Sparge, verb Sinonime:
a crăpa, a sfărâma, a rupe, a ciobi, a plesni, a găuri; a despica, a tăia, a distruge, a nărui, a nimici; a jefui, a fura, a prăda; (figurat) a se termina, a se sfârşi, a se încheia, a se stinge; (figurat, învechit) a birui, a înfrânge, a zdrobi, a pune pe fugă, a împrăştia, a goni.
Spărgele, substantiv la plural (regional)
Sinonime:
(botanică) vălul-miresei.
Spargere, substantiv
Sinonime:
ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, deschidere, despicare, despicat, dezbinare, disensiune, distrugere, erupție, explodare, fisurare, fisurat, forțare, furt, găurire, împrăștiere, încetare, înfrângere, învingere, jefuire, neînțelegere, nimicire, plesnire, plesnit, pocnire, risipire, rupere, scindare, sfărâmare, sfârșit, spart, spintecare, spintecat, străpungere, stricare, tăiat, tăiere, terminare, violare, vulcanism, zdrobire.
Ceda, verb Sinonime:
a lăsa, a preda, a da, a cesiona; a se supune, a se recunoaşte învins, a nu se împotrivi, a se preda; (despre boli) a scădea, a se ameliora, a se retrage, a dispărea; a nu rezista, a se încovoia, a plesni, a se crăpa, a se rupe, a se sparge.
Crăpa, verb
Sinonime:
a se desface, a se deșira, a se despica, a plesni, a se întredeschide, a se sparge, a se fisura; (figurat) a muri, a deceda, a sucomba; a se stinge.
Deschide, verb
Sinonime:
a căsca, a crăpa, a descuia, a destupa, a dezlipi, a înflori, a însenina, a plesni, a (se) desface, a (se) despica, a sparge; a inaugura, a debuta, a vernisa.
Deschidere, substantiv feminin
Sinonime:
acces, breșă, ieșire, intrare, spaţiu, perspectivă, despicătură, crăpătură, desfacere, descuiere, căscare, căscat, destupare, spargere, crăpare, despicare, plesnire, deschizătură, deșirare, orificiu, gaură, distanță, ecart, ecartament, descoperire; (deschidere geologică) afloriment; exordiu, inaugurare, începere, preliminar; acceptare, receptivitate, toleranță. Deșchidere, substantiv
Sinonime:
(popular) deschidere.
Despica, verb
Sinonime:
a (se) crăpa, a spinteca, a despărţi, a separa, a desface, a sparge, a tăia, (regional) a sfărâma, a (se) deschide, a străbate.
Devaliza, verb
Sinonime:
a prăda, a jefui, a fura, a devasta, a sparge.
Distruge, verb
Sinonime:
a (se) nimici, a (se) ruina, a desfiinţa, a face praf, a stârpi, a devasta, a pârjoli, a (se) prăpădi, a pustii, (regional) a pustului, (învechit) a sfârşi, a (se) strica, a lichida, (figurat) a topi; a masacra, a rade, a zdrobi, (învechit şi regional) a sparge, (figurat) a pulveriza, a şterge; a (se) nenoroci, (învechit şi regional) a (se) ticăloşi, a vătăma, a mistui, (figurat) a sfărâma, a ucide, a (se) mânca, a (se) roade.
Fărâmă, substantiv feminin
Sinonime:
firimitură, bucăţică, ruptură, frântură, fărâmătură, pic. Fărâma, verb
Sinonime:
a (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge, a (se) distruge, a (se) nimici, a (se) prăpădi.
Fărâmiţa, verb Sinonime:
a sfărâma, a zdrobi, a zobi, a pisa, a sparge; a distruge, a nimici, a descompune. Fărâmiţă, substantiv feminin Sinonime:
firimitură, fărâmă, bucăţică.
Fisiona, verb
Sinonime:
a (se) împărţi, a (se) sparge, a (se) divide, a (se) diviza, a (se) scinda.
