Strangula, verb Sinonime:
a sugruma, a sufoca, a gâtui, a înăbuşi.
Strangulare, substantiv
Sinonime:
gâtuire, jugulare, spânzurare, strangulație, sugrumare, (medicină) ocluziune intestinală, (variantă) ștrangulare.
Strangulaţie, substantiv
Sinonime:
garotă, gâtuire, strangulare, sugrumare, (variantă) strangulațiune.
Strangulator, substantiv
Sinonime:
gâtuitor, sugrumător, ucigaș.
Asasin, substantiv masculin
Sinonime:
bandit, călău, criminal, executor, fratricid, homicid, infanticid, linșor, măcelar, omorâtor, omucigaș, paricid, patricid, regicid, sicar, spadasin, strangulator, sugrumător, tâlhar, tiranicid, ucigaş, ucigător, (învechit) criminalist, (învechit) omucid, (învechit) războinic, (învechit) șugubăț, (învechit) tăietor. Asasin, adjectiv
Sinonime:
criminal, homicid, omorâtor, omucigaș, otrăvitor, ucigaș, ucigător, (învechit) criminalist, (învechit) omucid, (învechit) războinic, (învechit) șugubăț.
Curmat (curmată), adjectiv Sinonime:
legat, strâns, strangulat; oprit, întrerupt, suprimat.
Gâtui, verb
Sinonime:
a înăbuşi, a îngusta pe o anumită porțiune, a lipsi de respirație, a strangula, a sufoca, a sugruma; (figurat) a curma, a împiedica, a reprima, a suprima.
Jugula, verb Sinonime:
a sugruma, a gâtui, a înăbuşi, a strangula.
Sugruma, verb Sinonime:
a gâtui, a strangula; (figurat) a înăbuşi, a sufoca, a asfixia; a reprima, a stârpi.
Spânzurare, substantiv
Sinonime:
agăţare, agăţat, atârnare, atârnat, prindere, prins, spânzurat, spânzurătoare, strangulare, suspendare, (învechit) spânzurătură, (livresc) acroşaj, acroşare, (popular) aninare, aninat.
Spânzurătoare, substantiv
Sinonime:
spânzurare, spânzurat, strangulare, ştreang, (învechit) spânzurătură, (învechit, la plural) pierzări, (popular, la plural) furci, (prin Transilvania) acăstău.
Spânzurătură, substantiv
Sinonime:
spânzurare, spânzurat, spânzurătoare, strangulare.
Incarcerație, substantiv
Sinonime:
claustrație, detenție, încarcerare, recluziune, sechestrație; (medicină; referitor la hernie) strangulare.
Zgăira, verb
Sinonime:
a gâtui, a strangula, a sugruma.
Gușui, verb
Sinonime:
(regional) a gâtui, a omorî, a se îneca, a strangula.
Suguşa, verb
Sinonime:
(învechit și regional) a gâtui, a se îneca, a strangula, a sugruma; (regional; despre câini) a rupe cu colții, a sfâșia o porțiune de la gât; (învechit; figurat; despre oameni) a cere socoteală în mod violent, a încolți, a lua de gât, a trata cu asprime; (figurat; învechit; despre oameni) a bârfi, a critica; a grăbi, a presa.
Străguși, verb
Sinonime:
(învechit și regional) a se îneca, a (se) gâtui, a (se) strangula.
Suguşat, adjectiv
Sinonime:
(învechit) gâtuit, strangulat, sugrumat; (regional) subțiat.
Jugulare, substantiv
Sinonime:
gâtuire, înăbușire, strangulare, sugrumare, suprimare.
Îmberegăți, verb (regional)
Sinonime:
a gâtui, a strangula, a sugruma.
Înnăduși, verb
Sinonime:
a gâtui, a strangula, a sugruma; a asuda, a năduși, a transpira.
Garota, verb
Sinonime:
a gâtui, a strangula, a sugruma.
Sugrumător, adjectiv
Sinonime:
apăsător, asfixiant, chinuitor, copleșitor, curmător, înăbușitor, înecăcios, înecător, lichidator, năbușitor, nădușitor, reprimator, strangulator, sufocant, (învechit și regional) zugrumător, (învechit) sufocativ, (popular) zăpușit.
Sugrumare, substantiv
Sinonime:
apăsare, asfixie, asfixiere, curmare, gâtuire, înăbușeală, înăbușire, lichidare, năbușire, omor prin gâtuire, reprimare, strangulare, strangulație, strângere de gât, sufocare, sufocație, ucidere, (învechit și regional) înecare, (învechit) împresurare, (învechit) sugrumătură, (rar) înecăciune, (rar) jugulare, (regional) îmberegățire, (regional) înnădușire, (variantă) (regional) zugrumare.
