Stricat (stricată), adjectiv
Sinonime:
acrit, acru, alterat, avariat, becisnic, bolnav, cariat, certat, contrafăcut, corupt, dărăpănat, decăzut, defect, defectat, defectuos, deformat, degradat, denaturat, depravat, deranjat, dereglat, descompus, desfăcut, desfrânat, destrăbălat, deteriorat, dezmățat, falsificat, fermentat, forțat, găunos, găurit, greșit, hârbuit, hodorogit, imoral, incorect, împuțit, înăcrit, învechit, măcinat, mâniat, mutilat, necorect, nerușinat, paradit, părăginit, pervertit, pocit, poluat, ponosit, prăpădit, prost, rablagit, rău, rânced, ros, ruinat, rupt, scâlciat, schilod, schilodit, schimonosit, spart, spălăcit, stătut, stâlcit, stropșit, supărat, șters, tocit, uzat, vătămat, viciat, vicios, (figurat) schingiuit, (învechit și popular) searbăd, (învechit și regional) rușinat, (învechit și regional) scorboroșit, (învechit și regional) scorburos, (învechit) aselghicesc, (învechit) demoralizat, (învechit) preacurvar, (învechit) preacurvitor, (învechit) spurcat, (livresc) libertin, (Moldova) hrentuit, (popular și familiar) parșiv, (popular) curvar, (popular) deșucheat, (prin Maramureș) scopt, (rar) deșănțat, (rar) detracat, (rar) răblărit, (rar) smintit, (regional și familiar) părăduit, (regional) mocnit, (regional) răntuit, (regional) sărbezit, (regional) șucheat, (regional) teșmenit.
Stricată, adjectiv
Sinonime:
decăzută, deflorată, dezvirginată, pierdută.
Stricățească, substantiv feminin (regional)
Sinonime:
depravată, desfrânată.
Stricățel, adjectiv
Sinonime:
corupt, depravat, desfrânat, (puțin) stricat.
Stricățesc, substantiv masculin (regional)
Sinonime:
depravat, desfrânat.
Stricăți, verb (regional)
Sinonime:
(despre oameni) a se degrada, a se deterioara, a se paradi, a se rablagi, a se strica.
Stricător (stricătoare), adjectiv
Sinonime:
corupător, dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, pervers, pervertitor, prejudiciabil, primejdios, rău, vătămător, (învechit și popular) pierzător, (învechit) pagubnic, (învechit) prejudicios, (învechit) stricăcios, (livresc) pernicios, (regional) dăunăcios, (regional) dăunos.
Stricătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
avarie, daună, defecțiune, deteriorare, pagubă, pierdere, prejudiciu, stricăciune, (regional) greș, (regional) pricaz, (regional) vrajă.
Băhnit (băhnită), adjectiv (regional) Sinonime:
stătut, clocit, învechit, alterat, stricat, împuţit, bâhlit.
Corupt (coruptă), adjectiv
Sinonime:
deformat, desfrânat, depravat, imoral, decăzut, destrăbălat, dezmăţat, neruşinat, pervertit, stricat, vicios, viciat; (livresc) libertin, (rar) deşănţat, (popular şi familiar) parşiv, (popular) deşucheat, (învechit şi regional) ruşinat, (regional) şucheat, teşmenit, (învechit) aselghicesc, demoralizat, spurcat, (figurat) putred. Corupt, substantiv
Sinonime:
alterare, corupere, (învechit) conrupt, (învechit) corumpt.
Dăunător (dăunătoare), adjectiv
Sinonime:
păgubitor, vătămător, stricător, distrugător, negativ, nociv, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, (livresc) pernicios, (învechit şi popular) pierzător, (regional) dăunăcios, dăunos, (învechit) pagubnic, prejudicios, stricăcios, (figurat) contraproductiv.
Defect, substantiv neutru Sinonime:
lipsă, scădere, imperfecţiune, viciu, neajuns, meteahnă, cusur, beteşug, racilă, hibă, păcat; deranjament, stricăciune. Defect, adjectiv
Sinonime:
defectat, deranjat, dereglat, stricat, (rar) detracat, smintit.
Depravat (depravată), adjectiv
Sinonime:
corupt, stricat, decăzut, desfrânat, destrăbălat, descompus moral, pervers.
Deranjat (deranjată), adjectiv
Sinonime:
răvăşit, răscolit, stânjenit, stingherit, defectat, tulburat, în neorânduială, mutat din loc, zăpăcit, ciufulit, defect, stricat.
Deşirat (deşirată), adjectiv Sinonime:
destrămat, desfăcut, rupt, desfirat, stricat; (figurat) lung, slab, osos.
