Retrage, verb Sinonime:
a lua înapoi, a aduce la sine; a da înapoi, a se da deoparte, a se refugia, a se adăposti, a se izola; a retracta, a dezice, a anula.
Retragere, substantiv
Sinonime:
contractare, defluire, ieșire, izolare, recesiune, refugiu, repliere, retractare, scoatere, (franțuzism învechit) retretă.
Abandona, verb Sinonime:
a părăsi, a renunţa, a lepăda; a abdica, a capitula, a ceda, a înceta, a declara forfait, a demisiona, a dezerta, a îngropa, a neglija, a se debarasa, a se da bătut, a se retrage.
Ceda, verb Sinonime:
a lăsa, a preda, a da, a cesiona; a se supune, a se recunoaşte învins, a nu se împotrivi, a se preda; (despre boli) a scădea, a se ameliora, a se retrage, a dispărea; a nu rezista, a se încovoia, a plesni, a se crăpa, a se rupe, a se sparge.
Claustra, verb Sinonime:
a (se) închide, a (se) izola, a (se) retrage, a (se) însingura.
Dezminţi, verb
Sinonime:
a nega, a contesta, a tăgădui, a retracta, a retrage, a anula, a infirma, a fi în dezacord, a contrazice; a nu răspunde așteptărilor.
Exila, verb Sinonime:
a se surghiuni, a se îndepărta (din ţară), a emigra, a se înstrăina, a pribegi; a se izola, a se retrage.
Izola, verb Sinonime:
a despărţi, a detaşa, a separa; a se retrage, a se îndepărta, a trăi ca un călugăr.
Îngropa, verb
Sinonime:
a înmormânta, a înhuma, a băga în pământ, (regional) a astruca; (figurat) a se retrage, a se însingura, a fugi de lume, a se izola, a se exila.
Pleca, verb Sinonime:
a porni, a se duce, a merge, a se deplasa, a se urni, a se îndepărta, a o lua din loc, a se retrage; a renunţa, a părăsi, a abandona, a o şterge; (reflexiv) a se înclina, a se îndoi, a se încovoia, a se apleca; a se coborî; a se închina, a saluta; (figurat) a ceda, a se supune.
Recul, substantiv neutru Sinonime:
retragere, dare înapoi.
Refugia, verb Sinonime:
a fugi, a se pune la adăpost, a se adăposti, a se retrage.
Refugiu, substantiv neutru Sinonime:
adăpost, fugă, retragere; (figurat) consolare, alinare, mângâiere, împăcare.
Retracta, verb Sinonime:
a retrage, a anula, a se dezice; a se strânge, a se zgârci, a se contracta.
Reveni, verb Sinonime:
a se reîntoarce; a veni înapoi, a se înturna, a se returna, a se înapoia, a se întoarce, a reapărea; a se însănătoşi, a se înzdrăveni, a se remonta, a se redresa, a se întrema; a-şi recăpăta cunoştinţa; a retracta, a revoca, a retrage; a se cuveni, a trebui, a i se acorda.
Retiradă, substantiv (învechit)
Sinonime:
closet, toaletă, vece; retragere; (învechit) reteradă, (învechit) retirată, (învechit și regional) rătirată.
Demisiona, verb
Sinonime:
a-și prezenta demisia, a abandona, a abdica, a renunța, a se retrage; (învechit) a paretisi, a se prosti.
Derivă (derive), substantiv feminin
Sinonime:
abatere, depărtare, recul, retragere.
Eschivare, substantiv
Sinonime:
eschivat, eschivă, evitare, ferire, retragere, sustracțiune, sustragere, (învechit) șovăială.
Recula, verb
Sinonime:
a face un recul, a se retrage, a se smuci înapoi.
Replia, verb
Sinonime:
a (se) strânge, a bate în retragere, a recula, a regresa, a se retracta, a se retrage în ordine, (figurat) a medita, (figurat) a se retrage în sine.
Expurga, verb
Sinonime:
a curăța, a elimina, a înlătura, a radia, a rectifica, a retrage, a scoate, a suprima, a șterge, a tăia.
Însingura, verb
Sinonime:
a se depărta, a se izola, a se închide, a se pustnici, a se retrage.
