Separa, verb Sinonime:
a despărţi, a desface, a desprinde, a izola, a detaşa, a dezmembra, a disloca, a divide, a diviza, a tăia, a fracţiona, a împărţi, a fragmenta, a secţiona.
Separabil, adjectiv
Sinonime:
decompozabil, detaşabil, izolabil.
Sepărăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
separație.
Separare, substantiv
Sinonime:
delimitare, demarcaj, demarcare, demarcație, descompunere, desfacere, despărțire, despărțit, desprindere, detașare, diferențiere, dihotomie, disjuncție, disjungere, disociație, disociere, divizare, diviziune, divorț, fracționare, hotărnicie, izolare, împărțire, scindare, scizionare, separație, (învechit) dezunire, (popular) despărțenie, (rar) dezalcătuire, (rar) segregare, (rar) segregație.
Separat (separată), adjectiv Sinonime:
despărţit, izolat, rupt de (ceva), desprins, detaşat, dislocat; în parte, unilateral, distinct, diferenţiat.
Separaţie, substantiv feminin Sinonime:
despărţire, desfacere, izolare, desprindere, detaşare, dislocare, fragmentare, secţionare, tăiere; diferenţiere, distincţie, discriminare.
Separatism, substantiv
Sinonime:
autonomism, fracționism, independentism, izolare, izolaționism, secesionism, secesiune.
Separatist, adjectiv și substantiv
Sinonime:
autonomist, disident, independentist, schismatic, secesionist.
Separațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
separație.
Separator, adjectiv
Sinonime:
despărţitor, izolator.
Aparte, adjectiv si adverb Sinonime:
separat, distinct; deosebit, special.
Bifurcaţie, substantiv feminin Sinonime:
bifurcare, despărţire, desfacere, scindare, separație, separare, diviziune; branșă; bretea; intersecție.
Demarca, verb Sinonime:
a delimita, a hotărnici, a despărţi, a separa.
Demarcaţie, substantiv feminin Sinonime:
despărţire, delimitare, separare; precizare, fixare.
Deosebi, verb
Sinonime:
a recunoaşte, a distinge, a identifica, (învechit, regional) a deschilini; a (se) remarca, a se evidenţia, a excela, a desluşi, a diferenţia, a discerne, a discrimina, (învechit şi popular) a osebi, (figurat) a cerne, a diferi; a despărţi, a izola, a separa.
Deosebi, adverb
Sinonime:
aparte, deosebit, separat.
Departaja, verb Sinonime:
a arbitra, a judeca, a separa.
Departajare, substantiv feminin Sinonime:
arbitraj, separare.
Descompune, verb
Sinonime:
a (se) altera, a (se) decompoza, a (se) desface, a (se) despărți, a (se) destrăma, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) putregăi, a (se) râncezi, a (se) scinda, a (se) separa, a dezmembra, a fermenta, a putrezi, a se acri, a se împuți, a se înăcri, a se strica, (figurat) a se contracta, (figurat) a se crispa, (învechit și regional) a se sărbezi, (învechit și regional) a se sminti, (prin Banat) a se pâșcăvi, (prin Transilvania) a se scoace, (rar) a (se) dezalcătui, (rar) a (se) putrefia, (regional) a se mocni, (regional) a se zeri.
Desface, verb
Sinonime:
a descompune, a desprinde, a dezangrena, a separa, a izola; a vinde, a face negoţ, a oferi; a anula, a contramanda, a desfiinţa, a despături, a dezdoi, (învechit) a răspica, a desfăşura, a dezlega, a despleti, a degaja, a elibera, a libera, a scoate, (învechit şi popular) a slobozi, a dezlipi, a întinde, a răsfira, a căsca, a crăpa, a (se) deschide, a se despica, a plesni, a rupe, a rezilia.
Despărţire, substantiv feminin
Sinonime:
delimitare, răzleţire, hotărnicire; îndepărtare, distanţare, înstrăinare; separare, divorţ; desprindere, detaşare, izolare, separaţie, (învechit) dezunire, (rar) segregare, segregaţie, descompunere, desfacere, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, (rar) dezalcătuire, compartiment; circă, circumscripţie, secţie.
Despica, verb
Sinonime:
a (se) crăpa, a spinteca, a despărţi, a separa, a desface, a sparge, a tăia, (regional) a sfărâma, a (se) deschide, a străbate.
Desprinde, verb
Sinonime:
a deduce, a despărţi, a detaşa, a dezlega, a dezlipi, a disloca, a distinge, a însemna, a presupune, a reieşi, a rezulta, a scăpa, a se elibera, a se libera, a separa, a urma, a (se) decroşa, a (se) desface, a (se) scoate.
Dezbina, verb Sinonime:
a desface, a dezuni; a despărţi, a separa, a pune în conflict, a învrăjbi.