Deşucheat (deşucheată), adjectiv
Sinonime:
nebun, smintit, ţicnit; dezmăţat, destrăbălat, deşănţat, aiurea, aiurit, bezmetic, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, neruşinat, obscen, pervertit, pornografic, scabros, scârbos, stricat, trivial, vicios, vulgar, zănatic, zăpăcit, zurliu, alienat, dement, descreierat, înnebunit.
Detracat (detracată), adjectiv
Sinonime:
smintit, stricat, ţicnit, dezechilibrat, defect, defectat, deranjat, dereglat, tulburat, zdruncinat.
Duhoare, substantiv feminin Sinonime:
miros urât, aer stricat, putoare, miasmă.
Fetid (fetidă), adjectiv
Sinonime:
descompus, stricat, alterat, puturos, dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgraţios, greţos, greu, infect, împuţit, neplăcut, nesuferit, rău, rău-mirositor, respingător, scârbos, urât, viciat.
Găunos (găunoasă), adjectiv
Sinonime:
buturos, cariat, fără miez, găurit, gol, scobit, scorburos, sec, stricat, (figurat) lipsit de caracter, (figurat) nevaloros, (învechit și regional) scorboroșit, (rar) deșert, (regional) bortos, (regional) boșturos, (regional) budugănios, (regional) buștihos, (regional) corobăios, (regional) corobănos, (regional) scrobos, (regional) stupos.
Hodorogit (hodorogită), adjectiv
Sinonime:
cu un picior în groapă, dărăpănat, degradat, deteriorat, hârâit, hârâitor, hârbuit, hrentuit, îmbătrânit, învechit (și stricat), ramolit, răguşit, ruinat, senil, stricat, şubrezit, uzat, (variantă) odorogit.
Impracticabil (impracticabilă), adjectiv
Sinonime:
defect, degradat, desfundat, dificil, inabordabil, inaccesibil, infrecventabil, inutilizabil, rău, stricat.
Infect (infectă), adjectiv Sinonime:
viciat, stricat, rău, respingător, murdar, neîngrijit; josnic, mârşav, ticălos.
Ireparabil (ireparabilă), adjectiv Sinonime:
de nereparat, stricat definitiv, iremediabil, distrus.
Împuțit (împuțită), adjectiv Sinonime:
alterat, stricat; murdar, neîngrijit, îngălat, infect.
Încărcat (încărcată), adjectiv Sinonime:
umplut, plin; împovărat, îngreunat; exagerat, umflat, mărit, sporit, adăugat, acumulat; stricat, viciat, impur.
Încins (încinsă), adjectiv Sinonime:
cald, încălzit, înfierbântat; aprins, înflăcărat, înteţit; stricat, fermentat, alterat.
Înnebunit (înnebunită), adjectiv Sinonime:
nebun, scos din minţi, ţicnit, aiurit, zurliu, stricat la cap; zăpăcit, uluit.
Libertin (libertină), adjectiv
Sinonime:
afemeiat, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, epicurian, imoral, impudic, indecent, lasciv, libidinos, licențios, lipsit de restricții, nerușinat, pervertit, stricat, uşuratic, vicios.
Morfolit (morfolită), adjectiv
Sinonime:
bolborosit, deteriorat, ferfeniţit, îngăimat, mormăit, murdar, nearticulat, neclar, nedeslușit, prost îmbrăcat, stricat, terfelit.
Nociv (nocivă), adjectiv Sinonime:
vătămător, dăunător, stricător, distrugător, nimicitor.
Paţachină, substantiv feminin Sinonime:
paceaură, paţircă, (femeie) uşuratecă, (femeie) vulgară, (femeie) stricată.
Păcătos (păcătoasă), adjectiv Sinonime:
vinovat, culpabil; ticălos, afurisit, josnic, abject, nevrednic, stricat, nemernic, infam, mârşav, netrebnic, necinstit; nenorocit, nevoiaş, sărac, sărman, mizer, prăpădit, necăjit.
Păgubitor (păgubitoare), adjectiv Sinonime:
stricător, dăunător, vătămător, pernicios.
Pernicios (pernicioasă), adjectiv
Sinonime:
dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător.
Pervers (perversă), adjectiv
Sinonime:
rău, corupt, depravat, desfrânat, imoral, viciat, decăzut, stricat, perfid; anormal, invertit, deformat, denaturat; demonic, diabolic, morbid, sadic, vicios.
Pestilenţial (pestilenţială), adjectiv Sinonime:
dezgustător, infect, respingător, viciat, stricat; fetid, insalubru.
Poamă, substantiv feminin Sinonime:
fruct, rod; (figurat) om stricat, ticălos, netrebnic, imoral, puşlama.
