Şabacă, substantiv feminin (popular)
Sinonime: broderie.  Sabadaş, adjectiv
Sinonime: mare, numeros.  Săbăi, verb
Sinonime: a cârpi, a coase, a croi, a lucra, a tăia.  Săbăire, substantiv
Sinonime: cârpire, coasere, croire, croit.  Săbăit, substantiv
Sinonime: croire, croit.  Săbăiţă, substantiv
Sinonime: croitoreasă.  Şabăr, substantiv neutru (popular)
Sinonime: răzuitor, netezitor.  Săbaş, substantiv
Sinonime: aer, aspect, chip, comportament, comportare, conduită, deprindere, expresie, faţă, figură, fizionomie, înfăţişare, mină, obicei, obişnuinţă, obraz, purtare.

Sabaș, substantiv
Sinonime: origine.  Săbăşag, substantiv
Sinonime: concediu, învoire, permisie, vacanţă; (Maramureș) libertate.  Sabat, substantiv
Sinonime: (la mozaici) sâmbătă; obicei, deprindere; adunare de vrăjitoare; gălăgie, hărmălaie, șarivari, tohu-bohu, zarvă; (variante) sabaș, șabăț.  Sabatism, substantiv
Sinonime: sabatizare.  Sabatizare, substantiv
Sinonime: (la mozaici) sabatism.  Săbău, substantiv
Sinonime: blănar, cojocar, croitor.  Săbia, verb (regional)
Sinonime: a (se) tăia cu sabia, a sabra, a săbui; a se ascuți, a se îngusta (ca o sabie).  Săbicioară, substantiv
Sinonime: sabie, sabiţă, săbioară, săbiuţă.  Sabie, substantiv feminin
Sinonime: spadă; (figurat) luptă, război, prăpăd.  Săbier, substantiv (învechit și popular)
Sinonime: scrimer, scrimeur, spadasin; fierar.  Săbiiţă, substantiv
Sinonime: sabie, sabiţă, săbioară, săbiuţă.  Sabină, substantiv
Sinonime: (botanică) cetină-de-negi.  Săbioară, substantiv
Sinonime: săbiuţă, (regional) săbiuşcă; (botanică) gladiolă, săbiuță; (ihtiologie) albişoară, sabie, sabiţă, săbiuţă, (regional) bârcie, obleţ, săbicioară, săbiiţă, sorean.  Sabiţă, substantiv
Sinonime: (ihtiologie) albişoară, cosor, obleţ, sabie, săbicioară, săbiiţă, săbioară, săbiuţă, sorean, (regional) bârcie; (tehnică) târpan, rizacă.  Săbiuşcă, substantiv
Sinonime: săbioară, săbiuţă.  Săbiuţă, substantiv
Sinonime: săbioară, (regional) săbiuşcă; (botanică) (regional) cocardău, cocoşică, gladiolă, rogoz, săbioară, săgeată, săgeţea, (plural) secerele, spatarează, crin-vânăt, (Transilvania) coasă, (Banat) seceruie, (Banat şi Transilvania) spetează; (ihtiologie) sabie, sabiță, săbioară, (regional) bărcie, săbicioară, săbiiță; (pasăre) cioc-întors, năvodar.  Sablaj, substantiv
Sinonime: (tehnică) sablare.  Sablare, substantiv
Sinonime: (tehnică) sablaj, sablat, suflare.  Sablat, substantiv
Sinonime: (tehnică) sablare.  Săblaznă (săblazne), substantiv feminin
Sinonime: greșeală, păcat; scandal, zarvă; poluție, masturbare.  Săblăzni, verb
Sinonime: a (se) abate de la calea morală, a (se) necăji, a cădea în ispită, a greşi, a nu recunoaște ca atare, a păcătui; a ejacula, a avea poluție.  Săblăznire, substantiv (învechit)
Sinonime: rătăcire, pribegire.  Săblăznitor (săblăznitoare), adjectiv
Sinonime: păcătos, scandalizator.  Sable, adjectiv
Sinonime: bej-deschis.  Şablon, substantiv neutru
Sinonime: calapod, clişeu, formă, loc comun, model, stereotip, şan, tip, tipar.  Şablona, verb
Sinonime: a face stereotip, a fasona, a limita la un șablon, a lipsi de varietate, a măsura, a modela, a normaliza, a standardiza, a şabloniza, a trasa.  Şablonard, adjectiv
Sinonime: banal, comun, executat după șablon, lipsit de originalitate, lipsit de spirit inventiv, standard, stereotip.  Şabloniza, verb
Sinonime: a aplica mecanic, a şablona.  Săboie, substantiv (regional)
Sinonime: croitorie.  Saborda, verb
Sinonime: (nave) a distruge, a scufunda, a supune unui sabordaj, a torpila.  Sabordaj, substantiv
Sinonime: (termen maritim) autodistrugere, sabordare.  Sabot, substantiv masculin
Sinonime: papuc, încălţăminte primitivă.  Sabota, verb
Sinonime: a frâna, a împiedica (o acţiune), a unelti; a pune piedici.