Stareţ, substantiv masculin
Sinonime: egumen.  Stăreţi, verb
Sinonime: (biserică) a egumeni.  Stăreţie, substantiv
Sinonime: (biserică) abație, egumenie.  

---

Abate, verb
Sinonime: a devia, a schimba direcţia; a doborî, a tăia, a ucide, a anihila, a elimina, a epuiza, a lichida.

Abate, substantiv
Sinonime: (biserică) prior; stareţ, egumen.  Abație (abații), substantiv feminin
Sinonime: mănăstire; stăreție.  Egumen, substantiv
Sinonime: abate, arhimandrit, proestos, proistos, protosinghel, singhel, stareţ, superior.  Egumeni, verb
Sinonime: (biserică) a conduce o mănăstire, a stăreți.  Egumenie, substantiv
Sinonime: (biserică) stăreţie, stărețenie.  Guru, substantiv
Sinonime: înțelept, filozof, mentor spiritual, inițiator, maestru, stareț.  Superior, substantiv
Sinonime: abate, arhimandrit, decan, egumen, stareţ; director, patron, șef.  Năstavnic, substantiv
Sinonime: (învechit) conducător, director, egumen, năstăvitor, stareț, șef (ecleziastic).  Egumenă, substantiv
Sinonime: (biserică) abatesă, stareță.  Prot, substantiv
Sinonime: corector, egumen, stareţ.  Proestoasă, substantiv (învechit)
Sinonime: stareţă, (variantă) proistoasă.