Sfârşit, substantiv neutru
Sinonime: final, capăt, încheiere; moarte, stingere; (învechit) scop, ţintă, ţel.  Sfârşit (sfârșită), adjectiv
Sinonime: isprăvit, terminat, încheiat, finalizat, dus la capăt; istovit, obosit, sleit, epuizat, vlăguit.  Sfârşitură, substantiv
Sinonime: cap, capăt, final, fine, încheiere, sfârșit.  

---

Cap, substantiv neutru
Sinonime: ţeastă, craniu, căpăţână, (jargon) dovleac, glavă, tărtăcuţă, doxă, cutiuţă; căpătâi; (figurat) individ, ins, persoană, om; (figurat) minte, gândire, judecată, cugetare, cuget, raţionament, memorie; căpetenie, conducător, comandant, bulibaşă, şef, ştab, boss, patron, bonz; punct final, limită, extremitate, terminaţie, sfârşit, capăt, margine; început, frunte.  Căpătâi, substantiv neutru
Sinonime: pernă; rost, situaţie, ocupaţie, îndeletnicire; sens, finalitate; capăt, cap, început, margine, sfârşit, extremitate.  Coadă, substantiv feminin
Sinonime: cosiţă, plete; peduncul; trenă; şir de oameni; mâner; capăt, extremitate, sfârșit; (coada-boului) lumânare, lumânărică; (coada-cocoşului) iris, stânjen, stânjenel; (coada-hârţului) coada-şoricelului; (coada-iepei) barba-ursului, coada-calului; (coada-leului) talpa-gâştei; (coada-lupului) lumânare, lumânărică, salvie austriacă; (coada-mielului) coada-cocoşului, lumânare, lumânărică, salvie; (coada-mânzului) barba-ursului, coada-calului; (coada-mâţei) papanaş; (coada-popii) spânz; (coada-priculicilor) barba-popii; (coada-racului) turiţă-mare; (coada-şopârlei) barba-caprei; (coada-şoricelului) pătlagină; (coada-vacii) bătrâniş, coada-cocoşului, lumânare, lumânărică, praz, salvie; (coadă-de-găină) iarbă-mare, răcovină; (coadă-de-şarpe) belemnit; (coadă-făloasă) codobatură, prundar, prundaş; (coadă-roşie) codroş.  Epilog, substantiv neutru
Sinonime: concluzie, deznodământ, final, încheiere, perorație, rezumat, sfârşit, (învechit) epilogon, (învechit) epilogos, (livresc) fine.  Final, substantiv neutru
Sinonime: sfârşit, încheiere, terminare, închidere, punct terminus, epilog, fine, capăt, deznodământ.  Fine, substantiv neutru
Sinonime: capăt, deznodământ, epilog, final, încheiere, sfârşit; (locuțiune adverbială) (în fine) în sfârșit, în concluzie.  Finit (finită), adjectiv
Sinonime: limitat, mărginit, delimitat, circumscris; terminat, sfârşit, isprăvit, încheiat, închis.  Hat, substantiv neutru
Sinonime: răzor, pârloagă, ţelină, brazdă, mejdină.

Hăt, adverb
Sinonime: de tot, demult, departe, foarte, mult, tare, tocmai, (regional) extrem de; (hăt și bine) fără sfârșit, mult și bine.

Hâț, interjecție
Sinonime: haț; (variante) hâța, huța, ița, uța.  Ieșire, substantiv feminin
Sinonime: anulare, apariție, atac, critică violentă, decolorare, eliberare, exit, ieșitor, ieșitură, invectivă, liberare, năvală, output, plecare, plimbare, poartă, portieră, publicare, purgație, răsărire, scaun, scăpare, spălăcire, ștergere, ușă, (figurat) dezlegare, (figurat) soluție, (învechit) cheltuire, (învechit) consecință, (învechit) dispariție, (învechit) părăsire, (învechit) purgare, (învechit) rămas-bun, (învechit) rezultat, (învechit) sfârșit, (învechit; despre ființe) origine, (rar) ieșit.  Inepuizabil (inepuizabilă), adjectiv
Sinonime: continuu, fără sfârşit, interminabil, neepuizabil, nesecat.  Invers, adverb
Sinonime: de la sfârșit către început, de-a-ndărătelea, de-a-ndoaselea, dimpotrivă, făcut pe dos, în sens contrar, întors, pe dos, răsturnat, viceversa, (învechit) reciproc.

