Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Strica
Strica, verb
Sinonime: a deteriora, a degrada, a defecta, a sparge; a se descompune, a se altera; a vătăma, a răni; a tulbura, a deranja, a zădărnici; a se corupe, a decădea, a se deprava, a se desfrâna; a dărâma, a nărui, a distruge; (figurat) a anula, a desfiinţa, a abroga; (figurat) a se certa, a se gâlcevi.  
Stricăcios
Stricăcios, adjectiv (învechit)
Sinonime: alterabil, dăunător, efemer, negativ, nociv, păgubitor, periculos, pieritor, prejudiciabil, primejdios, rău, schimbător, stricător, temporar, trecător, vătămător, vremelnic.  
Stricăcios (stricăcioasă)
Stricăcios (stricăcioasă), adjectiv
Sinonime: dăunător, vătămător, degradant.  
Stricăciune
Stricăciune, substantiv feminin
Sinonime: avarie, corupție, daună, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, deteriorare, dezmăț, hernie, imoralitate, lepră, lezare, pagubă, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierdere, pierzanie, pierzare, prejudiciu, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putreziciune, (învechit și popular) pricaz, (învechit și regional) smintă, (învechit și regional) sminteală, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (învechit) scădere, (învechit) stricare, (învechit) stricătură, (învechit) vătămătură, (învechit, figurat) putrejune, (popular) vătămare, (prin Banat) ștetă, (rar) deșănțare, (rar, figurat) putrefacție.  
Stricare
Stricare, substantiv
Sinonime: acrire, alterare, avariere, călcare, corupere, daună, dărăpănare, decădere, deformare, degradare, depravare, deranjare, descompunere, desfacere, deteriorare, distrugere, fermentare, forțare, împuțire, înăcrire, încălcare, înrăutățire, învechire, măcinare, nesocotire, nimicire, pagubă, părăginire, pervertire, pierdere, poluare, ponosire, prăpădire, prejudiciu, râncezire, roadere, ruinare, rupere, schimbare în rău, spargere, stricăciune, tocire, uzare, viciere, violare, (învechit) degradație, (popular) vătămare, (rar) ponoseală.  
Stricat (stricată)
Stricat (stricată), adjectiv
Sinonime: acrit, acru, alterat, avariat, becisnic, bolnav, cariat, certat, contrafăcut, corupt, dărăpănat, decăzut, defect, defectat, defectuos, deformat, degradat, denaturat, depravat, deranjat, dereglat, descompus, desfăcut, desfrânat, destrăbălat, deteriorat, dezmățat, falsificat, fermentat, forțat, găunos, găurit, greșit, hârbuit, hodorogit, imoral, incorect, împuțit, înăcrit, învechit, măcinat, mâniat, mutilat, necorect, nerușinat, paradit, părăginit, pervertit, pocit, poluat, ponosit, prăpădit, prost, rablagit, rău, rânced, ros, ruinat, rupt, scâlciat, schilod, schilodit, schimonosit, spart, spălăcit, stătut, stâlcit, stropșit, supărat, șters, tocit, uzat, vătămat, viciat, vicios, (figurat) schingiuit, (învechit și popular) searbăd, (învechit și regional) rușinat, (învechit și regional) scorboroșit, (învechit și regional) scorburos, (învechit) aselghicesc, (învechit) demoralizat, (învechit) preacurvar, (învechit) preacurvitor, (învechit) spurcat, (livresc) libertin, (Moldova) hrentuit, (popular și familiar) parșiv, (popular) curvar, (popular) deșucheat, (prin Maramureș) scopt, (rar) deșănțat, (rar) detracat, (rar) răblărit, (rar) smintit, (regional și familiar) părăduit, (regional) mocnit, (regional) răntuit, (regional) sărbezit, (regional) șucheat, (regional) teșmenit.  
Stricată
Stricată, adjectiv
Sinonime: decăzută, deflorată, dezvirginată, pierdută.  
Stricător (stricătoare)
Stricător (stricătoare), adjectiv
Sinonime: corupător, dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, pervers, pervertitor, prejudiciabil, primejdios, rău, vătămător, (învechit și popular) pierzător, (învechit) pagubnic, (învechit) prejudicios, (învechit) stricăcios, (livresc) pernicios, (regional) dăunăcios, (regional) dăunos.  
Stricătură
Stricătură, substantiv (învechit)
Sinonime: avarie, daună, defecțiune, deteriorare, pagubă, pierdere, prejudiciu, stricăciune, (regional) greș, (regional) pricaz, (regional) vrajă.  

