Spartă, substantiv
Sinonime: (botanică) alfa, drob, drobiță.  Spartan (spartană), adjectiv
Sinonime: (figurat) sever, aspru, auster, cazon.  Spartiat, substantiv și adjectiv
Sinonime: spartan.  Spărtură, substantiv feminin
Sinonime: crăpătură, gaură, despicătură; fărâmătură, ciob, hârb, frântură, ruptură; (figurat) disensiune, dezbinare, conflict, ceartă.  

---

Auster (austeră), adjectiv
Sinonime: sobru, reţinut, cumpănit, cumpătat, așezat, stăpânit; simplu, călugăresc, monahal, stoician, spartiat.  Breşă, substantiv feminin
Sinonime: deschidere, spărtură, gaură, fisură, străpungere, trecere, pasaj, bortă; falie.  Carie, substantiv feminin
Sinonime: gaură, spărtură.  Cavitate, substantiv feminin
Sinonime: gaură, adâncitură, spărtură, scobitură.  Căscătură, substantiv feminin
Sinonime: căscat; deschizătură, crăpătură, ruptură, spărtură.  Crăpătură, substantiv feminin
Sinonime: deschizătură, plesnitură, spărtură, despicătură, fisură.  Dogit (dogită), adjectiv
Sinonime: plesnit, spart; (figurat) răguşit, hodorogit, hârâit, hârâitor.  Falie, substantiv feminin
Sinonime: casură, crachelură, crevasă, fantă, fisură, fractură, interstițiu, spărtură, renură, ruptură, despicătură, (geologie) paraclază; deficiență, feblețe, slăbiciune.  Fisură, substantiv feminin
Sinonime: breșă, crachelură, crăpătură, crevasă, fantă, lezardă, plesnitură, scizură, spărtură.

Fisura, verb
Sinonime: a căpăta fisuri, a (se) sparge, a plesni.  Frântură, substantiv feminin
Sinonime: bucată, crâmpei, fărâmă, fracțiune, fragment, frângere, parte, porţiune; blenoragie, fractură, gaură, gonoree, ruptură, spărtură.  Gaură, substantiv feminin
Sinonime: adâncitură, ascunzătoare, cavernă, cavitate, deschizătură, gol, orificiu, scobitură, scochină, spărtură, ureche, vizuină, (învechit și regional) scorbelitură, (învechit și regional) scorbură, (învechit) zgău, (Moldova și Bucovina) bortă, (regional) scâlbă; (astronomie) (gaură neagră) black hole; (argou) furt, fraudă, delapidare; (argou) vagin.  Hârb, substantiv neutru
Sinonime: ciob, ciuruc, farfurie (de calitate proastă sau știrbită), frântură, spărtură, strachină, vas (de proastă calitate sau știrbit); babalâc, baccea, căzătură, hodorog, persoană neputincioasă, ramolit.  Lacună, substantiv feminin
Sinonime: gol, lipsă, vid; întrerupere, discontinuitate, spărtură.  Ruptură, substantiv feminin
Sinonime: sfâşietură, spărtură, crăpătură, despicătură; zdreanţă, cârpă; hartan, halcă.  Vasistas, substantiv neutru
Sinonime: ferestruică, ferestruie, ferestrică; deschidere, deschizătură, spărtură; lucarnă; bageac, bageacă.  Alfa, substantiv
Sinonime: (botanică) (rar) spartă.  Casat, adjectiv
Sinonime: spart.  Ciob, substantiv
Sinonime: hârb, spărtură, ţandără, (regional) breanc, (Banat) tioc.  Ciobit, adjectiv
Sinonime: ciocnit, ştirb, ştirbit; spart.

Ciobit, substantiv
Sinonime: ciobire; spargere.  Ciobitură, substantiv
Sinonime: ciocnitură, ştirbitură, (învechit şi regional) ştirbină, (regional) ciumblitură, ştirbeală; spărtură.  Ciocnit, adjectiv
Sinonime: izbit, lovit, tamponat; ştirbit, spart.  Ciocnitură, substantiv
Sinonime: ciocneală, ciocnet; ciobitură, spărtură.  Copcă, substantiv
Sinonime: agrafă, bară, capsă, cataramă, clemă, coftă, gaură, ochi, salt, săritură, scoabă, scobitură, spărtură, traversă, (Moldova) produșcă, (prin Moldova) știoalnă, (prin Muntenia) scorbură, (regional) beucă, (regional) burduf, (regional) copce, (regional) copcie, (regional) produf, (regional) sponcă, (regional) toană, (regional) vad.  Crăpat, adjectiv
Sinonime: spart, despicat, întredeschis, deschis, fisurat.

Crăpat, substantiv
Sinonime: spargere, despicare, întredeschidere, fisurare; (figurat, articulat) decedatul, mortul.

