Specific (specifică), adjectiv
Sinonime: caracteristic, propriu, tipic, distinct, special, particular, unic.  Specifica, verb
Sinonime: a indica, a arăta, a determina, a preciza, a menţiona.  Specificare, substantiv
Sinonime: indicare, indicație, menționare, mențiune, precizare, relatare, specificație.  Specificat, adjectiv
Sinonime: anumit, cunoscut, determinat, fixat, hotărât, indicat, menționat, precizat, rânduit, stabilit, statornicit.  Specificativ, adjectiv
Sinonime: specificator.  Specificator, adjectiv
Sinonime: indicator, specificativ, (variantă) specificător.  Specificitate, substantiv feminin
Sinonime: specific, caracteristică, notă aparte.  

---

Calitate, substantiv feminin
Sinonime: aptitudine, atribut, însuşire, valoare specifică, fel de a fi, caracteristică, trăsătură, particularitate, natură, merit, virtute; poziţie, situaţie, titlu, condiţie, rang, funcție.  Caracteristic (caracteristică), adjectiv
Sinonime: specific, distinctiv, propriu, definitoriu, caracterizant.  Caracteristică, substantiv feminin
Sinonime: trăsătură, notă distinctivă, specificitate, proprietate, particularitate.  Consemna, verb
Sinonime: a fixa în scris, a înregistra, a înscrie, a însemna, a menționa, a nota, a preciza, a reda într-un proces verbal, a scrie, a specifica, a trece, (învechit) a consigna, (învechit) a notifica, (învechit) a semna; a depune, (sume de bani) a pune la păstrare la o instituție bancară; a pedepsi, a priva, a supune unui consemn.  Definitoriu (definitorie), adjectiv
Sinonime: caracteristic, propriu, specific.  Distinctiv (distinctivă), adjectiv
Sinonime: caracteristic, deosebitor, specific, tipic, propriu, particular.  Dominant (dominantă), adjectiv
Sinonime: preponderent, relevant; specific, caracteristic; stăpânitor, predominant.  Fizionomie, substantiv feminin
Sinonime: alură, aspect, chip, faţă, figură, înfăţişare, exterior, aer, expresie, mină, obraz, (învechit şi popular) boi, (regional) săbaş, (învechit) schimă, vedere, (familiar) mutră, (livresc) facies, mască, configurație; originalitate, singularitate, specificitate.  Indice, substantiv neutru
Sinonime: ac, arătător, caracter, cifră, clasificator, criteriu, exponent, grad, index, indicator, indicație, informație, listă, literă, marcă, număr, parametru, particularitate, proprietate, putere, registru, semn, semnal, simbol, specificitate, trăsătură; deget arătător.  Individual (individuală), adjectiv
Sinonime: personal, în persoană; singur, câte unul, particular, în particular, singular, original, specific.  Însuşire, substantiv feminin
Sinonime: aplicare, apropriere, asimilare, atribut, calitate, caracter, caracteristică, dar, deprindere, dotare, facultate, fel de a fi, înclinaţie, învățare, înzestrare, notă, particularitate, proprietate, putere, semn specific, talent, trăsătură, valoare (specifică), virtute, (rar) bun, (regional) însușietate; (figurat) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru.  Întona, verb
Sinonime: a începe un cântec, a fredona.