Discriminare, substantiv
Sinonime:
separare, deosebire, discernere, distincţie; (discriminare rasială) segregaţie rasială, discriminație.
Disocia, verb
Sinonime:
a distinge, a discerne, a deosebi; a despărţi, a separa, a desprinde, a disjunge.
Distinct (distinctă), adjectiv
Sinonime:
deosebit, diferit, osebit; clar, evident, lămurit, desluşit; aparte, separat, caracteristic.
Distincţie, substantiv feminin
Sinonime:
deosebire, diferenţă, diferențiere, discriminare, separație; demnitate, fineţe, grație, eleganţă, strălucire, maiestate; premiu, recompensă; bun-gust, rafinament, subtilitate.
Diviziune, substantiv feminin
Sinonime:
împărţire, fragmentare, separare, scindare, despărţire, secţiune, gradaţie; (biologie) (diviziune directă) amitoză.
Graniţă, substantiv feminin Sinonime:
frontieră, hotar, margine; (figurat) limită, demarcaţie, separare; (figurat) oprelişte, zăgaz, barieră.
Izola, verb Sinonime:
a despărţi, a detaşa, a separa; a se retrage, a se îndepărta, a trăi ca un călugăr.
Izolat (izolată), adjectiv Sinonime:
despărţit, separat, îndepărtat, detaşat; retras, singuratic, solitar, răzleţ; dosnic, ascuns, ferit.
Împărţi, verb Sinonime:
a diviza, a fragmenta, a desface, a despărţi, a separa; a distribui, a repartiza, a da; a răspândi, a risipi, a împrăştia.
Lipsi, verb
Sinonime:
a absenta, a codi, a despărți, a dezerta, a dispărea, a ezita, a frustra, a fugi, a nu fi, a nu se găsi, a nu se prezenta, a nu-i trebui, a părăsi, a pregeta, a renunța la, a scoate, a se dispensa, a se priva de, a separa, a suprima, a șovăi, (figurat) a văduvi, (învechit) a se lăsa de, (învechit) a slăbi.
Partaj, substantiv neutru Sinonime:
împărţire, divizare, distribuţie, repartizare, diviziune, separare, fracţionare, fragmentare, partiționare, sciziune; dezmembrare.
Partaja, verb Sinonime:
a distribui, a împărţi, a diviza, a fragmenta, a segmenta, a secţiona, a separa, a fracţiona, a repartiza; a repartira.
Rări, verb Sinonime:
a face mai rar, a distanţa, a separa.
Schismă, substantiv feminin
Sinonime:
despărţire, dezbinare, disidență, donatism, erezie, eterodoxie, ruptură, sacrilegiu, sciziune, secesiune, separație, (figurat) neînţelegere.
Scinda, verb Sinonime:
a despărţi, a fracționa, a separa, a subdiviza.
Secesiune, substantiv feminin Sinonime:
separare, despărţire, izolare.
Segrega, verb Sinonime:
a diferenţia, a separa, a izola.
Segregaţie, substantiv feminin Sinonime:
segregare, separaţie, discriminare, diferenţiere.
Selecta, verb Sinonime:
a selecţiona, a alege, a tria; a reţine, a prefera, a separa.
Selecţie, substantiv feminin Sinonime:
alegere, selecţionare, triere, separare.
Tăia, verb Sinonime:
a despărţi, a separa, a împărţi; a despica; a suprima, a scoate, a elimina; a brăzda, a tatua, a vărga; a săpa, a sculpta; (figurat) a croi; a străbate, a traversa, a trece; (reflexiv) a se întretăia; (reflexiv) a se destrăma, a se rupe; (reflexiv) a se coagula, a se brânzi; (tranzitiv şi reflexiv) a (se) spinteca, a se omorî, a se ucide; a tunde, a micşora, a reteza, a scurta.
Acrementiţial (acrementiţială), adjectiv
Sinonime:
(botanică) de creştere după separare.
Dispersie, substantiv feminin
Sinonime:
împrăştiere, răspândire, risipire; debandadă, difuzie, difuziune, dislocare, diseminare, disipare, disipaţie, distribuţie, distribuire, rarefacţie, rarefiere, separație.
Adesmie, substantiv feminin
Sinonime:
(botanică) separarea congenitală a unor organe obişnuit concrescute.
Dispersant (dispersantă), adjectiv
Sinonime:
dislocant, care poate distribui (difuza, mărunți, împrăștia, arunca, stropi, turna, răspândi, separa, risipi).
Decompoziție (decompoziții), substantiv feminin
Sinonime:
decompozițiune, descompunere; separare, separație.
Chilin, adjectiv (învechit)
Sinonime:
deosebit, diferit, distinct, separat.
Deosebit, adverb
Sinonime:
aparte, separat, (popular) deosebi, (familiar) başca, foarte, cât se poate de, în afară de, pe lângă.
