Ruşine, substantiv feminin Sinonime:
jenă, sfială, rezervă, sfiiciune, reţinere, timiditate, modestie; ocară, batjocură, umilinţă, ofensă, necinste, dezonoare.
Rușinea-fetei, substantiv
Sinonime:
(botanică) buruiana-rușinii, cinstea-femeilor, cinstea-fetei, morcov-de-câmp, morcov-sălbatic, pătrunjel-sălbatic, (prin Moldova) rușinoasă.
Batjocori, verb Sinonime:
a ruşina, a înjosi, a insulta, a ocărî, a apostrofa, a beşteli, a umili; a-şi bate joc, a lua în râs, a lua în derâdere, a face de râs, a face de ruşine, a face de ocară; a necinsti, a viola, a dezonora.
Decenţă, substantiv feminin
Sinonime:
bună-cuviinţă, ruşine, pudoare, politeţe.
Dezmăţat (dezmăţată), adjectiv
Sinonime:
destrăbălat, desfrânat, corupt, imoral, decăzut, deșănțat; lipsit de rușine, lipsit de bună-cuviință; cu înfățișare dezordonată, cu înfățișare neglijentă.
Hulă, substantiv feminin (popular)
Sinonime:
afront, batjocură, bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, blasfemie, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, injurie, insultă, jignire, ocară, ofensă, ponegreală, ponegrire, ruşine, sacrilegiu; (Muntenia, Transilvania) surpare, desprindere; balansare, oscilare, tangaj, (prin extindere) furtună pe mare.
Jena, verb Sinonime:
a deranja, a indispune, a supăra, a stânjeni, a stingheri, a incomoda; a se ruşina, a se sfii, a nu îndrăzni. Jenă, substantiv feminin Sinonime:
sfială, ruşine, stânjenire, stingherire, sfiiciune, timiditate, reticență.
Licențios (licențioasă), adjectiv
Sinonime:
concupiscent, decăzut, depravat, desfrânat, deșănțat, erotic, fără ruşine, imoral, impudent, impudic, indecent, lasciv, libertin, libidinos, lubric, luxurios, murdar, necuviincios, nerușinat, obscen, orgiac, pornografic, repugnant, respingător, scabros, scârbos, senzual, trivial, vulgar.
Necinste, substantiv feminin
Sinonime:
afront, batjocură, bătaie de joc, defăimare, dezonoare, incorectitudine, injurie, insultă, înjosire, jignire, malonestitate, necorectitudine, ocară, ofensă, perfidie, profanare, rea-credinţă, rea-intenţie, ruşine, umilinţă, (învechit) incorecţiune.
Obidă, substantiv feminin
Sinonime:
afront, amărăciune, apăsare, asuprire, chin, ciudă, durere (sufletească), exploatare, furie, gelozie, inechitate, injurie, insultă, invidie, împilare, întristare, înverșunare, jale, jignire, mâhnire, mânie, năpăstuire, necaz, nedreptate, ocară, ofensă, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, pică, pizmă, pornire, prigoană, prigonire, ranchiună, rușine, supărare, tristețe, umilință, umilire, urgisire, zbucium.
Obraznic (obraznică), adjectiv Sinonime:
neruşinat, impertinent, insolent, lipsit de respect, fără ruşine, cu tupeu, prea îndrăzneţ.
Pată, substantiv feminin Sinonime:
urmă, semn, murdărie, maculă; (figurat) stigmat, dezonoare, ruşine. Păta, verb Sinonime:
a murdări, a mânji; (figurat) a pângări, a profana, a necinsti, a terfeli, a degrada, a înjosi, a compromite, a denigra, a dezonora.
Pudoare, substantiv feminin Sinonime:
ruşine, decenţă, sfială, reticenţă, castitate, moralitate.
Scandal, substantiv neutru
Sinonime:
ceartă, tărăboi, zarvă, gălăgie, vâlvă, harță; indignare, revoltă, oprobriu; infamie, ruşine, josnicie.
Sfială, substantiv feminin Sinonime:
timiditate, ruşine, jenă, pudoare, reţinere.
