Rezulta, verb Sinonime:
a reieşi, a decurge, a ieşi, a urma, a izvorî, a apărea, a proveni, a se trage, a-şi avea originea, a lua naştere; a degaja, a răspândi, a împrăştia, a exala, a emite, a emana.
Rezultant, adjectiv
Sinonime:
consecutiv, creat, produs, reieșit, rezultativ, succesiv.
Rezultantă, substantiv
Sinonime:
consecință, corolar, efect, implicație, incidență, rezultat, sechelă.
Rezultare, substantiv
Sinonime:
decurgere, decurs, reieșire.
Rezultat, substantiv neutru Sinonime:
urmare, consecinţă, efect, rod, concluzie.
Rezultativ (rezultativă), adjectiv
Sinonime:
care dă un rezultat, care rezultă, rezultant.
Bilanţ, substantiv neutru Sinonime:
socoteală, rezultat, încheiere, situație; balanță; concluzie; sold.
Bun (bunuri), substantiv neutru Sinonime:
avut, proprietate, avere, avuţie, bogăţie; rod, rezultat, fruct, produs.
Concluzie, substantiv feminin Sinonime:
rezultat, încheiere, consecinţă.
Consecinţă, substantiv feminin
Sinonime:
urmare, rezultat, concluzie, efect, repercusiune, (învechit) urmă, (figurat) rod.
Curge, verb
Sinonime:
a se deplasa, a se mişca; a (se) scurge, a se desfăşura, a evolua, (învechit şi regional) a cure, a râura, (învechit) a purcede, a trece, a circula, a-i pica, a(-i) picura, a (i) se prelinge, a i se scurge, (popular) a(-i) merge, a supura, a atârna; a decurge, a proveni, a reieşi, a rezulta, a urma.
Decurge, verb Sinonime:
a urma, a deriva, a rezulta; a izvorî, a apărea, a reieşi; a se petrece, a se desfăşura.
Deriva, verb
Sinonime:
a proveni, a decurge, a se trage, a rezulta, a veni, a devia, a se îndepărta.
Desprinde, verb
Sinonime:
a deduce, a despărţi, a detaşa, a dezlega, a dezlipi, a disloca, a distinge, a însemna, a presupune, a reieşi, a rezulta, a scăpa, a se elibera, a se libera, a separa, a urma, a (se) decroşa, a (se) desface, a (se) scoate.
Efect, substantiv neutru
Sinonime:
rezultat, rod, consecinţă, urmare, concluzie; impresie, senzaţie; (plural) echipament; acţiune, influenţă, înrâurire; (efect fotoconductiv) fotoconductibilitate; (efect de comerț) bilet la ordin, hârtie de valoare, scrisoare de schimb, titlu de credit, trată, warant.
Fruct, substantiv neutru
Sinonime:
(la plural) agrume, drupă, fructă, poamă, rod, (Moldova, la plural) poricale, (învechit) plod; beneficiu, consecință, produs, profit, rezultat.
Ieşi, verb Sinonime:
a pleca, a se duce; a rezulta, a reieşi, a decurge, a izvorî, a urma; a se ivi, a apărea, a răsări, a creşte; a se decolora, a se spălăci; a ajunge, a se face, a deveni.
Ieșire, substantiv feminin
Sinonime:
anulare, apariție, atac, critică violentă, decolorare, eliberare, exit, ieșitor, ieșitură, invectivă, liberare, năvală, output, plecare, plimbare, poartă, portieră, publicare, purgație, răsărire, scaun, scăpare, spălăcire, ștergere, ușă, (figurat) dezlegare, (figurat) soluție, (învechit) cheltuire, (învechit) consecință, (învechit) dispariție, (învechit) părăsire, (învechit) purgare, (învechit) rămas-bun, (învechit) rezultat, (învechit) sfârșit, (învechit; despre ființe) origine, (rar) ieșit.
Influență, substantiv feminin
Sinonime:
acțiune, ascendent, autoritate, considerație, efect, înrâurire, precădere, prestigiu, putere, reputație, respect, rezultat, stimă, trecere, vază, (figurat) credit, (figurat) greutate, (învechit) influenție, (învechit) influință, (învechit) înrâurită, (rar) stăpânire; (medicină) gripă, răceală.
Influența, verb
Sinonime:
a catehiza, a inspira, a insufla, a îndoctrina, a înrâuri, a sugestiona.
Infructuos (infructuoasă), adjectiv
Sinonime:
fără rezultate, fără roade, ineficace, ineficient, inoperant, inutil, neeficace, nefertil, nefolositor, nefructuos, netrebuincios, neutil, oțios, steril, superfluu, van, zadarnic, (figurat) deșert, (figurat) gratuit, (figurat) sterp, (învechit) netrebnic, (învechit) prisoselnic, (învechit) prisositor.
Izvorî, verb Sinonime:
a ţâşni, a ieşi; (figurat) a răsări, a se arăta, a se ivi, a apărea; a rezulta, a deriva, a proveni, a decurge.