Invers, adjectiv
Sinonime: antipodic, contrar, de la sfârșit către început, de-a-ndoaselea, făcut pe dos, întors pe dos, opus, pe dos, ranversat, răsturnat, simetric.

Invers, substantiv
Sinonime: antiteză, contrar, contrariu.  Încheiere, substantiv feminin
Sinonime: cabaletă, capăt, concluzie, contractare, deznodământ, epilog, final, finalizare, isprăvire, îmbinare, închidere, lichidare, perfectare, semnare, sfârșire, sfârşit, terminare, (învechit) istov, (învechit) statornicire, (regional) îmbumbare.  Leşinat (leșinată), adjectiv
Sinonime: extenuat, sfârşit, slăbit, vlăguit; nemâncat, lihnit, mort de foame.  Lihnit (lihnită), adjectiv
Sinonime: înfometat, leşinat, sfârșit.  Mântuire, substantiv feminin
Sinonime: dezrobire, eliberare, emancipare, emancipație, fine, iertare (de păcate), ispăşire, isprăvire, isprăvit, izbăvire, încheiere, liberare, mântuit, salvare, scoatere, sfârșire, sfârșit, terminare, terminat, (învechit) jertfă, (învechit) liniște și siguranță, (învechit) măntuire, (învechit) mântuință, (învechit) mântuitură, (învechit) prinos, (învechit) scăpare, (învechit) spăseală, (învechit) spăsenie, (învechit) spăsire, (livresc) redempțiune.  Moarte, substantiv feminin
Sinonime: asasinat, crăpare, crimă, decedare, deces, dispariţie, epidemie, eutanasie, exitus, expiere, extincție, homicid, molimă, mortalitate, obștescul sfârșit, omor, omorâre, omucidere, pieire, prăpădire, răposare, răposat, repaus, repauzare, sfârșit, somnul de veci, stingere, sucombare, ucidere, (argou) mierleală, (argou) mierlire, (argou) verdeș, (figurat) adormire, (figurat) mormânt, (învechit și popular) săvârșire, (învechit) deșugubină, (învechit) murire, (învechit) murte, (învechit) omucid, (învechit) petrecanie, (învechit) petrecere, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) prăpăditură, (învechit) pristăvire, (învechit) săvârșenie, (învechit) săvârșit, (învechit) sângi, (învechit) scădere, (învechit) sconcenie, (învechit) ucigătură, (popular) pierzanie, (popular) pierzare, (regional) pieiște, (regional) topenie.  Muri, verb
Sinonime: a răposa, a deceda, a se stinge, a dispărea, a da ortul popii, a-şi da duhul, a-şi da obştescul sfârşit, a-şi da sufletul, a se prăpădi, a repausa, a expia; a se usca, a se veşteji.  Nesecat (nesecată), adjectiv
Sinonime: continuu, fără sfârșit, inepuizabil, interminabil, mereu viu, neepuizabil, neistovit, nesecabil, nesecătuit, nesfârșit.  Odată, adverb
Sinonime: cândva, odinioară, mai de mult; în sfârşit, în cele din urmă.  Petrecanie, substantiv feminin
Sinonime: benchetuială, chef, decedare, deces, dispariție, distrugere, eveniment, existență, îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare, întâmplare, moarte, nimicire, ospăţ, pățanie, petrecere, pieire, praznic, prăpăd, prăpădire, prăznuire, răposare, răpunere, sfârșit, stingere, sucombare, trai, viață, (plural) zile.  Petrecere, substantiv feminin
Sinonime: amuzament, bairam, (familiar) beută, chiolhan, banchet, chef, chermeză, comportament, comportare, conduită, decedare, deces, desfătare, destindere, dispariţie, distracţie, existenţă, îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare, însoţire, moarte, ospăţ, paranghelie, party, petrecanie, pieire, prăpădire, purtare, răposare, reuniune, sfârşit, stingere, sucombare, trai, trăire, veselie, viaţă, viețuire, (învechit) desfătăciune, (învechit) sărbătorie, (rar) desfăt, (rar) sărbătoare.  Pierzanie, substantiv feminin
Sinonime: amărăciune, catastrofă, corupție, decadență, decădere, decedare, deces, degradare (morală), depravare, desfrânare, desfrâu, desperare, destrăbălare, dezastru, dezmăț, dispariție, disperare, durere, imoralitate, jale, masacru, măcel, moarte, năruire, nenorocire, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzare, prăbușire, prăpăd, prăpădire, primejdie de moarte, răposare, ruină, sfârșit, stingere, stricăciune, sucombare, suferință (mare), ucidere în masă, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putrefacție, (figurat) putreziciune, (învechit și figurat) putrejune, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) pieire, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (popular) avort, (rar) deșănțare, (regional) pieiște.  Repaus, substantiv neutru
Sinonime: astâmpăr, calm, decedare, deces, dispariție, inactivitate, linişte, moarte, odihnă, pauză, pieire, prăpădire, răgaz, răspas, recreație, sfârșit, somn, stingere, sucombare, tihnă, (învechit) răposare; (variante; regional) răpaos, răpaus, repaos.  Săvârşi, verb
Sinonime: a face, a înfăptui, a îndeplini, a realiza, a duce la bun sfârşit, a încheia, a termina, a făptui; (reflexiv) a muri, a-şi da sufletul, a sucomba, a-şi da obştescul sfârşit, a pleca dintre cei vii, a termina cu toate.  Sfârși, verb
Sinonime: a termina, a isprăvi, a încheia, a pune capăt, a înceta, a lua sfârşit; a se prăpădi, a muri, a se stinge; a ucide, a suprima, a omorî, a asasina.  Termen, substantiv neutru
Sinonime: soroc, dată; limită, sfârșit.