Descompunere, substantiv
Sinonime:
desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire; putrefacţie, alterare, râncezire; corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, dezmembrare, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune.
Desolidariza, verb
Sinonime:
(livresc) a dezavua, a (se) dezbina, a disocia, a se detașa, a se separa.
Desolidarizare, substantiv
Sinonime:
(livresc) dezavuare, disociere, separare.
Disociere, substantiv
Sinonime:
disociaţie, descompunere, dezagregație, dezintegrare, disoluție, separare.
Despărţenie, substantiv
Sinonime:
despărţire, divorţ, separare, separaţie.
Despărţi, verb
Sinonime:
a (se) desprinde, a (se) detaşa, a (se) izola, a (se) rupe, a (se) separa, a răzleţi, a divorţa, (învechit şi regional) a despreuna, (învechit) a dezuni, (rar) a (se) segrega, (învechit şi popular) a (se) deosebi, a (se) osebi, a (se) descompune, a (se) desface, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, (rar) a (se) dezalcătui, a compartimenta; a dezbina, a învrăjbi.
Despărţit, adjectiv
Sinonime:
răzleţit, divorţat, separat; deosebit, dezbinat, diferit, divers, felurit, învrăjbit, variat.
Despărţitor, adjectiv
Sinonime:
izolator, separator.
Desperecheat, adjectiv
Sinonime:
despărțit, separat, izolat, descompletat, disparat, stingher.
Despreuna, verb
Sinonime:
a despărţi, a separa.
Desprins, adjectiv
Sinonime:
dezlipit, dislocat, desfăcut, separat, rupt; descheiat
Detaşabil, adjectiv
Sinonime:
amovibil, izolabil, partajabil, separabil, volant.
Detaşare, substantiv
Sinonime:
desfacere, desprindere, dezlipire; despărţire, separaţie; dezinteresare, indiferență, insensibilitate, nepăsare.
Dezalcătuire, substantiv
Sinonime:
descompunere, desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare.
Dezagrega, verb
Sinonime:
a se desface în părțile constitutive, a se dezintegra, a-și pierde coeziunea, a se decompoza, a se diviza, a se fracționa, a se putrifica, a se scinda, a se separa.
Dezbinat, adjectiv
Sinonime:
învrăjbit, desfăcut, separat, rupt.
Dezintegra, verb
Sinonime:
a atomiza, a decompoza, a descompune, a (se) dezagrega, a disocia, a ruina, a scinda, a separa.
Dezuni, verb
Sinonime:
a (se) desface, a (se) dezlipi, a (se) separa, a (se) dezbina, a (se) învrăjbi, a despărţi.
Dezunire, substantiv
Sinonime:
animozitate, ceartă, conflict, despărţire, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, separare, vrajbă, zâzanie.
Diferenţia, verb
Sinonime:
a (se) manifesta în mod deosebit, a (se) reliefa, a diferi, a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) particulariza, a (se) singulariza, a separa.
Diferenţiere, substantiv
Sinonime:
catalogare, deosebire, distincție, diversificație, diviziune, fracționare, individuație, modificație, segmentație, segregaţie, separare, separaţie, transformație, transformare.
Individuație, substantiv
Sinonime:
catalogare, diferențiere, individualitate, personalizare, separație.
Diferit, adjectiv
Sinonime:
distinct, separat, deosebit, divergent, variat, amestecat, divers.
Discrimina, verb
Sinonime:
a separa, a diferenția, a face deosebire, a deosebi, a face distincție, a distinge.
Disjunct, adjectiv
Sinonime:
disjunctiv, despărțit, separat.
Disjunge, verb
Sinonime:
a separa, a disocia.
Disociaţie, substantiv
Sinonime:
decompoziție, dezagregație, dezintegrație, disociere, disoluție, separație.
Deviaționism, substantiv
Sinonime:
deviație, disidență, erezie, eterodoxie, fracționism, heterodoxie, originalitate, separatism.
Divorţ, substantiv
Sinonime:
despărţire, dezacord, nepotrivire, repudiere, ruptură, separare, separaţie; (învechit) divorciu, divors, divorția, divorțium; (popular) despărţenie, (regional) dihorț.
Divorţa, verb
Sinonime:
a (se) despărţi, a (se) separa, (învechit) a (se) împărţi, a (se) rupe.
Divorţat, adjectiv
Sinonime:
despărţit, (învechit) împărţit, separat.
Disjuncție, substantiv
Sinonime:
bifurcație, excludere reciprocă, despărțire, diviziune, divorț, sciziune, separare; diastază; asindent, asindeton; conectiv.
Fisiune, substantiv
Sinonime:
dezintegrație, divizare, fisionare, scindare, sciziune, separație.