Acri
Acri, verb
Sinonime: a (se) oţeți, a (se) acidula, a (se) înăcri, a (se) altera, a (se) strica, a (se) borşi, a (se) amărî.  
Altera
Altera, verb
Sinonime: a (se) strica, a (se) degrada, a (se) descompune, a (se) modifica, a (se) deforma, a (se) îmbătrâni, a (se) învechi.  
Avaria
Avaria, verb
Sinonime: a strica, a deteriora, a distruge, a vătăma, a altera.  
Băhnit (băhnită)
Băhnit (băhnită), adjectiv (regional)
Sinonime: stătut, clocit, învechit, alterat, stricat, împuţit, bâhlit.  
Bâhli
Bâhli, verb (Moldova)
Sinonime: a se strica, a se altera, a se cloci, a se împuţi, a se strica, a se băhni; a căpăta miros greu.  
Borși
Borși, verb
Sinonime: a se acri, a se înăcri, a fermenta, a se altera, a se descompune, a se strica.  
Caria
Caria, verb
Sinonime: a se găuri, a se strica, a se roade, a se măcina, a se pulveriza, a se fărâmiţa.  
Certa
Certa, verb
Sinonime: a face observaţie, a lua la rost, a atrage atenţia, a se învrăjbi, a se supăra, a rupe relaţiile, (popular) a se bălăbăni, a se gâlcevi, a se sfădi, (învechit şi regional) a se pricinui, (regional) a se cârti, a (se) pricini, (Moldova) a se cârcoti, (prin Oltenia) a se rohoti, (învechit) a se pârî, a se prici, a se prigoni, (figurat) a se strica; a admonesta, a dăscăli, a dojeni, a moraliza, a mustra, (livresc) a apostrofa, (popular) a beşteli, a muştrului, a ocărî, a probozi, (popular) a sfădi, a sudui, (învechit şi regional) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (regional) a cârti, a tolocăni, (prin Moldova) a(-i) bănui, (Oltenia) a docăni, (prin Moldova) a mogorogi, (Moldova şi Bucovina) a moronci, (Bucovina) a puţui, (Moldova) a şmotri, (Oltenia şi Banat) a vrevi, (învechit) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (figurat) a săpuni, a scutura; a bate, a condamna, a instrui, a învăţa, a osândi, a pedepsi.  
Ciobi
Ciobi, verb
Sinonime: a ştirbi, a strica, a deteriora.  
Cloci
Cloci, verb
Sinonime: a sta pe ouă; (figurat) a plănui, a pune la cale, a urzi, a coace; (figurat) a lenevi, a trândăvi, a sta inactiv; (reflexiv) a se altera, a se strica, a se împuţi, a se învechi, (regional) a se băhni.  
Contagia
Contagia, verb
Sinonime: a (se) contagiona, a (se) contamina, a (se) infecta, a (se) molipsi, a contacta o boală, (învechit) a (se) smredui, (învechit) a (se) strica, (popular) a (se) umple.  
Corupe
Corupe, verb
Sinonime: a (se) degrada, a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrâna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăţa, (învechit) a (se) sminti; a seduce; a (se) deforma, a (se) strica.  
Corupt (coruptă)
Corupt (coruptă), adjectiv
Sinonime: deformat, desfrânat, depravat, imoral, decăzut, destrăbălat, dezmăţat, neruşinat, pervertit, stricat, vicios, viciat; (livresc) libertin, (rar) deşănţat, (popular şi familiar) parşiv, (popular) deşucheat, (învechit şi regional) ruşinat, (regional) şucheat, teşmenit, (învechit) aselghicesc, demoralizat, spurcat, (figurat) putred.  
Corupţie
Corupţie, substantiv feminin
Sinonime: coruptibilitate; decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, prevaricațiune, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (învechit) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (figurat) descompunere, putreziciune, (rar, figurat) putrefacţie, (învechit, figurat) putrejune; seducere.  
Daună
Daună, substantiv feminin
Sinonime: pagubă, vătămare, detriment; stricăciune; despăgubire, contravaloare.

Dăuna, verb
Sinonime: a prejudicia, a păgubi, a strica, a vătăma.  
Dărăpăna
Dărăpăna, verb
Sinonime: a se ruina, a se distruge, a se strica, a se hodorogi, a (se) dărâma, a (se) nărui, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (popular) a (se) hâi, (regional) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Oltenia, Transilvania şi Maramureș) a (se) sodomi, (prin Moldova şi Transilvania) a (se) ului, (învechit) a (se) prăpădi.  
