Reprima, verb Sinonime:
a înăbuşi, a curma, a înfrâna, a opri.
Reprimabil, adjectiv
Sinonime:
reprehensibil, represibil, suprimabil, vincibil.
Reprimandă, substantiv
Sinonime:
admonestare, admonestație, aducere la ordine, corecție, dojană, mustrare severă, punițiune.
Reprimare, substantiv
Sinonime:
înăbușire, înfrânare, represiune, (figurat) sugrumare, (învechit) supresiune.
Reprimat, adjectiv
Sinonime:
curmat, înăbuşit, oprit.
Reprimator, adjectiv
Sinonime:
represiv.
Admonestare, substantiv feminin
Sinonime:
admonestație, admonițiune, blamare, condamnare, critică, dojană, dojenire, mustrare, observaţie, reprimandă.
Blam, substantiv neutru Sinonime:
dezaprobare, dezacord, reprobare, blamare, reprehensiune; înfierare, vestejire, condamnare, critică; admonestare, anatemă, sancțiune; reprimandă.
Gâtui, verb
Sinonime:
a înăbuşi, a îngusta pe o anumită porțiune, a lipsi de respirație, a strangula, a sufoca, a sugruma; (figurat) a curma, a împiedica, a reprima, a suprima.
Înăbuşi, verb Sinonime:
a sufoca, a asfixia, a apăsa; (figurat) a reprima, a înfrânge, a suprima.
Înăbuşit (înăbușită), adjectiv Sinonime:
(figurat) reprimat, înfrânt; stins, reţinut, slab, scăzut.
Represiune, substantiv feminin Sinonime:
înăbuşire, reprimare, înfrânare, curmare, oprire.
Sugruma, verb Sinonime:
a gâtui, a strangula; (figurat) a înăbuşi, a sufoca, a asfixia; a reprima, a stârpi.
Admonesta, verb
Sinonime:
a admonia, a certa, a dăscăli, a dojeni, a moraliza, a mustra, a reprimanda, (Bucovina) a puțui, (familiar, figurat) a săpuni, (familiar, figurat) a scutura, (învechit și regional) a înfrunta, (învechit și regional) a oropsi, (învechit și regional) a stropoli, (învechit și regional) a toi, (învechit) a preobrăzi, (învechit) a prihăni, (învechit) a probăzui, (învechit) a prociti, (Moldova și Bucovina) a moronci, (Moldova) a șmotri, (Oltenia și Banat) a vrevi, (Oltenia) a docăni, (popular și familiar) a beșteli, (popular și familiar) a muștrului, (popular și familiar) a ocărî, (popular și familiar) a probozi, (popular) a sfădi, (popular) a sudui, (prin Moldova) a mogorogi, (prin Moldova) a(-i) bănui, (regional) a cârti, (regional) a tolocăni.
Avertisment, substantiv
Sinonime:
admonestare, anunț, apel, avertizare, aviz, înștiințare, mustrare, preambul, premoniție, prevenire, prevestire, prolog, remonstranță, reprimandă, reproș, sancțiune, semnal, somație, (învechit) admoniție, (sport) cartonaș.
Înnăbușire, substantiv
Sinonime:
sufocare; (figurat) reprimare.
Înnăbuși, verb
Sinonime:
a (se) sufoca, a ascunde, a năpădi, a reprima.
Înnăbușit, adjectiv
Sinonime:
fără putere, înecat, reprimat, stins; fiert în aburi.
Represibil, adjectiv
Sinonime:
reprimabil, (variantă) represabil.
Admonițiune, substantiv
Sinonime:
admonestare, admonestație, avertisment, blam, reprimandă.
Remonstrare, substantiv
Sinonime:
admonestare, avertisment, ceartă, certare, critică, dojană, dojenire, fustigație, imputare, morală, mustrare, obiecție, obiecțiune, objurgație, objurgațiune, observație, observațiune, remonstranță, reprimandă, reproș, (figurat; învechit) mercurială.
Refulat, adjectiv
Sinonime:
(despre imagini, dorințe) blocat, căzut, contenit, deplasat, inhibat, reprimat, respins, reținut.
Curmător, adjectiv
Sinonime:
înăbușitor, lichidator, reprimator, sugrumător, tăios; (regional) decisiv, gâtuitor, întrerupător. Curmător, substantiv (regional)
Sinonime:
ferăstrău (de pădure).
Objurgație, substantiv (învechit)
Sinonime:
admonestare, observație, remonstrare, reprimandă, (ieșit din uz) objurgațiune.
Înăbuşire, substantiv
Sinonime:
asfixie, asfixiere, înăbușit, înecare, reprimare, stingere, sufocare, sufocație, (figurat) sugrumare, (învechit) supresiune, (rar) înecăciune.
Lichidator, substantiv
Sinonime:
administrator, curmător, înăbușitor, reprimator, sindic, (învechit) istovitor, (învechit) licidatoriu, (învechit) licidător, (învechit) licuidator.
Sugrumător, adjectiv
Sinonime:
apăsător, asfixiant, chinuitor, copleșitor, curmător, înăbușitor, înecăcios, înecător, lichidator, năbușitor, nădușitor, reprimator, strangulator, sufocant, (învechit și regional) zugrumător, (învechit) sufocativ, (popular) zăpușit.
Sugrumare, substantiv
Sinonime:
apăsare, asfixie, asfixiere, curmare, gâtuire, înăbușeală, înăbușire, lichidare, năbușire, omor prin gâtuire, reprimare, strangulare, strangulație, strângere de gât, sufocare, sufocație, ucidere, (învechit și regional) înecare, (învechit) împresurare, (învechit) sugrumătură, (rar) înecăciune, (rar) jugulare, (regional) îmberegățire, (regional) înnădușire, (variantă) (regional) zugrumare.