Producţie, substantiv feminin
Sinonime:
activitate, bunuri, câmpul muncii, confecționare, creare, creație, emisie, emisiune, fabricare, fabricație, film, lucrare, marfă, muncă, operă, producere, produs, realizare, recoltă, rezultat, spectacol, (figurat) fruct, (învechit) product, (învechit) producțiune, (învechit) realizație, (învechit) uvraj.
Produs, substantiv neutru
Sinonime:
beneficiu, bun, câștig, efect, marfă, preparat, profit, producţie, raport, rezultat, rod, urmare, (învechit) materie, (învechit) product; (produs secundar) subprodus; (produs de schimb) marfă; (produs brut) semifabricat; (produs finit) bun, material finit. Produs, adjectiv
Sinonime:
conceput, creat, fabricat, ocazionat, provocat, realizat.
Proveni, verb Sinonime:
a se trage, a veni din, a lua naştere, a rezulta, a-şi avea obârşia.
Reieşi, verb Sinonime:
a rezulta, a decurge, a izvorî, a urma.
Rod, substantiv neutru Sinonime:
recoltă, bucate, produs, fruct, roadă, belşug, abundenţă, prisos, prisosinţă; efect, urmare, rezultat, folos, avantaj.
Rodi, verb Sinonime:
a produce, a da roade, a da fruct, a fi fertil; (figurat) a da rezultate.
Urma, verb Sinonime:
a veni după, a succeda, a continua; a rezulta, a reieşi, a decurge, a se produce, a se desfăşura; a frecventa, a umbla la. Urmă, substantiv feminin Sinonime:
întipărire, reminiscenţă, rest, vestigii.
Urmare, substantiv feminin Sinonime:
consecinţă, concluzie, efect, rezultat, rod, repercusiune.
Veni, verb Sinonime:
a sosi, a ajunge, a parveni; a se potrivi, a-i veni bine, a-l prinde; a rezulta, a deriva, a decurge.
Agamic (agamică), adjectiv
Sinonime:
(botanică) rezultat fără proces de fecundaţie; reprodus pe cale asexuată; partenogenetic.
Agamogenetic (agamogenetică), adjectiv
Sinonime:
(botanică) rezultat pe cale asexuată.
Agamohipnospor, substantiv masculin
Sinonime:
(botanică) spor de rezistenţă rezultat pe cale asexuată.
Implicaţie (implicaţii), substantiv feminin
Sinonime:
complicitate, concluzie, consecinţă, corolar, incidență, repercusiune, rezultat, sechelă, (variantă) implicațiune.
Colaj, substantiv
Sinonime:
legătură permanentă nematrimonială; concubinaj; (operă de artă rezultată din lipirea sau amestecul unor elemente eterogene) mozaic; (industria alimentară) cleire.
Derivare, substantiv
Sinonime:
derivaţie, provenire din, coborâre din, rezultare din; (lingvistică) (derivare progresivă) afixare.
Contraperformanță, substantiv
Sinonime:
(sport) rezultat slab; incompetență.
Concertat, adjectiv
Sinonime:
stabilit, hotărât (împreună cu alții); care rezultă dintr-o înțelegere, convenit.
Inoperant, adjectiv
Sinonime:
fără urmare, inactiv, ineficace, ineficient, infructuos, inutil, lipsit de efect, lipsit de rezultat, nefolositor, neoperant, netrebuincios, neutil, van, zadarnic.
Nefructuos, adjectiv
Sinonime:
fără rezultate, fără roade, ineficace, ineficient, infructuos, inoperant, inutil, neeficace, nefertil, nefolositor, netrebuincios, neutil, oțios, steril, superfluu, van, zadarnic, (figurat) deșert, (figurat) gratuit, (figurat) sterp, (învechit) netrebnic, (învechit) prisoselnic, (învechit) prisositor.
Deducțiune, substantiv
Sinonime:
argumentație, concluzie, consecință, deducție, defalcare, demonstrație, justificație, logică, rezultat, silogism, sustracțiune, sustragere.
Sechelă, substantiv
Sinonime:
consecință, efect, implicație, incidență, repercusiune, rezultat, urmare, urmă.
Event, substantiv
Sinonime:
(sport) cursă, expoziție, întrecere, probă, record, rezultat bun, spectacol sportiv; deschizătură, narină (de cetaceu).
Subînţelege, verb
Sinonime:
a fi de la sine înțeles, a reieşi, a rezulta, a se înțelege de la sine, a sugera.
Derivat, adjectiv
Sinonime:
abătut, provenit, rezultat.
Prizăritură, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
chircitură, sfrijitură; rezultat nereușit, sfârșit prost.
Ieşitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
ieșind, plimbare, proeminență, protuberanță, ridicătură, (arhitectură) redan, (învechit) consecință, (învechit) dispariție, (învechit) părăsire, (învechit) plecare, (învechit) rămas-bun, (învechit) rezultat, (învechit) scosătură, (învechit) scoțătură, (învechit) sfârșit, (învechit; contabilitate) cheltuire, (rar) ieșire, (regional) bolfă.
Infructuozitate, substantiv
Sinonime:
lipsă de rezultate.
Decurgere, substantiv
Sinonime:
decurs, reieșire, rezultare, (rar) trecere.
