Risipitor, adjectiv
Sinonime:
cheltuitor, debordant, devastator, dezastruos, disipator, distructiv, distrugător, nimicitor, prodig, pustiitor, ruinător.
Risipitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
abis, abundență, adânc, alungare, belșug, dărăpănătură, dărâmare, dărâmătură, distrugere, împrăștiere, înfrângere, năruire, năruitură, paragină, prăbușitură, prăpastie, ruină, surpătură, zdrobire.
Cheltuitor (cheltuitoare), adjectiv (adesea substantivat)
Sinonime:
risipitor, nesocotit, mână-spartă, (livresc) prodig, (rar) risipelnic, (Transilvania şi Maramureș) prădător, (învechit) cheltuielnic, istrăvitor, împrăştietor; (substantiv) casier.
Dărăpănătură, substantiv feminin
Sinonime:
baracă, clădire în ruină, construcție dărăpănată, hardughie, şandrama; dărâmătură, năruitură, paragină, prăbușitură, ruină, surpare, surpătură, (învechit) risipă, (învechit) risipitură, (regional) ruinătură.
Difuz (difuză), adjectiv
Sinonime:
împrăştiat, răspândit, risipit, confuz, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, nedesluşit, nelămurit, neprecis, vag, (figurat) surd, echivoc, haotic, încâlcit, încurcat, neînţeles, obscur, tulbure, (figurat) întunecat, nebulos, neguros, palid, potolit, slab, stins.
Înfrânt (înfrântă), adjectiv Sinonime:
învins, biruit, copleşit, pus pe fugă, risipit, răpus, doborât.
Nimicitor (nimicitoare), adjectiv
Sinonime:
devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, mistuitor, omorâtor, pustiitor, ruinător, ucigaş, ucigător, zdrobitor, (învechit și popular) pierzător, (învechit) dărăpănător, (învechit) pustiicios, (învechit) risipitor, (învechit) ruinos, (rar) prăpăditor.
Pierdut (pierdută), adjectiv Sinonime:
irosit, rătăcit, risipit; estompat, stins, palid, şters; (figurat) disperat, deznădăjduit, descurajat, demoralizat; nevalorificat, consumat, împrăştiat, nefolosit.
Prădător (prădătoare), substantiv masculin şi substantiv feminin Sinonime:
jefuitor, hoţ, pungaş, borfaş; (regional) risipitor, cheltuitor.
Prodig (prodigă), adjectiv (rar) Sinonime:
risipitor, cheltuitor, nechibzuit.
Revărsat (revărsată), adjectiv Sinonime:
împrăştiat, risipit, răspândit, presărat, răsfirat, îmbelşugat, abundent; (familiar) lăbărţat.
Ruina, verb Sinonime:
a se dărăpăna, a se nărui, a se surpa, a se degrada, a se distruge, a se preface în ruină; a sărăci, a scăpăta, a da faliment, a mofluzi, a rămâne falit, a decădea. Ruină, substantiv feminin Sinonime:
dărâmătură, surpătură, risipitură; faliment, bancrută, dezastru, mofluzie.
Sporadic (sporadică), adjectiv Sinonime:
răzleţ, ici-colo, împrăştiat, întâmplător, risipit, disparat, intermitent, discontinuu, rar.
Cheltuielnic, adjectiv și substantiv
Sinonime:
cheltuitor, risipitor.
Cheltuit, adjectiv
Sinonime:
irosit, prăpădit, risipit, (regional) părăduit.
Dărăpănat, adjectiv
Sinonime:
ruinat, dărâmat, năruit, prăbuşit, prăvălit, risipit, surpat, (popular) hâit.
Dărâmat, adjectiv
Sinonime:
demolat, dărăpănat, năruit, prăbuşit, prăvălit, risipit, surpat, (popular) hâit. Dărâmat, substantiv
Sinonime:
prăbuşire, surpare.
Devastator, adjectiv
Sinonime:
bântuitor, destructor, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pârjolitor, pustiitor, ruinător, vandalic, (învechit și popular) pierzător, (învechit) dărăpănător, (învechit) pustiicios, (învechit) risipitor, (învechit) ruinos, (rar) prăpăditor.
Dispersat, adjectiv
Sinonime:
împrăştiat, risipit; (atenție dispersată) atenție distributivă, lipsă de concentrare.
Distrugător, adjectiv
Sinonime:
devastator, dezastruos, distructiv, exterminator, nimicitor, nuizibil, pustiitor, ruinător, (rar) prăpăditor, (învechit şi popular) pierzător, (învechit) dărăpănător, pustiicios, risipitor, ruinos, omorâtor, ucigător. Distrugător, substantiv
Sinonime:
(marină) contratorpilor; vandal, barbar.
Distrus, adjectiv
Sinonime:
devastat, nimicit, pârjolit, pustiit, potopit, prăpădit, zdrobit, (învechit şi popular) risipit, (popular) zdrumicat, (învechit) stropşit, (figurat) ruinat.