Termen, substantiv masculin
Sinonime: cuvânt, expresie, denumire, vocabulă.  Ţărm, substantiv neutru
Sinonime: litoral, liman, plajă, margine, mal, coastă; tărâm, meleag, limită, sfârşit, capăt.  Veleat, substantiv neutru
Sinonime: an, dată, epocă, moarte, perioadă, răstimp, sfârşit, soroc, termen, timp (fix), vreme, zi.  Vedea, substantiv feminin
Sinonime: (regional) sfârșit, termen.  Concenie, substantiv feminin
Sinonime: (învechit) cap, capăt, final, încheiere, sfârşit.  Topenie, substantiv
Sinonime: calamitate, catastrofă, decedare, deces, dezastru, dispariţie, flagel, grozăvie, moarte, năpastă, nenorocire, pacoste, pieire, potop, prăpăd, prăpădire, pustiire, răposare, sfârşit, sinistru, stingere, sucombare.  Coneţ, substantiv
Sinonime: cap, capăt, final, fine, încheiere, sfârşit; șotie, boroboață.  Consumare, substantiv
Sinonime: consum, consumaţie, folosire, întrebuinţare, utilizare; mâncare; epuizare, isprăvire, sfârşire, sfârşit, terminare.  Contenire, substantiv
Sinonime: sfârșit, încetare, întrerupere; (locuțiune adverbială) (fără contenire) neîncetat, mereu.  Crăpare, substantiv
Sinonime: spargere, despicare, întredeschidere, deschidere, fisurare; decedare, deces, dispariţie, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârşit, stingere, sucombare.  Cumplire, substantiv
Sinonime: asprime, barbarie, brutalitate, cap, capăt, cruzime, ferocitate, final, fine, încheiere, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, sfârşit, violenţă, vitregie.  Decedare, substantiv
Sinonime: decedat, deces, dispariție, exitus, extincție, încetare din viață, moarte, pieire, prăpădire, răposare, repauzare, sfârșit, stingere, sucombare, (argou) mierleală, (argou) mierlire, (argou) verdeș, (ironic) crăpare, (învechit și popular) săvârșire, (învechit) petrecanie, (învechit) petrecere, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) prăpăditură, (învechit) pristăvire, (învechit) săvârșenie, (învechit) săvârșit, (învechit) scădere, (învechit) sconcenie, (limbajul bisericesc) repaus, (popular) pierzanie, (popular) pierzare, (regional) pieiște, (regional) topenie.  Deznodământ, substantiv
Sinonime: dezlegare, soluție, epilog, final, încheiere, sfârşit, (livresc) fine, soartă.  Ducă, substantiv
Sinonime: plecare, drum, călătorie; duce; (a fi pe ducă) a fi pe sfârșite, a fi pe moarte.  Epuizat, adjectiv
Sinonime: terminat, sfârșit, isprăvit; istovit, sleit, slăbit, extenuat.  Exitus, substantiv
Sinonime: decedare, deces, dispariţie, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârşit, stingere, sucombare.  Extenuat, adjectiv
Sinonime: epuizat, frânt, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfârşit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Moldova) batojit, (prin Muntenia) tâhobit, (învechit) stătut.  Extincţie, substantiv
Sinonime: extincțiune, decedare, deces, dispariţie, moarte, pieire, prăpădire, rarefacție, răposare, sfârşit, stingere, sucombare.  Gătare, substantiv
Sinonime: isprăvire, isprăvit, încheiere, sfârşire, sfârşit, terminare, terminat.  Gătit, adjectiv
Sinonime: aranjat, cochet, dichisit, elegant, fercheş, ferchezuit, împodobit, îngrijit, spilcuit, (popular) sclivisit, (popular) dres, (Transilvania şi Banat) cinaş, (Transilvania) nialcoş, (turcism învechit) muchelef; pregătit, preparat, (învechit) prefăcut; (regional) sfârșit, isprăvit, gătat.