Fisură, substantiv feminin
Sinonime:
breșă, crachelură, crăpătură, crevasă, fantă, lezardă, plesnitură, scizură, spărtură. Fisura, verb
Sinonime:
a căpăta fisuri, a (se) sparge, a plesni.
Găuri, verb
Sinonime:
a borti, a composta, a pătrunde, a perfora, a potricăli, a scobi, a sfredeli, a sfredeluşi, a sparge, a străpunge, (învechit şi regional) a petrece, (Moldova şi Bucovina) a borteli, (Oltenia) a răzbici, (prin Banat) a butori, (prin vestul Transilvaniei) a sclidiri, (regional) a găuni; (reflexiv) a se caria, a se strica.
Muia, verb
Sinonime:
a atenua, a ceda, a descrește, a diminua, a domoli, a emoționa, a fi plin de, a înduioșa, a îndupleca, a înmuia, a lăsa, a mărunți, a micșora, a modera, a moleși, a pondera, a pune rufele în apă înainte de spălat, a reduce, a scădea, a se blegi, a se calma, a se crăpa, a se face mai moale, a se face zob, a se îmbăia, a se îmblânzi, a se încălzi, a se linişti, a se potoli, a se scălda, a se sparge, a se terciui, a se uda, a slăbi, a tempera, a umezi, a vlăgui, (familiar) a se bleojdi, (figurat) a (se) fleșcăi, (figurat) a se turti, (fonetică) a palataliza, (învechit) a se încări, (popular) a întinge, (popular) a se cofleși, (popular) a se coleși, (prin Muntenia și Oltenia) a se pricăli, (prin Transilvania) a se bălmăji.
Nesocoti, verb
Sinonime:
a călca, a contraveni, a deprecia, a desconsidera, a dispreţui, a ignora, a încălca, a lua în glumă, a lua în râs, a neglija, a necunoaște, a nu ține cont, a nu ține seama de, a omite, a se abate, a subestima, a viola, (figurat) a silui, (învechit) a defăima, (învechit) a mepriza, (învechit) a ocărî, (învechit) a păși, (învechit) a sparge, (învechit) a stropși, (învechit) a știrbi.
Perfora, verb
Sinonime:
a composta, a găuri, a penetra, a poansona, a scobi, a sfredeli, a sparge, a străpunge, a taroda, a transpersa, a traversa, a trece prin, (învechit și regional) a petrece, (învechit și regional) a potricăli, (Moldova și Bucovina) a borteli, (Oltenia) a răzbici, (prin Banat) a butori, (prin Transilvania) a sclidiri, (regional) a borti, (regional) a găuni, (regional) a sfredeluși.
Plesni, verb Sinonime:
a crăpa, a se sparge, a se despica, a se deschide, a se fisura; a pocni, a lovi, a bate, a pălmui, a izbi.
Pocni, verb Sinonime:
a plesni, a trosni, a crăpa; a lovi, a izbi; a detuna, a se sparge, a se rupe.
Sfărâma, verb Sinonime:
a sparge, a fărâma, a zdrobi; (figurat) a destrăma, a spulbera, a împrăştia; a suprima, a distruge, a nimici; (figurat) a se zbate, a se chinui, a se strădui.
Strica, verb Sinonime:
a deteriora, a degrada, a defecta, a sparge; a se descompune, a se altera; a vătăma, a răni; a tulbura, a deranja, a zădărnici; a se corupe, a decădea, a se deprava, a se desfrâna; a dărâma, a nărui, a distruge; (figurat) a anula, a desfiinţa, a abroga; (figurat) a se certa, a se gâlcevi.
Ştirbi, verb Sinonime:
a se ciobi, a se sparge, a se strica; (figurat) a diminua, a vătăma, a ciunti, a trunchia, a încălca.
Ţăndări, verb (popular) Sinonime:
a sfărâma, a sparge, a distruge, a rupe.
