Revelație, substantiv
Sinonime:
declarație, descoperire, destăinuire, devoalare, dezvăluire, divinație, divulgare, iluminație, indiscreție, intuiție, revelare, (învechit) deșteptare, (variantă) revelațiune.
Descoperire, substantiv feminin
Sinonime:
revelaţie, revelare, dezvăluire; invenţie, aflare, găsire; dezvelire, dezgolire.
Miraj, substantiv neutru
Sinonime:
aparență, apariție, atracţie, fantasmă, fantezie, farmec, fascinație, fata morgana, halucinație, himeră, iluzie (deșartă), imaginație, imagine înșelătoare, irealitate, închipuire, nălucire, nonsens, obsesie, părere, revelație, reverie, spectru, speranţă falsă, umbră, utopie, vedenie, (variantă) miragiu.
Plăzuitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
anunțare, indicație, oracol, plăzuit, prevestire, previziune, prezicere, profeţie, prorocie, prorocire, publicație, revelație.
Revelare, substantiv
Sinonime:
arătare, descoperire, destăinuire, dezvăluire, divulgare, împărtășire, încredințare, mărturisire, revelație, spovedire.
-fan (-fanie), sufix
Sinonime:
aparență, apariție, manifestare, revelație, strălucire, transparență.
Epifanie, substantiv
Sinonime:
arătarea Domnului, Bobotează, botezul Domnului, revelație, teofanie, (figurat) apariție, (figurat) manifestare, (prin extensiune) arătare.
Fulgerare, substantiv
Sinonime:
fulgerat, fulgerătură, lucire, lumină ca de fulger, scânteiere, (regional) închircire; (figurat) clipă, durată scurtă, durere scurtă și violentă, ivire fulgerătoare, moment, privire iute și tăioasă, privire pătrunzătoare, revelație, scrutare, senzație de moment, trecere fulgerătoare; (medicină veterinară; regional) fulgerat, fulgerează.
Iluminare, substantiv
Sinonime:
iluminat, luminaj, (figurat) revelație.