Pramatie, substantiv feminin Sinonime:
om stricat, om destrăbălat, puşlama, netrebnic, ticălos, lichea.
Prăpădit (prăpădită), adjectiv Sinonime:
stricat, deteriorat, rupt, ruinat; (figurat) nimicit, distrus, deprimat; slab, anemiat, bolnav, jigărit.
Primejdios (primejdioasă), adjectiv
Sinonime:
amenințător, contraindicat, critic, dăunător, de temut, expus, grav, greu, hazardat, imprudent, malign, negativ, neindicat, nepotrivit, nesigur, nociv, păgubitor, periclitant, periculos, pernicios, prejudiciabil, rău, riscant, riscat, serios, stricător, vătămător, (familiar) urât, (învechit și popular) pierzător, (învechit) pagubnic, (învechit) piericios, (învechit) prejudicios, (învechit) pricuros, (învechit) primejdiitor, (învechit) primejduicios, (învechit) primejduincios, (învechit) primejduitor, (învechit) stricăcios, (rar) sever, (regional) daunăcios, (regional) dăunos, (regional) poznaș.
Putoare, substantiv feminin Sinonime:
miros rău, duhoare, miasmă; om leneş, om inactiv, om murdar; femeie stricată, prostituată.
Putred (putredă), adjectiv Sinonime:
stricat, alterat, descompus, dezagregat, putrezit; (figurat) viciat, corupt, decăzut; stătut, clocit, nesănătos, vătămător; cangrenat, purulent.
Răsuflat (răsuflată), adjectiv Sinonime:
(figurat) învechit, banal; stricat, alterat, fără aromă.
Rău (rea), adjectiv Sinonime:
neascultător, răsfăţat, nesupus, răzgâiat; dăunător, neplăcut, perfid, viclean, crud; lamentabil, prost, mizerabil; abraş, nărăvaş, violent, sălbatic, nedomolit; neliniştitor, apăsător, chinuitor; uzat, rupt, stricat, degradat; neîndemânatic, incapabil, nepriceput, nesatisfăcător.
Rânced (râncedă), adjectiv Sinonime:
alterat, stricat, degradat.
Ruginit (ruginită), adjectiv Sinonime:
oxidat, galben-roşietic, plin de rugină, stricat; (figurat) învechit, îmbătrânit; dogit, înapoiat, demodat, depăşit, scos din uz.
Stătut (stătută), adjectiv Sinonime:
vechi, învechit, alterat, stricat, neprimenit, viciat, închis, clocit.
Stricăciune, substantiv feminin
Sinonime:
avarie, corupție, daună, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, deteriorare, dezmăț, hernie, imoralitate, lepră, lezare, pagubă, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierdere, pierzanie, pierzare, prejudiciu, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putreziciune, (învechit și popular) pricaz, (învechit și regional) smintă, (învechit și regional) sminteală, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (învechit) scădere, (învechit) stricare, (învechit) stricătură, (învechit) vătămătură, (învechit, figurat) putrejune, (popular) vătămare, (prin Banat) ștetă, (rar) deșănțare, (rar, figurat) putrefacție.
Stropşit (stropşită), adjectiv Sinonime:
zdrobit, sfărâmat, strivit, stricat, deformat; (figurat) zăpăcit, smintit, năbădăios, îndrăcit; pocit, desfigurat, schimonosit.
Vătămător (vătămătoare), adjectiv
Sinonime:
dăunător, îmbolnăvitor, stricător, periculos.
Vechi (veche), adjectiv Sinonime:
de demult, antic, învechit, depăşit; uzat, stricat, alterat, tocit, perimat, îmbătrânit.
Viermănos (viermănoasă), adjectiv Sinonime:
plin cu viermi, stricat, atacat.
Ruinat (ruinată), adjectiv
Sinonime:
căzut în ruină; dărăpănat, distrus, degradat, măcinat, părăginit, prăpădit, stricat, demolat, delabrat, deteriorat, devastat; (figurat) sărăcit, scăpătat.
Bulit (bulită), adjectiv
Sinonime:
deteriorat, lovit, stricat.
Alterat, adjectiv
Sinonime:
acrit, acru, descompus, fermentat, împuţit, înăcrit, stricat, (învechit şi popular) searbăd, (regional) mocnit,
sărbezit, (prin Maramureș și Bucovina) scopt; rânced; brânzit, poluat; denaturat.
Avariat, adjectiv
Sinonime:
deteriorat, stricat. Avariat, substantiv
Sinonime:
avariare, avariere.
Cariat, adjectiv
Sinonime:
găunos, găurit, stricat, (învechit şi regional) scorboroşit, scorburos.