Sfii, verb
Sinonime:
a face să se sfiască, a fi cuprins de rușine, a fi jenat, a nu îndrăzni, a se intimida, a se jena, a se reține, a se ruşina, a se stânjeni, a se stidi, a se stingheri, a se teme, a se zăpăci, (învechit) a se scăndăli, (regional, figurat) a se teşi.
Sfiiciune, substantiv feminin
Sinonime:
jenă, ruşine, sfială, sfiire, sfioșenie, stânjeneală, stânjenire, stinghereală, timiditate, (învechit și regional) rușință, (învechit) sființă, (învechit) stideală, (învechit) stidință, (învechit) stidire, (popular) rușinare.
Sudalmă, substantiv feminin (popular)
Sinonime:
afront, injurie, insultă, înjurătură, jignire, ocară, ofensă, rușine, suduială, umilință.
Turpitudine, substantiv feminin Sinonime:
ruşine, infamie, mârşăvie, josnicie.
Umili, verb Sinonime:
a jigni, a înjosi, a pune în inferioritate, a batjocori, a ruşina, a lua în râs, a lua în derâdere, a face de râs, a face de ruşine, a face de ocară, a ofensa; a se smeri, a se pleca.
Umilinţă, substantiv feminin Sinonime:
supunere, smerenie, plecăciune; (figurat) sărăcie, mizerie; înjosire, ofensă, jignire, ruşine, ocară, batjocură, necinste, dezonoare.
Probozi, verb (regional)
Sinonime:
a admonesta, a certa, a dăscăli, a dojeni (pe cineva), a face de rușine, a moraliza, a mustra, a ocărî, a se îngălbeni, a se întrista, a se ofili, a se păli, a se rușina, a se trece, a se usca, a se veşteji; (variante) a împrobozi, a pobrozi, a probăzi, a pobrăzi.
Ponos (ponoase), substantiv neutru
Sinonime:
abatere, belea, bucluc, consecință neplăcută, culpabilitate, culpă, cusur, dandana, defect, deficienţă, dezonoare, eroare, greşeală, imperfecţiune, insuficienţă, încurcătură, lacună, lipsă, meteahnă, năpastă, neajuns, necaz, necinste, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, nume, pacoste, păcat, plângere, pocinog, poreclă, rău, reclamație, rușine, scădere, slăbiciune, supărare, supranume, viciu, vină, vinovăție; (a trage ponoasele) a suferi consecințele nefaste ale unei acțiuni.
Atingere, substantiv
Sinonime:
afront, agresare sexuală, asemănare, atacare, atins, contact, injurie, insultă, jignire, lovire, ocară, ofensă, rușine, umilință, (învechit) atingătură, (învechit) atinsătură, (învechit) atinsură.
Cinstea-femeilor, substantiv
Sinonime:
ruşinea-fetei, cinstea-fetei.
Dezonoare, substantiv
Sinonime:
necinste, ruşine, (popular) ocară, (învechit şi regional) ponos, ponoslu.
Dosadă, substantiv
Sinonime:
necaz, supărare, durere, afront, injurie, insultă, întristare, jignire, mâhnire, ocară, ofensă, ruşine, umilinţă.
Bedă, substantiv (regional)
Sinonime:
ruşine, necaz.
Sfiinţă, substantiv
Sinonime:
ruşine, sfială, sfiiciune, timiditate.
Sfiire, substantiv
Sinonime:
ruşine, sfială, sfiiciune, timiditate.
Vexaţiune, substantiv
Sinonime:
afront, avanie, injurie, insultă, jignire, mortificație, ocară, ofensă, opresiune, persecuție, ruşine, umilinţă, vexație. Vexățiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
vexațiune.
Ponoslu, substantiv
Sinonime:
dezonoare, necinste, plângere, reclamaţie, ruşine.
Suduitură, substantiv
Sinonime:
afront, injurie, insultă, înjurătură, jignire, ocară, ofensă, ruşine, sudalmă, umilinţă.
Pudiciţie, substantiv
Sinonime:
bună-cuviință, decență, jenă, manieră, pudoare, rușine, sfială.
Sfioşenie, substantiv
Sinonime:
ruşine, sfială, sfiiciune, timiditate.