Dăunător (dăunătoare)
Dăunător (dăunătoare), adjectiv
Sinonime: păgubitor, vătămător, stricător, distrugător, negativ, nociv, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, (livresc) pernicios, (învechit şi popular) pierzător, (regional) dăunăcios, dăunos, (învechit) pagubnic, prejudicios, stricăcios, (figurat) contraproductiv.  
Decădere
Decădere, substantiv feminin
Sinonime: regres, declin, decadenţă; degradare morală, depravare, corupţie, imoralitate, declasare, degradare, corupere, pervertire, stricare, viciere, (învechit) degradăţie.  
Defect
Defect, substantiv neutru
Sinonime: lipsă, scădere, imperfecţiune, viciu, neajuns, meteahnă, cusur, beteşug, racilă, hibă, păcat; deranjament, stricăciune.

Defect, adjectiv
Sinonime: defectat, deranjat, dereglat, stricat, (rar) detracat, smintit.  
Defecta
Defecta, verb
Sinonime: a degrada, a (se) deranja, a (se) deregla, a (se) strica, (rar) a (se) detraca.  
Deforma
Deforma, verb
Sinonime: a denatura, a altera, a sluţi, a urâţi, a poci, a (se) strâmba, (popular şi familiar) a (se) scofâlci; a desfigura, a scâlcia; a ceda; a (se) corupe, a (se) strica.  
Degrada
Degrada, verb
Sinonime: a înjosi, a compromite, a dezonora; a strica, a distruge, a deteriora, a ruina, a nărui.  
Denatura
Denatura, verb
Sinonime: a deforma, a falsifica, a schimba, a caricaturiza, a răstălmăci, a modifica, a strica, a contraface, a altera, a stâlci, a escamota, a măslui, a mistifica, (figurat) a silui, (învechit, figurat) a sminti, a strâmba.  
Depravat (depravată)
Depravat (depravată), adjectiv
Sinonime: corupt, stricat, decăzut, desfrânat, destrăbălat, descompus moral, pervers.  
Deranja
Deranja, verb
Sinonime: a răvăşi, a răscoli, a învălmăşi; (figurat) a tulbura, a stingheri, a stânjeni, a incomoda; a se obosi, a se osteni, a face eforturi, a zăpăci, (regional) a răntui, a rostopoli, a strica, a se defecta, a încurca, a jena, a supăra, (livresc) a conturba, a importuna, a inoportuna, (rar) a sinchisi, (popular) a zăticni, (Moldova şi Bucovina) a zăhăi, (învechit) a sminti, a perturba.  
Deranjament
Deranjament, substantiv neutru
Sinonime: defecţiune, perturbare, dereglare, defectare, defect, stricăciune; diaree, indigestie, tulburare.  
Deranjat (deranjată)
Deranjat (deranjată), adjectiv
Sinonime: răvăşit, răscolit, stânjenit, stingherit, defectat, tulburat, în neorânduială, mutat din loc, zăpăcit, ciufulit, defect, stricat.  
Descompune
Descompune, verb
Sinonime: a destrăma, a dezmembra; a (se) altera, a se strica, a putrezi, a râncezi; a (se) desface, a (se) despărţi, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcătui.  
Desfătare
Desfătare, substantiv feminin
Sinonime: delectare, plăcere, încântare, petrecere, veselie, farmec, voluptate, vrajă, (învechit şi regional) tefericie, (învechit) încântec, (familiar) deliciu, (figurat) savoare, (rar) desfăt, (învechit) desfătăciune, bucurie; corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.

Desfățare, substantiv
Sinonime: (despre plăpumi, perne, așternut) desfățat, dezbrăcare, lăsare fără rufărie, scoatere; (prin analogie) evitare; (regional) etalare.  
Desfrânare
Desfrânare, substantiv feminin
Sinonime: destrăbălare, desfrâu, dezmăţ, corupţie, depravare, imoralitate, stricăciune, decădere.  
Destrăma
Destrăma, verb
Sinonime: a rupe, a (se) desfira, a desface, a descompune, a dizolva, a dezmembra, a îmbucătăţi, a (se) deşira, a (se) strica, (învechit) a (se) rânji, a se rări, (rar) a se dezlâna, a risipi; a sfărâma.  
Deşirat (deşirată)
Deşirat (deşirată), adjectiv
Sinonime: destrămat, desfăcut, rupt, desfirat, stricat; (figurat) lung, slab, osos.  