Însingurare, substantiv
Sinonime:
izolare (de lume), îndepărtare, pustnicire, retragere.
Recesiune, substantiv
Sinonime:
criză, depresiune, marasm, penurie, recul, retragere, slumpflație, stagflație, stagnație, (variantă) recesie.
Ostâmpi, verb
Sinonime:
(învechit) a ceda, a retroceda, a se retrage, a slăbi.
Retrecisare, substantiv
Sinonime:
(franțuzism) intrare la apă, îngustare, retragere, strâmtare, strângere.
Ostaftcă, substantiv (învechit)
Sinonime:
permisie, plată, retragere (din armată).
Refugi, verb
Sinonime:
a fugi, a se pune la adăpost, a se refugia, a se retrage din fața unui pericol (neplăceri).
Reteradă, substantiv (învechit)
Sinonime:
closet, latrină, loc de retragere, toaletă, vece, (variantă) retiradă.
Ușchi, verb
Sinonime:
a fugi, a ieși brusc, a pleca precipitat, a pleca repede și pe neobservate dintr-un loc, a se retrage în grabă.
Recluziona, verb
Sinonime:
a se retrage din lume, a trăi izolat.
Rătăli, verb (regional)
Sinonime:
a se retrage, (variantă) a rătări.
Retrogresiune, substantiv
Sinonime:
mișcare în direcție opusă, recul, reflux, regresiune, retragere, retrogradație.
Întoarcere, substantiv
Sinonime:
adresare, arătură de toamnă, atragere (de partea cuiva), castrare, cârmire, desfacere, îmbrăcare pe dos, înapoiere, întors, întorsătură, învârteală, învârtire, învârtit, învârtitură, jugănire, jugănit, mucezire (a fânului), rambursare, răsturnare, răsucire, recidivă, reflectare, reflexie, repercutare, restituire, retragere, retur, revenire, rotație, rotire, rotit, scopire, scopit, sterilizare, sucire, umezire (a tutunului), venire, (învechit) interpretare, (învechit) îndepărtare, (învechit) înnebunire, (învechit) răsfrângere, (învechit) refuz, (învechit) schimbare, (învechit) transformare, (învechit; figurat) convertire, (învechit; figurat) îndreptare, (popular) înturnare, (popular) înturnat, (popular) micșorare, (popular) rotitură, (popular) rotocol.
Desistare, substantiv
Sinonime:
abandon, abdicare, abținere, desistat, lăsare, renunțare, retragere, (variantă) dezistare.
Retretă, substantiv (franțuzism învechit)
Sinonime:
retragere; (variante) retrată, ritrată.
Neprezentare, substantiv
Sinonime:
abandonare, retragere.
Izolare, substantiv
Sinonime:
despărțire, desprindere, detașare, individualizare, izolat, izolație, retragere, segregare, segregație, separare, separatism, separație, singularizare, singurătate, (figurat) schimnicie, (figurat) sihăstrie, (livresc) solitudine, (rar) însingurare.
Introversiune, substantiv
Sinonime:
autism, egocentrism, retragere în sine însuși, schizoidie, schizotimie.
Dizgrația, verb
Sinonime:
a arunca în dizgrație, a fi diform, a fi respingător, a retrage favoarea, a scoate din grații; a oropsi, a urgisi; (variantă) a dezgrația.
Dezescaladare, substantiv
Sinonime:
acalmie, coborâre, diminuare, regresiune, repliere, retragere.
Demisionare, substantiv
Sinonime:
demisionat, retragere, (învechit) dimisionare, (învechit) lipsire, (învechit) paretisire, (rar) destituire.
Îndărăta, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a da îndărăt, a respinge, a se înapoia, a se întoarce, a se retrage, (învechit și regional) a îndărăpta.
Repășire, substantiv (învechit)
Sinonime:
dare înapoi, îndepărtare, renunțare, retragere, tragere înapoi.
Retrată, substantiv (franțuzism învechit)
Sinonime:
retragere, (franțuzism învechit) retretă.
Ritrată, substantiv (franțuzism învechit)
Sinonime:
retragere, (franțuzism învechit) retretă.