Casare, substantiv
Sinonime:
fărâmare, sfărâmare, spargere, zdrobire. Caşare, substantiv
Sinonime:
(acoperire a unei țesături cu o peliculă care imită pielea) caşurare.
Ciobire, substantiv
Sinonime:
ciobit, ciocnire, ştirbire; spargere.
Ciobit, adjectiv
Sinonime:
ciocnit, ştirb, ştirbit; spart. Ciobit, substantiv
Sinonime:
ciobire; spargere.
Ciocnire, substantiv
Sinonime:
izbire, lovire, tamponare, (livresc) coliziune, impact, (rar) întreciocnire; ciobire, spargere; animozitate, bătălie, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, încăierare, înfruntare, litigiu, luptă, neînţelegere, vrajbă, zâzanie.
Contraveni, verb
Sinonime:
a se abate, a călca, a încălca, a nesocoti, a viola, (învechit) a păşi, a sparge, a stropşi, a ştirbi.
Crăpare, substantiv
Sinonime:
spargere, despicare, întredeschidere, deschidere, fisurare; decedare, deces, dispariţie, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârşit, stingere, sucombare.
Crăpat, adjectiv
Sinonime:
spart, despicat, întredeschis, deschis, fisurat. Crăpat, substantiv
Sinonime:
spargere, despicare, întredeschidere, fisurare; (figurat, articulat) decedatul, mortul. Crăpăt, substantiv
Sinonime:
arşiţă, caniculă, (la plural) călduri, dogoare, dogoreală, fierbinţeală, năbuşeală, năduf, năduşeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpuşeală.
Demola, verb
Sinonime:
a dărâma, a sparge, a casa, a deteriora, a distruge, a rade, a ruina.
Despicare, substantiv
Sinonime:
crăpare, crăpat, despicat, spargere, spart, spintecare, spintecat, tăiat, tăiere, şpăltuire; deschidere.
Devalizare, substantiv
Sinonime:
devastare, jefuire, prădare, spargere.
Devastare, substantiv
Sinonime:
bântuire, devastat, distrugere, jefuire, jefuit, nimicire, pârjolire, prădare, pustiire, ravagiu, spargere, (învechit) bustușag, (învechit) devastație, (învechit) eremitate, (învechit) pustiiciune, (învechit) răzvală, (învechit) risipă, (livresc) devalizare, (regional) hermenție, (regional) raot.
Distrugere, substantiv
Sinonime:
devastare, nimicire, pârjolire, pustiire, (învechit) risipă, masacrare, zdrobire, (învechit şi regional) spargere, ruinare, prăpădire, stricare.
Explodare, substantiv
Sinonime:
explozie, detonare, spargere.
Fărâmare, substantiv
Sinonime:
casare, sfărâmare, spargere.
Fisurare, substantiv
Sinonime:
crăpare, fisură, spargere.
Fisurat, adjectiv
Sinonime:
spart, crăpat; (cu rol de substantiv) spargere.
Forţare, substantiv
Sinonime:
constrângere, silire, spargere, strădanie, stricare, violare.
Găurire, substantiv
Sinonime:
compostare, forare, găurit, perforare, perforat, perforaţie, rupere, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit, spargere, străpungere, străpuns, (Moldova şi Bucovina) bortelire, (regional) găunire.
Cambriolaj, substantiv
Sinonime:
brigandaj, cambriolare, (furt prin) efracție, hold-up, spargere.
Hârbui, verb
Sinonime:
a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) hodorogi, a (se) preface în hârburi, a (se) strica, a (se) uza, a se învechi, a se răblăgi, a se sparge, a se șubrezi; (figurat) a se rablagi, a se ramoli, a se rebegi, a-și pierde vigoarea fizică și intelectuală.
Concasa, verb
Sinonime:
a aplatiza, a dezagrega, a fărâmița, a pulveriza, a sfărâma un material solid, a sparge în bucăți mici.