Oprobriu, substantiv
Sinonime:
afront, blam, dezaprobare, dezonoare, difamație, dispreț, ignominie, indignitate, infamie, înfierare, reprobare, rușine, vindictă publică, (figurat) lapidare, (figurat) sentință, (variantă greșită) oprobiu.
Stinghereală, substantiv
Sinonime:
deranj, deranjare, incomodare, jenare, jenă, rușine, sfială, sfiiciune, stânjeneală, stânjenire, stingherire, tulburare, (învechit și regional) rușință, (învechit) stideală, (învechit) stidință, (învechit) stidire, (livresc) conturbare, (popular) rușinare, (popular) zăticnire, (variantă) stinghireală.
Stidire, substantiv (învechit)
Sinonime:
frică, jenă, rușine, sfială, sfiiciune, stinghereală, stânjeneală, stânjenire, teamă, temere.
Stidinţă, substantiv (învechit)
Sinonime:
frică, jenă, rușine, sfială, sfiiciune, stinghereală, stânjeneală, stânjenire, teamă, temere, timiditate.
Stideală, substantiv (învechit)
Sinonime:
frică, jenă, rușine, sfială, sfiiciune, stinghereală, stânjeneală, stânjenire, teamă, temere, timiditate.
Jignire, substantiv
Sinonime:
afront, injurie, insultare, insultă, ocară, ofensare, ofensă, rușine, ultragiere, umilință, (figurat) atingere, (figurat) rănire, (învechit) băsău, (învechit) dosadă, (învechit) înfruntare, (învechit) necinste, (învechit) obidă, (livresc și figurat) lezare, (livresc) ultraj, (livresc) vexare, (livresc) vexațiune, (popular) hulă, (popular) sudalmă, (popular) suduitură.
Lezare, substantiv
Sinonime:
afront, daună, injurie, insultare, insultă, jignire, ocară, ofensare, ofensă, prejudiciu, rănire, rușine, ultragiere, umilință, vătămare.
Moșcoală, substantiv (regional)
Sinonime:
ocară, rușine.
Scandalisire, substantiv (învechit)
Sinonime:
ceartă, îndemn la rău, învrăjbire, jenă, rușine, scandalizare, sfială, surprindere neplăcută.
Băsău, substantiv (regional)
Sinonime:
afront, batjocură, ciudă, cusur, dar, defect, dorință de răzbunare, gelozie, injurie, insultă, invidie, jignire, meteahnă, nărav, necaz, nedreptate, ocară, ofensă, patimă, pică, pizmă, pornire, ranchiună, răzbunare, rușine, umilință, ură, viciu.
Moşcoleală, substantiv (regional)
Sinonime:
jeg, murdărie, necurățenie, (figurat) ocară, (figurat) rușine.
Rușinătoare, substantiv
Sinonime:
(botanică) rușinea-fetei.
Ruşinare, substantiv
Sinonime:
desfrâu, dezmăț, jenă, orgie, rușine, sfială, sfiiciune, stânjeneală, stânjenire, stinghereală, (învechit) goliciune, (învechit) rușinăciune, (învechit) umilire.
Răcire, substantiv
Sinonime:
răceală, răcit, refrigerare, scădere de temperatură, (învechit) recire, (învechit) rușine.
Înspăimântare, substantiv
Sinonime:
groază, încrâncenare, înfiorare, înfricoșare, îngrozire, oroare, spaimă, teroare, terorizare, (figurat) cutremur, (învechit și popular) oțărâre, (învechit și regional) scârbă, (învechit) rușine, (învechit) spăimântătură, (regional) înfricare, (regional) pălitură, (variantă) (învechit) spăimântare.
Morcov-sălbatic, substantiv
Sinonime:
(botanică) rușinea-fetei.
Înjosire, substantiv
Sinonime:
degradare, dezonorare, ploconeală, ploconire, rușine, umilință, umilire, (familiar) căciulire, (figurat) prostituție, (învechit) abjecțiune, (învechit) coborâre, (învechit) degradație, (învechit) înjosorire, (regional) pleftureală, (variantă) înjosare.
Pătrunjel-sălbatic, substantiv
Sinonime:
(botanică) rușinea-fetei.
