Stareţ, substantiv masculin Sinonime:
egumen.
Stareță, substantiv
Sinonime:
(biserică) abatesă, egumenă, (învechit) proestoasă, (învechit) proistoasă, (regional) stariță.
Stăreţi, verb
Sinonime:
(biserică) a egumeni.
Stăreţie, substantiv
Sinonime:
(biserică) abație, egumenie.
Abate, verb Sinonime:
a devia, a schimba direcţia; a doborî, a tăia, a ucide, a anihila, a elimina, a epuiza, a lichida. Abate, substantiv
Sinonime:
(biserică) prior; stareţ, egumen.
Abație (abații), substantiv feminin
Sinonime:
mănăstire; stăreție.
Egumen, substantiv
Sinonime:
abate, arhimandrit, proestos, proistos, protosinghel, singhel, stareţ, superior.
Egumeni, verb
Sinonime:
(biserică) a conduce o mănăstire, a stăreți.
Egumenie, substantiv
Sinonime:
(biserică) stăreţie, stărețenie.
Guru, substantiv
Sinonime:
înțelept, filozof, mentor spiritual, inițiator, maestru, stareț.
Superior, substantiv
Sinonime:
abate, arhimandrit, decan, egumen, stareţ; director, patron, șef.
Abatesă, substantiv
Sinonime:
călugăriță, egumenă, maică superioară, stareță, (regional) stariță.
Năstavnic, substantiv
Sinonime:
(învechit) conducător, director, egumen, năstăvitor, stareț, șef (ecleziastic).
Egumenă, substantiv
Sinonime:
(biserică) abatesă, stareță.
Prot, substantiv
Sinonime:
corector, egumen, stareţ.
Proestoasă, substantiv (învechit)
Sinonime:
stareţă, (variantă) proistoasă.
Proistoasă, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
stareță, (învechit) proestoasă.
