Slab (slabă), adjectiv
Sinonime: uscăţiv, debil, vlăguit, nerezistent; (figurat) influenţabil, ezitant, fricos; amestecat, diluat; (figurat) neînzestrat, mediocru; neroditor, nefertil.  Slăbăciune, substantiv
Sinonime: (regional) slăbiciune, (învechit) slăbie.  Slăbănog (slăbănoagă), adjectiv
Sinonime: uscăţiv, slab, debil, vlăguit; (învechit) infirm, olog, schilod.  Slăbănogeală, substantiv
Sinonime: debilitate, paralizie, slăbiciune, șubrezenie, (învechit) slăbănogie.  Slăbănogie, substantiv
Sinonime: debilitate, paralizie, slăbănogeală, slăbiciune, șubrezenie.  Slăbi, verb
Sinonime: a se usca, a se vlăgui, a se debilita; a diminua, a micşora; a se domoli, a se încetini.  Slăbiciune, substantiv feminin
Sinonime: sfârşeală, epuizare, vlăguială; defect, scădere, lipsă, carenţă, viciu, deficienţă; afecţiune, înclinaţie, pornire, aplecare.  Slăbie, substantiv
Sinonime: (învechit) anemie, debilitate, deșert, flămânzare, șold; cusur, defect, epuizare, extenuare, istoveală, istovire, meteahnă, nărav, patimă, secătuială, sfârșeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, viciu, vlăguire; (regional) lipsă (de avere), neavere, nevoie, sărăcie.  Slăbire, substantiv
Sinonime: atenuare, calmare, descreștere, destindere, diminuare, domolire, lărgire, micșorare, potolire, reducere, relaxare, sarcopenie, scădere, slăbit, șubrezire, temperare, (popular) slobozire.  Slăbit (slăbită), adjectiv
Sinonime: epuizat, vlăguit, anemiat, debilitat.  Slăbitor, adjectiv (învechit)
Sinonime: anti-îngrășare, (învechit) subțietor.  