Spintecare, substantiv
Sinonime:
crăpare, crăpat, despicare, despicat, rupere, sfâșiere, spargere, spart, spintecat, tăiat, tăiere.
Jnăpăi, verb
Sinonime:
(regional) a bate, a lovi, a sparge.
Avanbec, substantiv
Sinonime:
sparge-val, spargheț, (variantă) avantbec.
Blezgoia, verb (regional)
Sinonime:
a (se) crăpa, a (se) deschide, a (se) sparge.
Vulcanism, substantiv
Sinonime:
(geologie) erupţie, plutonism, vulcanicitate, (învechit) spargere; (figurat) impetuozitate.
Nimicire, substantiv
Sinonime:
devastare, distrugere, exterminare, masacrare, măcelărire, pârjolire, potopire, prăpădire, pustiire, sfărâmare, stârpire, stricare, zdrobire, (învechit și popular) pierdere, (învechit și popular) risipire, (învechit) risipă, (învechit) spargere, (popular și familiar) căsăpire, (popular) zdrumicare, (rar) măcelărit.
Zamba, substantiv (regional)
Sinonime:
potricală, preducea, (învechit și regional) jigală. Zâmba, verb
Sinonime:
a amenința, a intimida, a sparge, a știrbi, a-și arăta colții, a-și arăta dinții, (regional) a ciumbri, (regional) a ciumbli, (variantă) a jimba.
Jefuire, substantiv
Sinonime:
deposedare, devastare, jaf, jecmăneală, pradă, prădare, spargere, (învechit) jăcuire, (învechit) jecuire, (livresc) devalizare.
Încetare, substantiv
Sinonime:
contenire, curmare, dispariție, întrerupere, oprire, potolire, sfârșit, sistare, stingere, suspendare, terminare, trecere, (învechit și popular) opreală, (învechit și regional) spargere, (învechit) precurmare, (popular) spart.
Trosneală, substantiv
Sinonime:
bătaie, încăierare; furt, spargere.
Prădare, substantiv
Sinonime:
deposedare, devastare, jaf, jefuire, jefuit, pradă, prădat, prădăciune, spargere, (figurat) despuiere, (învechit) dobândă, (învechit) prădășug, (învechit) răpiciune, (învechit) răpștire, (livresc) devalizare, (livresc) rapt, (livresc) spoliație, (livresc) spoliere.
Terminare, substantiv
Sinonime:
absolvență, absolvire, consumare, epuizare, isprăvire, isprăvit, încetare, încheiere, închidere, lichidare, sfârșire, sfârșit, terminat, (învechit și regional) spargere, (învechit și regional) spart, (învechit) săvârșire, (popular) gătare, (popular) istovire, (popular) mântuire, (rar) terminație.
Stricare, substantiv
Sinonime:
acrire, alterare, avariere, călcare, corupere, daună, dărăpănare, decădere, deformare, degradare, depravare, deranjare, descompunere, desfacere, deteriorare, distrugere, fermentare, forțare, împuțire, înăcrire, încălcare, înrăutățire, învechire, măcinare, nesocotire, nimicire, pagubă, părăginire, pervertire, pierdere, poluare, ponosire, prăpădire, prejudiciu, râncezire, roadere, ruinare, rupere, schimbare în rău, spargere, stricăciune, tocire, uzare, viciere, violare, (învechit) degradație, (popular) vătămare, (rar) ponoseală.
Pistosi, verb (învechit și popular)
Sinonime:
a deseca, a extenua, a face masaj, a istovi, a masa puternic, a măcelări, a melița, a obosi, a pisa, a scoate apa, a seca, a sfărâma, a sparge, a storci, a strivi, a terciui, a zdrobi, (figurat) a bate tare, (figurat) a cheltui, (figurat) a snopi în bătaie.
Paradeală, substantiv
Sinonime:
(argou) degradare, spargere, uzură.