Gătit, substantiv
Sinonime: bucătărit, facere, făcut, gătire, pregătire, pregătit, preparare, preparat.  Week-end, substantiv
Sinonime: (anglicism) sfârșit de săptămână.  Piericiune, substantiv
Sinonime: decedare, deces, dispariţie, efemeritate, moarte, ofilire, pieire, prăpădire, răposare, sfârşit, stingere, sucombare, uscare.  Pierzare, substantiv
Sinonime: calamitate, catastrofă, caznă, chin, corupţie, decădere, decedare, deces, degradare morală, desfrâu, dezastru, dispariţie, distrugere, flagel, grozăvie, masacru, măcel, moarte, năpastă, nenorocire, nimicire, pacoste, perdiție, pieire, pieiște, piericiune, pierzanie, pierzăciune, potop, prăpăd, prăpădire, primejdie de moarte, pustiire, răposare, ruinare, sfârşit, sinistru, stingere, sucombare, supliciu, tortură, ucidere în masă, urgie, (la plural) spânzurătoare; (locuțiune) (marhă de pierzare) vită de pripas; (locuțiune) (de pierzare) care este de desconsiderat, care este risipit în zadar, de lepădat, de neluat în seamă, irosit.  Istov (istovuri), substantiv
Sinonime: achitare, capăt, deces, decontare, extremitate, fine, încheiere (de cont), lichidare, moarte, pierzare, scadență, sfârşit, socoteală, sold, termen de plată.  De istov, locuţiune
Sinonime: bine de tot, complet, cu desăvârșire, cu totul, de grație, de moarte, de tot, de veci, definitiv, deplin, desăvârșit, gata, mortal, până la sfârșit, pe vecie, pentru totdeauna, perfect.