Sfănţui, verb (familiar)
Sinonime:
a corupe, a înșela, a lua mită, a mitui, a stoarce bani, a şperţui, (învechit) a frăncui.
Sfănţuială, substantiv (familiar)
Sinonime:
corupere, dare de mită, escrocare, luare de mită, mită, mituială, mituire, stoarcere de bani (de bunuri etc.), șperț, șperțuială, (popular) sfănțuire, (popular) sfănțuit.
Sfănțuică, substantiv (învechit)
Sinonime:
(învechit și regional) sfrănțuică, (învechit) sfănțoaică.
Sfănţuire, substantiv (popular)
Sinonime:
mituială, mituire, sfănțuială, șperțuială.
Sfănțuit, substantiv (învechit și familiar)
Sinonime:
escrocare, mituire, stoarcere de bani (de bunuri etc.), (popular) sfănțuială, (popular) sfănțuire.
Sfănțuitor, substantiv (învechit)
Sinonime:
mituitor.
Sfănţoaică, substantiv (învechit)
Sinonime:
jumătate de sfanţ, (învechit) sfănţuică, (regional) sfințoaică.
Mitui, verb
Sinonime:
a cumpăra, a da mită, a șperțui, (astăzi rar) a sfănțui, (figurat) a unge, (învechit) a mâzdi. Mițui, verb (popular)
Sinonime:
a bate (trăgând de păr), a flocăi, a părui, a tăia lâna, a târnui, a tunde (un miel, o oaie).
Mituială, substantiv
Sinonime:
cumpărare, mită, mituire, şperţ, șperțuială, (figurat) ungere, (învechit) rușfetărie, (rar) sfănțuială, (rar) sfănțuire.
Mituire, substantiv
Sinonime:
cumpărare, mituială, șperțuială, (figurat) ungere, (învechit) rușfetărie, (rar) sfănțuială, (rar) sfănțuire. Mițuire, substantiv (popular)
Sinonime:
mițuială, mițuit, tundere.
Frăncui, verb (învechit)
Sinonime:
a lua mită, (popular și fam) a șfănțui, (popular) a jupui.
Frăncuială, substantiv
Sinonime:
mită, (învechit) sfănțuială.
Sfințoaică, substantiv (regional)
Sinonime:
(femeie) ipocrită; (învechit) sfănțoaică, sfănțuică.
