
Sinonime:
strigăt, chemare disperată, urlet de protest.
Exclamaţie, substantiv
Sinonime:
exclamare, interjecție, strigăt, (rar) strigare, clamoare.
Hăulire, substantiv
Sinonime:
cântare, chiot, chiu, chiuire, chiuit, chiuitură, hăulit, hăulitură, răsunet, strigăt, țipăt, urlet, (popular) iuit, (regional) hihăit, (regional) hihot.
Hăulitură, substantiv (popular)
Sinonime:
chiot, chiu, chiuit, chiuitură, hăulire, hăulit, strigăt, țipăt, (popular) iuit, (regional) hihăit, (regional) hihot.
Răcnitură, substantiv
Sinonime:
răcnet, strigăt, ţipăt, urlet, zbierătură, zbieret.
Hihăit, substantiv
Sinonime:
chiot, chiu, chiuit, chiuitură, hăulire, hăulit, hăulitură, strigăt, țipăt.
Hihot, substantiv
Sinonime:
chiot, chiu, chiuit, chiuitură, hăulire, hăulit, hăulitură, strigăt, țipăt.
Vociferare, substantiv
Sinonime:
clamoare, gălăgie, hărmălaie, invectivă, strigăt, tumult, zbierat, zgomot.
Olălău, substantiv
Sinonime:
(învechit și regional) gălăgie, strigăt, țipăt.
Slogan, substantiv
Sinonime:
apoftegmă, deviză, expresie, formulă, maximă, reclamă, sentință, strigăt de luptă.
Vestitor, substantiv
Sinonime:
anunțător, crainic, informator, mesager, prevestitor, profet, proroc, sol, trimis, (învechit) poslaneț, (învechit) poslanic, (învechit) pristav, (învechit) prorocitor, (învechit) strigător, (învechit) telal, (popular) colăcar, (popular) colăcer, (regional) crancău.
Răncoteală, substantiv (regional)
Sinonime:
gălăgie, larmă, răcnet, strigăt, (regional) răncot.
Exultație, substantiv
Sinonime:
chiuit de bucurie, exultanță, exultare, jubilație, strigăt de bucurie, (figurat) transport, (învechit) alegreță, (învechit) exultațiune.
Cimpoiere, substantiv
Sinonime:
cântare din cimpoi, chiuire, cimpoiat, cimpoire, cimpoit, zicere de strigături.
Ziui, verb
Sinonime:
a cânta cu strigături, a răcni, a striga.
Răcnitor, adjectiv
Sinonime:
mugitor, răgitor, strigător, tapajos, turbulent, țipător, urlător, vociferant, vociferator, zbierător, (învechit) răcnitoriu, (regional) răgnitor.
Zuuitură, substantiv (regional)
Sinonime:
strigătură.
Interpelare (interpelări), substantiv
Sinonime:
chemare, interpelație, somare; (la plural) chemări, întrebări, strigăte.
Clamoros, adjectiv
Sinonime:
chemător, deznădăjduit, răsunător, strigător, zgomotos.