---

Amortisment, substantiv neutru
Sinonime: amortizare, diminuare, reducere, slăbire, stingere, (variantă) amortizment.  Amortiza, verb
Sinonime: a slăbi, a diminua, a reduce, a stinge.  Anemia, verb (reflexiv)
Sinonime: a slăbi, a (se) debilita, a-şi pierde puterile, a deveni anemic.  Anemiat (anemiată), adjectiv
Sinonime: anemic, slăbit, debil; astenic.  Anemic (anemică), adjectiv
Sinonime: anemiat, astenic, fără vlagă, slăbit.  Astenic (astenică), adjectiv
Sinonime: slab, slăbicios, istovit, fără vlagă.  Astenie, substantiv feminin
Sinonime: slăbiciune, istovire, epuizare, atonie, oboseală.  Atenua, verb
Sinonime: a reduce, a diminua, a slăbi, a modera, a micşora, a scădea, a minimiza, a amortiza, a îndulci, a calma, a tempera.  Atrofia, verb
Sinonime: a micşora, a scădea, a degenera, a se reduce, a se degrada, a se închirci; a slăbi.  Becisnic (becisnică), adjectiv
Sinonime: bicisnic, debil, slăbănog, neputincios, pirpiriu; nepriceput, incapabil, prost; nemernic, ticălos, netrebnic, necinstit, păcătos, prăpădit.  Beteșug, substantiv neutru
Sinonime: afecțiune, infirmitate, betegie, vătămare, betejeală, slăbiciune; (figurat) cusur, meteahnă, problemă, defect, imperfecţiune, racilă; (regional) boală, morb.  Bolnăvicios (bolnăvicioasă), adjectiv
Sinonime: morbid; şubred, debil, slab, fragil, betegos.  Bubă, substantiv feminin
Sinonime: abces, buboi, furuncul, umflătură; rană, plagă, leziune; (figurat) încurcătură, dificultate, complicație, deficienţă, defect, punct slab, neajuns.  Casant (casantă), adjectiv
Sinonime: fragil, slab, delicat.  Chior (chioară), adjectiv
Sinonime: nevăzător, orb; (figurat) diluat, slab, neconsistent.  Ciolănos (ciolănoasă), adjectiv
Sinonime: osos, slab.  Coastă, substantiv feminin
Sinonime: dungă, latură, parte; flanc; pantă, povârniş; ţărm, mal, chei; chingă, cocârlă, crivac; (coasta-dracului) sparanghel; (coasta-vrăjmaşului) sparanghel; (expresie) (e slab de-i poți număra coastele) e foarte slab; (expresie) (a pune cuiva sula în coastă) a obliga pe cineva să facă un lucru neplăcut; (locuțiune adverbială) (pe o coastă) pe o parte, într-o dungă.  Costeliv (costelivă), adjectiv
Sinonime: slab, uscăţiv, prăpădit.  Debil (debilă), adjectiv
Sinonime: plăpând, firav, slab, maladiv, bolnăvicios, delicat, fragil, gingaş, pirpiriu, prizărit, sfrijit, slăbănog, slăbuţ, şubred, (popular) piţigăiat, (învechit şi regional) mârşav, ticălos, (regional) gubav, morânglav, (Muntenia şi Transilvania) sighinaş, (Muntenia şi Oltenia) şiştav.  Deficienţă, substantiv feminin
Sinonime: carenţă, cusur, debilitate, defect, defectuozitate, deficit, feblețe, fragilitate, greșeală, imperfecțiune, indigență, insuficienţă, lacună, lichea, lipsă, meteahnă, neajuns, nedesăvârșire, păcat, penurie, racilă, răutate, scădere, slăbiciune, tară, teahnă, viciu, (Oltenia, Muntenia și Moldova) ponos, (popular și familiar) beteșug, (regional și familiar) hibă, (regional) madea.  Delicat (delicată), adjectiv
Sinonime: fin, gingaş, rafinat, ales, distins; plăpând, şubred, slăbuţ, puţin rezistent.  Destinde, verb
Sinonime: a se relaxa, a se odihni, a se linişti, a se recrea, a slăbi, a lărgi, (popular) a slobozi, a (se) îndrepta, a (se) întinde; a se calma, a se domoli, a se potoli.

Deştinde, verb
Sinonime: a coborî, a descinde, a scoborî.  Deşert, substantiv neutru
Sinonime: pustiu, pustietate, teren arid, pustă, (rar) pustiire, (regional) pustieşag, (învechit) ariniş, pustiiciune; (deşert de argilă) takâr; (deşert de nisip) erg; (deşert de piatră) hamadă; (anatomie) flămânzare, (popular) bărdăhan, (prin Banat) slabină.  Deşirat (deşirată), adjectiv
Sinonime: destrămat, desfăcut, rupt, desfirat, stricat; (figurat) lung, slab, osos.  Difuz (difuză), adjectiv
Sinonime: împrăştiat, răspândit, risipit, confuz, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, nedesluşit, nelămurit, neprecis, vag, (figurat) surd, echivoc, haotic, încâlcit, încurcat, neînţeles, obscur, tulbure, (figurat) întunecat, nebulos, neguros, palid, potolit, slab, stins.  Diluat (diluată), adjectiv
Sinonime: atenuat, micşorat, slăbit; dezlânat, întins, prolix.  Domol (domoală), adjectiv
Sinonime: încet, lin, alene; liniştit, blând, calm, potolit, blajin, paşnic, aşezat; temperat, moale, dulce, moderat, slab; căldicel, căldişor, călduţ, încropit; lent, măsurat, tacticos, (popular) molcomit, molcom, netulburat, tihnit, (învechit) păciuit, (figurat) destins, uşor.  Estompa, verb
Sinonime: a atenua, a se întuneca, a diminua, a slăbi, a se reduce, a se voala.  Falie, substantiv feminin
Sinonime: casură, crachelură, crevasă, fantă, fisură, fractură, interstițiu, spărtură, renură, ruptură, despicătură, (geologie) paraclază; deficiență, feblețe, slăbiciune.