Deşucheat (deşucheată)
Deşucheat (deşucheată), adjectiv
Sinonime: nebun, smintit, ţicnit; dezmăţat, destrăbălat, deşănţat, aiurea, aiurit, bezmetic, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, neruşinat, obscen, pervertit, pornografic, scabros, scârbos, stricat, trivial, vicios, vulgar, zănatic, zăpăcit, zurliu, alienat, dement, descreierat, înnebunit.  
Deteriora
Deteriora, verb
Sinonime: a (se) degrada, a se învechi, a (se) strica, a (se) uza, (Moldova) a (se) hrentui, (familiar) a (se) hârbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi, a (se) ponosi; a avaria, a agrava, a înrăi, a înrăutăţi.  
Detracat (detracată)
Detracat (detracată), adjectiv
Sinonime: smintit, stricat, ţicnit, dezechilibrat, defect, defectat, deranjat, dereglat, tulburat, zdruncinat.  
Distruge
Distruge, verb
Sinonime: a (se) nimici, a (se) ruina, a desfiinţa, a face praf, a stârpi, a devasta, a pârjoli, a (se) prăpădi, a pustii, (regional) a pustului, (învechit) a sfârşi, a (se) strica, a lichida, (figurat) a topi; a masacra, a rade, a zdrobi, (învechit şi regional) a sparge, (figurat) a pulveriza, a şterge; a (se) nenoroci, (învechit şi regional) a (se) ticăloşi, a vătăma, a mistui, (figurat) a sfărâma, a ucide, a (se) mânca, a (se) roade.  
Duhoare
Duhoare, substantiv feminin
Sinonime: miros urât, aer stricat, putoare, miasmă.  
Fermenta
Fermenta, verb
Sinonime: a se altera, a se strica, a (se) dospi, a se încinge.  
Fetid (fetidă)
Fetid (fetidă), adjectiv
Sinonime: descompus, stricat, alterat, puturos, dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgraţios, greţos, greu, infect, împuţit, neplăcut, nesuferit, rău, rău-mirositor, respingător, scârbos, urât, viciat.  
Găuri
Găuri, verb
Sinonime: a borti, a composta, a pătrunde, a perfora, a potricăli, a scobi, a sfredeli, a sfredeluşi, a sparge, a străpunge, (învechit şi regional) a petrece, (Moldova şi Bucovina) a borteli, (Oltenia) a răzbici, (prin Banat) a butori, (prin vestul Transilvaniei) a sclidiri, (regional) a găuni; (reflexiv) a se caria, a se strica.  
Hodorogit (hodorogită)
Hodorogit (hodorogită), adjectiv
Sinonime: cu un picior în groapă, dărăpănat, degradat, deteriorat, hârâit, hârâitor, hârbuit, hrentuit, îmbătrânit, învechit (și stricat), ramolit, răguşit, ruinat, senil, stricat, şubrezit, uzat, (variantă) odorogit.  
Hrentui
Hrentui, verb
Sinonime: a se strica, a se hodorogi, a se dărăpăna, a se hârbui.  
Impracticabil (impracticabilă)
Impracticabil (impracticabilă), adjectiv
Sinonime: defect, degradat, desfundat, dificil, inabordabil, inaccesibil, infrecventabil, inutilizabil, rău, stricat.  
Infect (infectă)
Infect (infectă), adjectiv
Sinonime: viciat, stricat, rău, respingător, murdar, neîngrijit; josnic, mârşav, ticălos.  
Infecţie
Infecţie, substantiv feminin
Sinonime: duhoare, putoare; focar, stricăciune.  
Ireparabil (ireparabilă)
Ireparabil (ireparabilă), adjectiv
Sinonime: de nereparat, stricat definitiv, iremediabil, distrus.  
Împuțit (împuțită)
Împuțit (împuțită), adjectiv
Sinonime: alterat, stricat; murdar, neîngrijit, îngălat, infect.  
Încărcat (încărcată)
Încărcat (încărcată), adjectiv
Sinonime: umplut, plin; împovărat, îngreunat; exagerat, umflat, mărit, sporit, adăugat, acumulat; stricat, viciat, impur.  
Încinge
Încinge, verb
Sinonime: a se înfierbânta, a se sufoca, a se încălzi; a se strica, a se altera; a se lega, a se înfăşura, a se strânge, a se înconjura.  
Încins (încinsă)
Încins (încinsă), adjectiv
Sinonime: cald, încălzit, înfierbântat; aprins, înflăcărat, înteţit; stricat, fermentat, alterat.  
Website, versiune 2011: https://sin0nime.com/dexx/
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/



Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie