Scop, substantiv neutru
Sinonime: ţintă, țel, ideal.  Scopcă, substantiv
Sinonime: alergare, alergătură, fugă, galop, goană.  Scopci, verb
Sinonime: a alerga, a fugi, a galopa, a goni.  Scopi, verb
Sinonime: a castra, a jugăni.  Scopire, substantiv
Sinonime: castrare, jugănire.  Scopolamină, substantiv
Sinonime: (farmacie) scobutil.  Scopolie, substantiv
Sinonime: mutulică.  Scopos, substantiv (învechit)
Sinonime: scop; cântec, melodie.  Scopoșenie, substantiv (învechit)
Sinonime: obiectiv, țel, țintă.  Scoposi, verb
Sinonime: a intenţiona, a plănui, a proiecta; a profita, a câștiga.  Scoposit, adjectiv
Sinonime: plănuit, proiectat.  Scopot, substantiv
Sinonime: depărtare, distanţă, duşcă, gât, gură, interval, înghiţitură, răstimp, sorbitură, spaţiu, timp.  Scopt, adjectiv
Sinonime: acrit, acru, alterat, brânzit, descompus, fermentat, împuţit, înăcrit, stricat.  Scoptură, substantiv
Sinonime: (regional) scoptătură.  

---

Chemare, substantiv feminin
Sinonime: solicitare, apel, poftire, invitaţie, invocare; ordin, dispoziţie, citaţie, convocare; (figurat) înclinaţie, pasiune, vocaţie, aptitudine, talent; menire, misiune, rol, scop.  Cântec, substantiv neutru
Sinonime: (muzică) arie, cânt, cântare, compoziţie, melodie, muzică, (livresc) melopee, melos, (învechit) scop, (englezism) song; lied; (literatură) (cântec bătrânesc) baladă populară.  Conspira, verb
Sinonime: a complota, a conjura, a organiza o conspirație, a unelti, a urzi (o conspirație), (figurat) a concura spre un scop unic, (figurat) a lucra, (figurat) a țese, (învechit și figurat) a împleti, (învechit) a intriga, (învechit) a mașina, (învechit) a măiestri, (învechit) a mreji, (învechit) a zavistui.  Destinaţie, substantiv feminin
Sinonime: scop, ţintă, finalitate, funcţie; loc, aşezare, punct de sosire; (învechit) săvârşire, săvârşit.  Distanţa, verb
Sinonime: a rări, a lăsa distanţă, a îndepărta, a detaşa, a spaţia, a depăși, a devansa, a mări.

Distanţă, substantiv feminin
Sinonime: ecart, depărtare, spaţiu, interval, (Transilvania) scopot, (popular) cale, (învechit) loc, bucată, (regional) postată, lungime; (la figurat, rar) deosebire, diferență.  Final (finală), adjectiv
Sinonime: ultim, cel din urmă, extrem; de scop, definitiv.  Finalitate, substantiv feminin
Sinonime: scop, ţel, ţintă; teleologie.  Fugă, substantiv feminin
Sinonime: alergare, alergătură, dezertare, evadare, goană, refugiu, repezeală, repezitură, scăpare, viteză, (Bucovina) scopcă, (figurat) zbor, (învechit) repeziş.

Fuga, adverb
Sinonime: curând, iute, în grabă, într-un ritm rapid, repede.  Fugi, verb
Sinonime: a alerga, a curge, a dezerta, a dispărea, a evada, a evita, a goni, a merge în fugă, a o întinde, a o lua la goană, a o șterge, a o tuli, a ocoli, a scăpa (din), a se căra, a se eschiva, a se feri, a se mătrăși, a se mişca repede, a se perinda, a se refugia, a se scurge (rapid), a se sustrage, a trece prin faţa ochilor, a trece (repede), (Bucovina) a scopci, (despre anumite lichide) a da în foc, (familiar) a se cărăbăni, (învechit și regional) a cure, (popular) a lipsi, (regional) a (se) încura; (locuţiune) (a fugi în lume) a pleca de acasă; (locuţiune) (a fugi printre degete) a-i aluneca cuiva ceva din mână, (figurat) a nu se lăsa prins.

