Scurma, verb Sinonime:
a scormoni, a râcâi.
Scurmare, substantiv
Sinonime:
râcâială, râcâire, râcâit, râcâitură, scormonire, scurmătură, (învechit) scociorâre, (învechit) scociorât.
Scurmat, adjectiv
Sinonime:
râcâit, scormonit, (figurat) iritat, (regional) scofelit, (regional) scorbelit.
Scurmătură, substantiv
Sinonime:
gaură (prin scurmare), groapă (prin scurmare), râcâială, râcâit, râcâitură, scormonire, scurmare, (învechit) scociorâre, (învechit) scociorât.
Râcâi, verb Sinonime:
a scurma, a scormoni, a răscoli, a râma; a irita, a aţâţa, a indispune, a călca pe nervi.
Scociorî, verb Sinonime:
a scormoni, a scurma, a râcâi, a scobi; (figurat) a scruta, a cerceta.
Scormoni, verb Sinonime:
a scotoci, a cotrobăi, a răscoli, a răvăşi, a căuta; a scruta, a cerceta; a scurma, a râcâi, a zgândări; a zădărî, a aţâţa, a aprinde.
Ara, verb
Sinonime:
(rar) a scurma.
Dricui, verb
Sinonime:
a brăzda, a săpa, a străbate, a bate, a bătători, a bătuci, a îndesa, a presa, a scormoni, a scurma.
Scociorâre, substantiv
Sinonime:
(regional) analizare profundă, apariție, cercetare atentă, iscare, iscodire, ivire, împrăștiere, percheziționare, răscolire, răspândire, răvășire, râcâială, râcâit, râcâitură, scoatere la lumină, scorbelire, scormoneală, scormonire, scormonit, scortelire, scotocire, scurmare, scurmătură, spionare, trezire, zgândărire; (regional) agitare, ațâțare, stârnire; (regional) agresivitate, enervare, înfuriere, răstire; (regional) născocire; (regional) înălțare, ridicare; (regional; despre oi) îmboldire, împingere, înțepare; (regional; despre vite) agitare (înainte de împreunare).
Scociorât, substantiv
Sinonime:
râcâială, râcâit, râcâitură, scormonire, scurmare, scurmătură.
Scodoli, verb
Sinonime:
a căuta, a cotrobăi, a împrăştia, a răscoli, a răspândi, a răzleţi, a risipi, a râcâi, a scobi, a scormoni, a scotoci, a scurma, a umbla.
Scodormoli, verb
Sinonime:
(învechit) a împrăștia, a răspândi; a râcâi, a scormoni, a scurma.
Răcăli, verb
Sinonime:
a râcâi, a scormoni, a scurma.
Drigui, verb (regional)
Sinonime:
a bătători, a călca în picioare, a sări pe loc (de bucurie), a scurma, (regional) a dricui, (regional) a dripi.
Dricuire, substantiv (regional)
Sinonime:
bătătorire, călcare în picioare, dricuit, săltare pe loc (de bucurie), scurmare, (variantă) driguire.
Scormoneală, substantiv
Sinonime:
cotrobăire, scormonire, scormonit, scotocire, scurmare, (învechit și regional) scorbeleală, (regional) scornire.
Scormonire, substantiv
Sinonime:
răscolire, răvășire, râcâială, râcâire, râcâit, râcâitură, scormoneală, scormonit, scotoceală, scotocire, scotocit, scurmare, scurmătură, zgândărire, (figurat) cercetare (amănunțită), (figurat) stârnire, (învechit și regional) scărmănare, (învechit și regional) scobârlire, (învechit și regional) scorbeleală, (învechit și regional) scorbelire, (învechit și regional) scorbelit, (învechit și regional) scortelire, (învechit și regional) scorveală, (învechit) iritare, (învechit) plictisire, (învechit) scociorâre, (învechit) scociorât, (învechit) scodolire, (învechit) scodormolire, (învechit) trezire (din somn), (regional) răcălire, (regional) scârmocire, (regional) scofeleală, (regional) scofelire, (regional) scofelit, (regional) scofelitură, (regional) scornire, (variantă) scormolire.
Râcâială, substantiv
Sinonime:
râcâire, râcâit, râcâitură, scormonire, scurmare, scurmătură, zgândărire, zgâriere, (învechit) scociorâre, (învechit) scociorât, (Oltenia) zgâmăire, (popular) zgrepțănare, (regional) zgâncilire.
Râcâitură, substantiv
Sinonime:
râcâială, râcâire, râcâit, scormonire, scurmare, scurmătură, (învechit) scociorâre, (învechit) scociorât, (regional) râcăitură.
Scobârlire, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
scormoneală, scormonire, scormonit, scotocire, scurmare.
Zgârmăire, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
scurmare.
Jumurli, verb (regional)
Sinonime:
(despre porci) a râma, a scurma, (regional) a jimui, (regional) a jumurlui, (variantă) a jumuli.
