Scafă, substantiv feminin
Sinonime: căuş, găvan; albie, carapace, căpăţână, ceaşcă, craniu, cupă, curs, cutie craniană, disc, hârcă, matcă, pahar, platou, scăfârlie, taler, talger, tas, teică, tigvă, ţeastă, ţest, vad.

Scafa, verb
Sinonime: (învechit) a scobi cu dalta, a găuri; a cizela.  Scafald, substantiv (învechit)
Sinonime: estradă, eşafod, eșafodaj, planșeu, platformă, tribună.  Scafandrier, substantiv
Sinonime: cufundător, scafandru, (rar) plonjor.  Scafandru, substantiv
Sinonime: combinezon; cufundător, scafandrier, (rar) plonjor.  Scăfârlie, substantiv feminin
Sinonime: craniu, căpăţână, ţeastă, cap, tărtăcuță.  

---

Bostan, substantiv masculin (regional)
Sinonime: dovleac, (Banat) ludai; (depreciativ) scăfârlie, cap; pepene verde, harbuz, lubeniţă.  Craniu, substantiv neutru
Sinonime: ţeastă, hârcă, căpăţână, scăfârlie, tigvă, cutie craniană, (popular şi familiar) devlă, (învechit şi regional) scafă, (învechit) glavă, glăvăţână.  Creştet, substantiv neutru
Sinonime: vârf, culme, creastă, pisc; (anatomie) sinciput, vertex, (popular şi familiar) scăfârlie, (Banat şi vestul Olteniei) teme, căpătâi.  Cupă, substantiv feminin
Sinonime: pahar; trofeu, (învechit) scafă, tas; potir; (tehnică) blid, căuş, ciutură, (regional) făcău; caliciu; (botanică) (cupa-vacii) volbură; (cupa-oii) clopoţel; (la cărţile de joc) roşu, inimă; mişină; (botanică, la plural) (cupe) genţiană, ghinţură.  Devlă, substantiv feminin (familiar)
Sinonime: cap, capăţână, ţeastă, craniu, cutie craniană, hârcă, scăfârlie, tigvă.  Găvan, substantiv neutru
Sinonime: adâncitură, cavitate, coastă, crov, dâmb, deluşor, dolmă, gaură, hău, movilă, orbită, prăpastie, scobitură; blid, borcan, chisea, farfuriuță, lingură, polonic, scafă, strachină.  Hârcă, substantiv feminin
Sinonime: căpăţână, craniu, scăfârlie, tigvă, țeastă; babă-hârcă, baborniţă, cotoroanţă, femeie bătrână (urâtă şi rea), hoaşcă, zgripţuroaică.  Ispol, substantiv neutru (regional)
Sinonime: căuş, scafă.  Strachină, substantiv feminin
Sinonime: blid, blidișel, castron, farfurie, străchinuță, vas, (popular) străchinoaie, (popular) străchioară, (regional) ceanac, (regional) scafă, (regional) scăfiță, (Transilvania, Banat și Oltenia) taier.  Ţeastă, substantiv feminin
Sinonime: craniu, tigvă, căpăţână, cap, scăfârlie, hârcă, dovleac, glavă.  Eşafod, substantiv neutru
Sinonime: palc, scafald, schelă, platformă.  Calotă, substantiv
Sinonime: (prin Transilvania) pup, scăfârlie, (Maramureș) tichie; (geologie) (calotă glaciară) inlandsis.  Cauc, substantiv
Sinonime: bonetă, căuc, căuș, linguroi, potcap, sapă, scafă, vas (de scos apă), (regional) chepcea, (regional) lingură de scos, (Transilvania) șuflă.  Căuş, substantiv
Sinonime: cauc, scafă, (Transilvania) şuflă, lingură de scos; ispol, (regional) răscol, scăfiţă; cupă, cancioc.  Ceaşcă, substantiv
Sinonime: (învechit şi regional) tas, (Banat, Transilvania şi Oltenia) şol, (prin Transilvania) şolnă, (învechit) scafă, tarf.  Concavitate, substantiv
Sinonime: alveolă, cavitate, crater, căuș, curbură, excavație, gol, groapă, scafă, scobitură.  Cufundător, substantiv
Sinonime: scafandru.  Acvanaut, substantiv
Sinonime: scafandru.  Sinciput, substantiv
Sinonime: (anatomie) bregmă, creştet, vertex, (popular şi familiar) scăfârlie, (Banat şi vestul Olteniei) teme.  Glavă, substantiv
Sinonime: bostan, cap, căpăţână, craniu, cutie craniană, hârcă, scăfârlie, tigvă, ţeastă; (învechit) capitol.  Glăvăţână, substantiv
Sinonime: căpăţână, craniu, cutie craniană, hârcă, scăfârlie, tigvă, ţeastă.  Parietal, substantiv
Sinonime: (anatomie) (învechit şi regional) scăfârlie.  Biolog, substantiv
Sinonime: agrobiolog, astrobiolog, bacteriolog, biologist, biolog-protecționist, citolog, exobiolog, genetician, genetist, hidrobiolog, histolog, microbiolog, microbiologist, neurobiolog, oceanolog-biolog, radiobiolog, scafandru-biolog.  Plonjor, substantiv
Sinonime: cufundător, înotător, scafandrier, scafandru; termoplonjor.  Scăfică, substantiv (regional)
Sinonime: căuș, cupă, scafă (mică).