Fugi, interjecție
Sinonime: pleacă, (popular) tiva, (prin nord-estul Olteniei) tiutiu; (locuţiune) (fugi de-aici!) pleacă! nu mai spune!; (locuţiune) (fugi de-acolo!) da` de unde! nici gând să fie așa!  Galop, substantiv neutru
Sinonime: alergare, alură, canter, fugă, galopadă, goană, (Bucovina) scopcă, trap, trot.  Galopa, verb
Sinonime: a alerga, a fugi, a goni, a o lua la galop, a trapa, a trota, (Bucovina) a scopci; (despre motoare) a funcționa neuniform, a funcționa neregulat.  Gratuit (gratuită), adjectiv
Sinonime: absurd, arbitrar, benevol, dat pe nimic, dezinteresat, discreționar, donat, fără plată, fără temei, fără un scop practic, gratis, hazardat, ineficace, ineficient, infructuos, inutil, iraţional, liber, nefolositor, neîntemeiat, nejustificat, nesusţinut, netrebuincios, neutil, van, zadarnic.  Hadâmb, substantiv masculin şi adjectiv (învechit)
Sinonime: eunuc, scopit, castrat.  Ideal, substantiv neutru
Sinonime: scop, ţel, ţintă, aspiraţie.  Jugăni, verb
Sinonime: a castra, a scopi.  Melodie, substantiv feminin
Sinonime: arie, arietă, armonie, barcarolă, cadență, cantată, cantilenă, cavatină, cânt, cântare, cântat, cântec, compoziție, glas, lied, melopee, melos, muzicalitate, muzică, paso-doble, poemă, recitativ, ritornelă, sonoritate, șansonetă, (învechit) scop, (popular) viers.  Noimă, substantiv feminin
Sinonime: accepție, bun-simț, cauză, coerență, considerent, conținut, îndreptățire, însemnare, înțeles (adânc), justificare, logică, menire, mobil, motiv, motivare, motivație, obiectiv, pricină, prilej, rațiune, rol, rost, scop, semnificaţie, sens, simbol, șir, tâlc, temei, ţel, țintă, valoare.  Obiect, substantiv neutru
Sinonime: lucru; materie, domeniu, disciplină; scop, ţintă, obiectiv, ţel; (gramatică) complement.  Obiectiv, substantiv neutru
Sinonime: scop, ţintă, ţel.  Oficină, substantiv feminin
Sinonime: laborator, farmacie; agenție, loc de întâlnire (în scop conspirativ).  Rost, substantiv neutru
Sinonime: sens, tâlc; atribuţie, rol, misiune, raţiune, scop, menire, slujbă, ocupaţie, post, stare, situaţie, rânduială; gospodărie, administraţie.  Sens, substantiv neutru
Sinonime: înţeles, semnificaţie, accepţie, tâlc; rost, noimă, raţiune, logică; scop, menire, ţel, destinaţie, tendinţă; direcţie, curs, orientare; latură, parte.  Sfârşit, substantiv neutru
Sinonime: final, capăt, încheiere; moarte, stingere; (învechit) scop, ţintă, ţel.  Tendinţă, substantiv feminin
Sinonime: năzuinţă, pornire, aspiraţie, scop, ţintă.  Ţintă, substantiv feminin
Sinonime: semn, stea, steluţă; ţel, scop, aspiraţie, obiectiv.  Voinţă, substantiv feminin
Sinonime: hotărâre, decizie, determinare, vrere; intenţie, ţel, scop; învoire, consimţământ, acord, permisiune; dorinţă, poftă, chef.  Vrere, substantiv feminin
Sinonime: voinţă, intenţie, hotărâre, determinare; dorinţă, poftă, plăcere; intenţie, scop, ţel.  Acrit, adjectiv
Sinonime: acru, înăcrit, oţetit, (învechit şi regional) oţetos; murat; alterat, brânzit, (prin Bucovina) scopt.  Alterat, adjectiv