Intona, verb
Sinonime: a cânta, a executa un cântec, a fredona, a îngâna, a întona, a modula, a murmura, a rosti cu un ton specific.  Menţiona, verb
Sinonime: a arăta, a indica, a semnala, a marca, a releva, a remarca, a observa, a aminti, a scoate în evidenţă, a specifica.  Original (originală), adjectiv
Sinonime: aparte, autentic, bizar, caracteristic, caracterizator, ciudat, deosebit, distinctiv, excentric, excepțional, extraordinar, extravagant, fără pereche, fără seamăn, ieşit din comun, incomparabil, individual, inimitabil, insolit, neasemănat, neasemuit, neauzit, neconformist, necopiat, neimitabil, nemaipomenit, nemaivăzut, neobişnuit, nonconformist, nou, particular, personal, propriu, singular, specific, sui-generis, unic, (învechit) particularnic.  Particular (particulară), adjectiv
Sinonime: individual, specific, propriu, special, caracteristic, distinct; deosebit, tipic, original; neoficial, privat, personal.  Particularitate, substantiv feminin
Sinonime: trăsătură caracteristică, specificitate, originalitate, specific, tipicitate; fel, gen, speţă.  Personal (personală), adjectiv
Sinonime: individual, propriu, particular, privat, specific, caracteristic.  Prevedea, verb
Sinonime: a anticipa, a intui, a simţi; a bănui; a specifica, a prescrie, a menţiona; a echipa, a înzestra, a dota.  Proprietate, substantiv feminin
Sinonime: posesiune, deţinere, stăpânire; avere, bunuri, avut; caracteristică, însuşire, trăsătură, specific.  Propriu (proprie), adjectiv
Sinonime: personal, individual; caracteristic, specific, deosebitor, distinctiv; bun, indicat, nimerit, util.  Reprezentativ (reprezentativă), adjectiv
Sinonime: alegoric, caracteristic, clasic, emblematic, expresiv, grăitor, ilustrativ, intelectual, parlamentar, semnificativ, simbolic, specific, tipic, (livresc) exponenţial.  Său (sa), adjectiv şi pronume posesiv
Sinonime: propriu, al lui, al ei; (singular) soţul, soţia; (la plural) familia, rudele, prietenii; specific, caracteristic.  Stipulaţie, substantiv feminin
Sinonime: aranjament, clauză, condiţie, dispoziție, învoială, prevedere, punct, specificare, stipulare, termen, (învechit și popular) tocmeală, (învechit) stipulațiune, (învechit) șart.  Sui-generis, adjectiv
Sinonime: aparte, specific, particular, în felul său.  Tipic (tipică), adjectiv
Sinonime: specific, caracteristic, propriu, distinct, particular.  Trăsătură, substantiv feminin
Sinonime: linie, contur, haşură; aspect specific, caracteristică, manieră, expresie.  Adelfotaxie, substantiv feminin
Sinonime: (botanică) citotropism cu atragerea reciprocă a zoosporilor liberi datorită unei excitabilităţi specifice.  Amprentă (amprente), substantiv feminin
Sinonime: timbru, ștampilă, marcă, sigiliu, semnătură, semn, stigmat, urmă; atribut, calitate, caracter, caracteristică, însuşire, întipărire, notă, particularitate, proprietate, specific, tipar, trăsătură.  Densitate (densități), substantiv feminin
Sinonime: desime; compacitate, concentrație, greutate, grosime; (fizică) masă specifică.  Antiser, substantiv
Sinonime: (farmacie) ser specific.  Caiet, substantiv
Sinonime: album, blocnotes, carnet, livret, registru, (Banat şi sudul Transilvaniei) propis, (Transilvania) tecă, (învechit) tartaj; (caiet de notiţe) maculator; (caiet de sarcini) specificaţie tehnică.  Chirlaucă, substantiv
Sinonime: (regional) (prună tânără atacată și deformată de o ciupercă specifică) hurlup; urlup.  Denota, verb
Sinonime: a arăta, a atesta, a dovedi, a exhiba, a expune, a indica, a marca, a releva, a semnifica, a specifica, a trăda, a vădi; a exprima un sens.  Etnic, adjectiv
Sinonime: distinct, etnicesc, rasial, reprezentativ, specific; (nume etnic) etnonim, nume de popor.  Hiponim, adjectiv
Sinonime: particular, specific.  Tehnic, adjectiv
Sinonime: special, specializat, specific; tehnologic.  Fațetă (fațete), substantiv
Sinonime: fațadă, față; (la figurat) alură, aparență, aspect specific, mină, prestanță, siluetă.  Volumic, adjectiv
Sinonime: (masă volumică) densitate absolută, densitate proprie, masă specifică.  Rezistivitate, substantiv
Sinonime: (fizică) rezistenţă specifică.  Menţionare, substantiv
Sinonime: consemnare, indicare, înregistrare, mențiune, pomenire, precizare, scriptură, semnalare, specificare.  Indicațiune, substantiv
Sinonime: adnotație, aviz, directivă, dovadă, indicație, indiciu, informație, instrucțiune, îndrumare, însemnare, lămurire, marcă, mențiune, notă, notificare, notificație, observație, precept, precizare, prescripție, prevedere, recomandare, regulă, reper, semn, simptom, specificare, specificație, sugestie, (învechit) ustav.  Însușietate, substantiv
Sinonime: atribut, calitate, caracter, caracteristică, însușire, notă, particularitate, proprietate, semn, specific, trăsătură.  Însușit, adjectiv
Sinonime: (învechit) caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, specific, tipic.  Preciziune, substantiv
Sinonime: acuratețe, brevitate, claritate, concizie, conciziune, dexteritate, exactitate, exactitudine, fidelitate, finețe, justețe, meticulozitate, netitate, precizie, rigoare, siguranță; explicație, informație precisă, lămurire, precizare, specificație.  Originalitate, substantiv
Sinonime: bizarerie, caracteristică, ciudățenie, excentricitate, exotism, extravaganţă, fantezie, individualitate, inedit, nonconformism, notă distinctivă, noutate, original, particularism, particularitate, personalitate, raritate, singularitate, specific, specificitate, stranietate, teribilism, unicitate.  Unicitate, substantiv
Sinonime: anticonformism, exemplaritate, identitate, individualitate, originalitate, reprezentativitate, singularitate, specificitate, tipicitate, unitate.  Exemplaritate, substantiv
Sinonime: originalitate, reprezentativitate, specificitate, tipicitate, unicitate.  Stipula, verb
Sinonime: a face o stipulație, a indica în mod special, a menționa, a preciza, a prescrie, a prevedea, a specifica, a stabili.  Caracterizator, adjectiv
Sinonime: caracterizant, specific.  Selectivitate, substantiv
Sinonime: originalitate, singularitate, specificitate, (biologie) afinitate electivă.