Crăpăt, substantiv
Sinonime: arşiţă, caniculă, (la plural) călduri, dogoare, dogoreală, fierbinţeală, năbuşeală, năduf, năduşeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpuşeală.  Deschizătură, substantiv
Sinonime: deschidere, ecart, gaură, orificiu, (livresc) apertură, (Moldova) bortă, căscătură, spărtură.  Despicare, substantiv
Sinonime: crăpare, crăpat, despicat, spargere, spart, spintecare, spintecat, tăiat, tăiere, şpăltuire; deschidere.  Despicat, adjectiv
Sinonime: crăpat, spart, spintecat, tăiat.

Despicat, substantiv
Sinonime: despicare.  Deşeu, substantiv
Sinonime: gunoi, mizerie, ordură, rest, reziduu, spărtură, zgură, (învechit şi regional) marda.  Drobiţă, substantiv
Sinonime: (botanică) drob, (regional) drobişor, drobuşor, genistră, grozamă, spartă; rechie.  Casură, substantiv
Sinonime: spărtură, ruptură, fisură, fractură, falie.  Fărâmat, adjectiv
Sinonime: sfărâmat, spart, zdrobit, frânt, nimicit, distrus.  Ferestruică, substantiv
Sinonime: ferestruie, ferestrică; spărtură, deschizătură, (regional) ocheț.  Fisurat, adjectiv
Sinonime: spart, crăpat; (cu rol de substantiv) spargere.  Forţat, adjectiv
Sinonime: afectat, artificial, brutal, concertat, deschis cu forța, fals, impus, nefiresc, nenatural, obligat, obligatoriu, silit, silnic, sofistic, spart, stricat, violent.  Frânt, adjectiv
Sinonime: extenuat, fracturat, rupt, sleit, spart, stricat, zdrobit, zigzagat; (la figurat) învins, înfrânt.  Găurit, adjectiv
Sinonime: cariat, perforat, scobit, sfredelit, spart, străpuns, zdrenţuit, (învechit şi regional) potricălit, (Moldova şi Bucovina) bortelit, bortit.

Găurit, substantiv
Sinonime: găurire.  Inutilizabil, adjectiv
Sinonime: deteriorat, impracticabil, inaplicabil, inutil, neutilizabil, spart.  Spărgane, substantiv la plural (regional)
Sinonime: (la plural) vase sparte, hârburi.  Ferestuică, substantiv
Sinonime: (regional) deschizătură, ferestrică, ferestruică, ferestruie, spărtură.  Inconfortabil, adjectiv
Sinonime: auster, incomod, inospitalier, lipsit de confort, neconfortabil, rigid, spartan, (figurat) dezagreabil.  Plesnitură, substantiv
Sinonime: crăpătură, fisură, izbire, izbitură, lovire, lovitură, plesnet, pocnitură, spărtură, trosnitură, (variantă) pleznitură.  Spintecare, substantiv
Sinonime: crăpare, crăpat, despicare, despicat, rupere, sfâșiere, spargere, spart, spintecat, tăiat, tăiere.  Spintecătură, substantiv
Sinonime: crăpătură, despicătură, ruptură, sfâșietură, tăietură, (învechit) spărtură.  Hârâitor, adjectiv
Sinonime: hârâit, răguşit, (regional) siteav; (figurat) dogit, hodorogit, spart.  Nimicit, adjectiv
Sinonime: distrus, exterminat, lichidat, potopit, prăpădit, sfărâmat, stârpit, zdrobit, (învechit și popular) risipit, (învechit și regional) spart, (învechit) stropșit, (popular) zdrumicat.  Moloz, substantiv
Sinonime: mortar, piatră spartă, tencuială; (la plural) dărâmături, sfărâmături, spărturi; (popular) golomoz, (variantă) moluz.  Spargere, substantiv
Sinonime: ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, deschidere, despicare, despicat, dezbinare, disensiune, distrugere, erupție, explodare, fisurare, fisurat, forțare, furt, găurire, împrăștiere, încetare, înfrângere, învingere, jefuire, neînțelegere, nimicire, plesnire, plesnit, pocnire, risipire, rupere, scindare, sfărâmare, sfârșit, spart, spintecare, spintecat, străpungere, stricare, tăiat, tăiere, terminare, violare, vulcanism, zdrobire.  Încetare, substantiv
Sinonime: contenire, curmare, dispariție, întrerupere, oprire, potolire, sfârșit, sistare, stingere, suspendare, terminare, trecere, (învechit și popular) opreală, (învechit și regional) spargere, (învechit) precurmare, (popular) spart.  Prelucă, substantiv (regional)
Sinonime: crâng, despicătură, gaură, imaș, izlaz, luncă, pășune, poiană (mică), rariște, scobitură, spărtură, staul, vale, vâlcea, zăvoi, (învechit) preluce, (regional) lucină.  Terminare, substantiv
Sinonime: absolvență, absolvire, consumare, epuizare, isprăvire, isprăvit, încetare, încheiere, închidere, lichidare, sfârșire, sfârșit, terminat, (învechit și regional) spargere, (învechit și regional) spart, (învechit) săvârșire, (popular) gătare, (popular) istovire, (popular) mântuire, (rar) terminație.