Sinonime: acrit, acru, descompus, fermentat, împuţit, înăcrit, stricat, (învechit şi popular) searbăd, (regional) mocnit, sărbezit, (prin Maramureș și Bucovina) scopt; rânced; brânzit, poluat; denaturat.  Batere, substantiv
Sinonime: bătut; castrare, jugănire, jugănit, scopire, scopit, sterilizare.  Brânzit, adjectiv
Sinonime: tăiat, (regional) sărbezit, (Moldova) corăslit; acrit, alterat, (prin Bucovina) scopt.  Castrare, substantiv
Sinonime: jugănire, jugănit, scopire, scopit, sterilizare, (livresc) emasculaţie, eviraţie, (popular) întoarcere, stârpire, (regional) batere, curăţire, hereluire, martelaj, (Transilvania şi nordul Olteniei) sucire.  Castrat, adjectiv
Sinonime: jugănit, scopit, sterilizat, (popular) întors, stârpit, (regional) bătut, curăţit, hereluit, (prin Banat) soborât, (prin Transilvania) sucit.  Voaierism, substantiv
Sinonime: scoptofilie; curiozitate, interes.  Curăţi, verb
Sinonime: a castra, a jugăni, a scopi, a steriliza.  Curăţire, substantiv
Sinonime: castrare, jugănire, jugănit, scopire, scopit, sterilizare.  Curăţit, adjectiv
Sinonime: castrat, jugănit, scopit, sterilizat.  Emasculaţie, substantiv
Sinonime: emasculare, castrare, impotenţă, jugănire, jugănit, scopire, scopit, sterilizare.  Depărtare, substantiv
Sinonime: dezlipire, îndepărtare, distanţare, îndepărtare, rărire, spaţiere, distanţă, interval, spaţiu, (Transilvania) scopot; (din depărtare) de departe, de la mare distanță.  Duşcă, substantiv
Sinonime: gât, gură, înghiţitură, sorbitură, (Transilvania) scopot.  Emascula, verb
Sinonime: a castra, a jugăni, a scopi, a steriliza; a face impotent, a deveni impotent.  Eunuc, substantiv
Sinonime: (învechit) famen, hadâmb, castrat, scop.  Eviraţie, substantiv
Sinonime: evirare, impotență precoce, emasculare, castrare, jugănire, jugănit, scopire, scopit, sterilizare.  Pentru, prepoziție
Sinonime: ca, către, contra, cu destinația, cu direcția, cu privire la, cu scopul de, datorită, de, din cauza, din pricina, drept, după, față de, împotriva, în apărarea, în favoarea, în folosul, în interesul, în legătură cu, în loc de, în locul, în măsură să, în raport cu, în schimbul, în scopul, în vederea, la, pe, per, potrivit cu, pro, referitor la, spre; (expresie) (pentru moment) deocamdată; (expresie) (pentru ca, pentru că) fiindcă, deoarece, din cauză că, de vreme ce, întrucât, căci; (expresie) (pentru ce, pentru aceasta, pentru aceea) deci, așadar, de aceea, drept care, din care cauză; (cu rol de conjuncție) precum.  Hioscină, substantiv
Sinonime: (medicină) scopolamină.  Hereluire, substantiv
Sinonime: castrare, jugănire, jugănit, scopire, scopit, sterilizare.  Hereluit, adjectiv
Sinonime: castrat, claponit, jugănit, scopit, sterilizat.  Scobutil, substantiv
Sinonime: (farmacie) scopolamină.  Sfârşenie, substantiv
Sinonime: (regional) cap, capăt, final, fine, încheiere, judecată de apoi, moarte, sfârșeală, sfârșit, stare de leșin; hotar; scop, țel.  Lipovean, substantiv
Sinonime: rascolnic, răscolnic, rus, scapet, scopit, (variantă) lipovan.