Subdiviza, verb
Sinonime:
a dezuni, a disocia, a diviza, a fracționa, a împărți a doua oară, a partaja, a repartiza, a scinda, a secționa, a separa, a subdivide, a subîmpărți.
Fracționism, substantiv
Sinonime:
deviaționism, disidență, dizidență, sciziune, secesiune, separatism.
Compartimentat, adjectiv
Sinonime:
cloazonat, dezunit, divizat, fragmentat, partajat, secționat, separat, tranșat.
Fragmentat, adjectiv
Sinonime:
compartimentat, dezmembrat, divizat, fracţionat, îmbucătățit, împărţit, partajat, scindat, secționat, segmentat, separat.
Divizibil, adjectiv
Sinonime:
fisibil, partajabil, separabil.
Decompozabil, adjectiv
Sinonime:
alterabil, analizabil, biodegradabil, degradabil, dezagregabil, disociabil, perisabil, putrefiabil, putrescibil, separabil.
Schismatic, substantiv
Sinonime:
dizident, eretic, ereziarh, relaps, separatist. Schismatic, adjectiv
Sinonime:
apostat, blasfemator, eretic, eterodox, heterodox, relaps.
Subdiviziune, substantiv
Sinonime:
cazier, celulă, circumscripție, compartiment, district, diviziune, epocă, eră, etaj, fracțiune, fragment, lot, parcelă, parte, perioadă, porțiune, ramificație, sciziune, secțiune, separație, subîmpărțire, tranșă, varietate.
Staccato, adverb
Sinonime:
(muzică) sacadat, separat, despărțit.
Ecrema, verb
Sinonime:
a separa (smântâna din lapte).
Selecţionare, substantiv
Sinonime:
alegere, ales, clasare, repartiție, selectare, selectat, selecţie, selecţionat, separație, sortare, sortat, triaj, triat, triere.
Segmentaţie, substantiv
Sinonime:
decupaj, dividere, divizare, diviziune, fracţionare, fragmentare, fragmentație, îmbucătăţire, împărţire, (biologie) metamerie, partaj, (biologie) sciziparitate, sciziune, secţionare, segmentare, separație, tăiat, tăiere, (variantă) segmentațiune.
Trior, substantiv
Sinonime:
selector, separator, vânturătoare.
Triora, verb
Sinonime:
a selecționa, a separa, a sorta, a vântura.
Dihotomie, substantiv
Sinonime:
bifurcare, disjuncțiune, diviziune, partaj, ramificație, sciziune, separație, subdiviziune, (variantă) dicotomie.
Disociabil, adjectiv
Sinonime:
decompozabil, disjunctiv, izolabil, modular, separabil.
Selecțiune, substantiv
Sinonime:
alegere, antologie, asortiment, bucată, colecție, digest, echipă, elecțiune, evantai, preferință, selecție, separație, triaj.
Repartițiune, substantiv
Sinonime:
aranjament, atribuție, clasament, clasare, cotă-parte, dispecerare, dispozare, dispoziție, distribuire, divizare, eșalonare, împărțire, partaj, partiție, rație, repartiție, repartizare, selecție, separație, stratificație, triaj.
Dezagregație, substantiv
Sinonime:
decompoziție, degradare, degradație, delabrare, delichescență, destrucție, deteriorare, deteriorațiune, dezagregare, dezintegrare, dezintegrație, dezmembrare, dezorganizare, dezorganizație, dezunire, disjuncție, dislocare, dislocație, disociație, disociere, disoluție, dispersie, diviziune, fracționare, fragmentare, fragmentație, lichefacție, lichefiere, pulverizare, pulverizație, ruptură, scizionare, sciziune, separare, separație.
Litrosi, verb
Sinonime:
(popular) a despărți, a distruge, a elibera, a face să dispară, a nimici, a potopi, a prăpădi, a pune în libertate, a salva, a scăpa, a scutura, a separa, a sfărâma, a zdrobi, a zvânta, (învechit) a alitrosi; (figurat) a fura, a mătrăși.
Dezasambla, verb
Sinonime:
a demonta, a deranja, a descompune, a desface, a desperechea, a dezagrega, a dezuni, a disjunge, a disloca, a disocia, a diviza, a separa.
Dezasamblare, substantiv
Sinonime:
demontare, demontat, deranjare, desfacere, desperechere, dezagregare, dezunire, disociere, divizare, separare.
Rasism, substantiv
Sinonime:
apartheid, discriminare, discriminație, segregație, segregaţionism, separatism, ură, xenofobie.
Cloison, substantiv
Sinonime:
cloazon, despărțire, diafragmă, diviziune, ecran, membrană, menisc, perete despărțitor subțire, separare, separație.
Diereză, substantiv
Sinonime:
diviziune, împărțire, separare, soluție de continuitate, (învechit) diareză.
Disociativ, adjectiv
Sinonime:
despărțitor, separator.