Paradosit, substantiv
Sinonime:
depunere, înaintare, înmânare, predare, prezentare, remitere. Paradosit, adjectiv (învechit)
Sinonime:
predat; (în forma părădosit) împrăștiat, risipit.
Pierzare, substantiv
Sinonime:
calamitate, catastrofă, caznă, chin, corupţie, decădere, decedare, deces, degradare morală, desfrâu, dezastru, dispariţie, distrugere, flagel, grozăvie, masacru, măcel, moarte, năpastă, nenorocire, nimicire, pacoste, perdiție, pieire, pieiște, piericiune, pierzanie, pierzăciune, potop, prăpăd, prăpădire, primejdie de moarte, pustiire, răposare, ruinare, sfârşit, sinistru, stingere, sucombare, supliciu, tortură, ucidere în masă, urgie, (la plural) spânzurătoare; (locuțiune) (marhă de pierzare) vită de pripas; (locuțiune) (de pierzare) care este de desconsiderat, care este risipit în zadar, de lepădat, de neluat în seamă, irosit.
Hâit, adjectiv
Sinonime:
aplecat, dărăpănat, dărâmat, înclinat, lăsat, năruit, plecat, povârnit, prăbuşit, prăvălit, risipit, strâmb, surpat, (variantă) hăit.
Părăduit, adjectiv
Sinonime:
cheltuit, dărăpănat, degradat, distrus, irosit, măcinat, părăginit, prăpădit, risipit, ruinat, stricat.
Răsfirat, adjectiv
Sinonime:
așezat la distanță, depărtat, difuz, dispersat, împrăștiat, înfoiat, întins pe o suprafață mare, lipsit de consistență, rărit, răspândit, răzlețit, risipit, (figurat) nestatornic, (învechit) rășchirat, (popular) răznit, (variantă) resfirat.
Răşchirat, adjectiv
Sinonime:
depărtat, dispersat, împrăștiat, întins în lături, ramificat, rămuros, răsfirat, răspândit, răzlețit, risipit, (variantă) răschirat.
Risipelnic, adjectiv și substantiv
Sinonime:
cheltuitor, mână largă, risipitor.
Izidit, substantiv (regional)
Sinonime:
cheltuire, risipire. Izidit, adjectiv (regional)
Sinonime:
cheltuit, risipit.
Nimicit, adjectiv
Sinonime:
distrus, exterminat, lichidat, potopit, prăpădit, sfărâmat, stârpit, zdrobit, (învechit și popular) risipit, (învechit și regional) spart, (învechit) stropșit, (popular) zdrumicat.
Prăbuşitură, substantiv
Sinonime:
dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, ruină, surpătură, (învechit) risipă, (învechit) risipitură, (învechit) surpare, (regional) ruinătură.
Năruitură, substantiv
Sinonime:
dărăpănătură, dărâmătură, năruială, paragină, prăbușire, prăbușitură, prăvălire, ruină, surpare, surpătură, teren năruit, (învechit) risipă, (învechit) risipitură, (regional) nărăitură, (regional) ruinătură.
Erogat, adjectiv
Sinonime:
(latinism; despre bani) cheltuit, distribuit, risipit.
Erogator, substantiv (învechit)
Sinonime:
administrator, risipitor.
Risipicios, adjectiv
Sinonime:
cheltuitor, destrămător, împrăștietor, răsipicios, risipitor, sfărâmicios.
Răsipit, substantiv
Sinonime:
risipire, risipit. Răsipit, adjectiv
Sinonime:
risipit.
Răsipitor, adjectiv (învechit)
Sinonime:
risipitor.
Răsipitură, substantiv
Sinonime:
risipitură.
Dezastros, adjectiv
Sinonime:
catastrofal, catastrofic, defavorabil, devastator, dezagreabil, dezastric, dezastruos, distructiv, distrugător, epuvantabil, fatal, funest, groaznic, înfricoșător, nefast, nefericit, nenorocit, nimicitor, nociv, pustiitor, ruinător, tragic, (învechit și popular) pierzător, (învechit) calamitos, (învechit) dărăpănător, (învechit) pustiicios, (învechit) risipitor, (învechit) ruinos, (rar) prăpăditor.
Nestrângător, adjectiv
Sinonime:
cheltuitor, irositor, neeconom, risipitor.
Istrăvitor, adjectiv și substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
cheltuitor, păgubitor, prădător, risipitor.
Împușcat, adjectiv
Sinonime:
cojit, coșcovit, detonat, executat, explodat, fusilat, glontuit, împroșcat, scorojit, (argotic) plombat, (argotic) risipit repede, (regional) pușcat. Împușcat, substantiv
Sinonime:
împușcare.
Dezaglomerat, adjectiv
Sinonime:
descongestionat, neaglomerat, risipit.