Plesnire, substantiv
Sinonime:
ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, deschidere, desfacere, despicare, fisurare, fisurat, pălmuire, plesnit, pocnire, spargere, spart, trosnire, (rar) plesneală, (variantă) pleznire.
Rupere, substantiv
Sinonime:
abrogare, anulare, aplecare, culegere, descompunere, desfacere, despărțire, desprindere, detașare, fracturare, frângere, izolare, împrăștiere, întrerupere, răsfirare, răzlețire, revărsare, risipire, roadere, rupt, ruptură, separare, sfâșiere, smulgere, spargere, spintecare, spintecat, stricare, surpare, uzare, zdrobire, (figurat) distrugere, (figurat) îndepărtare, (figurat) înstrăinare, (figurat) ruinare, (învechit) împărțire, (învechit) jefuire, (învechit) rumpere, (învechit; la figurat) întristare, (la jocul de cărți) tăiere, (rar) fărâmițare, (regional) sfărâmare.
Sfărâmare, substantiv
Sinonime:
agitare, agitație, caznă, căznire, chin, chinuire, concasare, dărâmare, dărâmătură, desființare, destrămare, distrugere, fărâmare, fărâmițare, frământare, frământat, frângere, împrăștiere, măcinare, măcinat, măciniș, mărunțire, mărunțit, melițare, melițat, nimicire, osteneală, pisare, pisat, potopire, prăpădire, râșnit, sfărâmat, silire, spargere, spart, spulberare, străduială, străduință, străduire, strivire, tocare, tocat, trudă, trudire, trudnicie, turtire, zbatere, zbucium, zbuciumare, zdrobire, (învechit și popular) pierdere, (învechit și popular) pistoseală, (învechit și popular) risipire, (învechit și regional) strucinătură, (învechit și regional) strucire, (învechit și regional) strucitură, (învechit) afanisire, (învechit) înfrângere, (învechit) învăluire, (învechit) năslire, (învechit) nevoie, (învechit) nevoință, (învechit) osârdie, (învechit) osârdnicie, (învechit) osârduință, (învechit) osârduire, (învechit) sârguială, (învechit) sfărmăt, (învechit) sodomire, (învechit) strădănuire, (învechit) strucinare, (învechit) topire, (învechit) volnicie, (învechit) zdruncinare, (popular și familiar) stropșeală, (popular și familiar) stropșire, (popular) canoneală, (popular) canonire, (popular) isprăvire, (popular) sârguință, (popular) zdrobeală, (popular) zdrumicare, (popular) zobire, (rar) casare, (rar) chinuială, (rar) mărunțișare, (rar) prăbușire, (regional) verpelire; (variante) (învechit și regional) sfărmare, (învechit) sfărămare, (învechit) sfărâmire.
Înjunghiere, substantiv
Sinonime:
cuțitare, imolație, imolațiune, împungătură, împungere, împunsătură, încuțitare, înjunghiat, spintecare, spintecat, străpungere, tăiere, (învechit și figurat) sacrificare, (învechit și popular) spargere, (învechit) împunsoare, (învechit) împunsură, (învechit) înjunghietură, (învechit) junghi, (popular) junghiere, (variantă) înjunghiare.
Rojdi, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a dezghioca, a juli, a roade, a sparge, a zgâria, (învechit și regional) a grojdi, (variantă) a hrojdi, (variantă) a rujdi.
Spărsătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
ciobitură, ciocnitură, crăpătură, deschizătură, fisură, gaură, plesnitură, ruptură, spargere, spart, spărtură.
Violare, substantiv
Sinonime:
batjocorire, călcare, forțare, încălcare, necinstire, nesocotire, profanare, sacrilegiu, siluire, spargere, spurcare, viol, (figurat) pângărire, (învechit și popular) prihănire, (învechit) silă, (învechit) silnicie, (învechit) violație, (popular) stricare, (rar) violentare.
