Refuz, substantiv neutru Sinonime:
respingere, neprimire, neacceptare, negare, renunţare.
Refuza, verb Sinonime:
a respinge, a nu primi, a nu accepta; a nu consimţi, a nu voi, a se priva, a renunţa.
Refuzabil, adjectiv
Sinonime:
inacceptabil, rejectabil.
Refuzare, substantiv
Sinonime:
recuzare, refuz, respingere.
Boicota, verb Sinonime:
a refuza, a se opune, a nu primi.
Burduşi, verb Sinonime:
a îndesa, a umple (până la refuz), a ticsi, a îngrămădi; a bate, a snopi (în bătaie), a stâlci (în bătaie), a buşi; (reflexiv) a se crăpa, a se scoroji, a se coşcovi.
Declina, verb
Sinonime:
a refuza, a respinge, a renunţa, a abandona; a apune, a scăpăta, a asfinţi, a coborî, a dispărea, a pieri; (gramatică) (învechit) a (se) pleca.
Lepăda, verb
Sinonime:
a abandona, a abjura, a afurisi, a alunga, a anatemiza, a arunca, a avorta, a azvârli, a blestema, a deborda, a descărca, a excomunica, a expulza, a goni, a izgoni, a înlătura, a lua, a năpârli, a nega, a nu mai fi de acord, a părăsi, a refuza, a renega, a renunţa, a respinge, a scoate, a se apăra, a se depărta, a se dezbăra, a se dezbrăca, a se dezice, a se dezvinovăți, a se feri, a se îndepărta, a se lăsa, a se păzi, a se schimba, a trage, a vărsa, a voma, a vomita, a zvârli, a-şi muta gândul, (învechit) a scutura, (regional) a lăpăda, (regional) a țipa.
Obstina, verb
Sinonime:
a persevera, a persista, a refuza de a ceda, a se ambiţiona, a se încăpăţâna, a se îndărătnici, a se îndârji, a se înverșuna, a stărui.
Repudia, verb Sinonime:
a respinge, a renega, a refuza, a nu recunoaşte, a tăgădui.
Respinge, verb Sinonime:
a refuza, a nu primi, a nu admite, a nu accepta, a dezaproba, a repudia, a nu recunoaşte, a nu consimţi, a nu voi, a nu fi de acord; a pune pe fugă, a risipi, a bate, a înfrânge.
Veto, substantiv neutru Sinonime:
împotrivire, refuz, opoziţie, oprire.
Coltuc, substantiv
Sinonime:
perniţă, pernuţă, pui, puişor, puiuţ; (cu sens zeflemitor indicând un refuz nepoliticos) cot; ornament triunghiular; colț de pâine; traversă, bârnă.
Denega, verb
Sinonime:
a contesta, a contrazice, a (se) dezice, a dezavua, a infirma, a nega, a obiecta, a refuza, a respinge, a tăgădui.
Recuzaţie, substantiv
Sinonime:
apostazie, dezmințire, recuzare, refuzare, respingere.
Neacceptabil, adjectiv
Sinonime:
inacceptabil, inadmisibil, insuportabil, intolerabil, neadmisibil, recuzabil, refuzabil, revoltant, revoltător, scandalos.
Neacceptare, substantiv
Sinonime:
inacceptare, negativism, refuz, refuzare, respingere.
Abzice, verb
Sinonime:
a dezaproba, a nu admite, a refuza.
Returna, verb
Sinonime:
a da, a declina, a filma din nou, a înapoia, a plăti, a reda, a reexpedia, a refuza, a reîntoarce, a restitui, a retrimite, a retroceda, a trimite înapoi, a turna din nou.
Inacceptabil, adjectiv
Sinonime:
inadmisibil, intolerabil, neacceptabil, neadmisibil, recuzabil, refuzabil.
Recuzabil, adjectiv
Sinonime:
contestabil, inacceptabil, refuzabil.
Inacceptare, substantiv
Sinonime:
denegație, neacceptare, opoziție, recuzație, refuz, rejecție, respingere, veto.
Rejet, substantiv
Sinonime:
abandon, ejecție, eliminare, evacuație, excluziune, inacceptare, neacceptare, recuzație, refuz, repudiere, respingere, veto; (geologie) denivelare (produsă de o falie); (procedeu de versificație) enjambement, ingambament.
Negativism, substantiv
Sinonime:
inacceptare, negativitate, nihilism, refuz, rezistență.
Rebut, substantiv
Sinonime:
deșeu, refuz, rest.
Ablacta, verb
Sinonime:
a înceta secreția de lapte matern, a înțărca, a refuza laptele matern.
Neadmitere, substantiv
Sinonime:
neacceptare, nerecunoaștere, refuz, respingere.
Întoarcere, substantiv
Sinonime:
adresare, arătură de toamnă, atragere (de partea cuiva), castrare, cârmire, desfacere, îmbrăcare pe dos, înapoiere, întors, întorsătură, învârteală, învârtire, învârtit, învârtitură, jugănire, jugănit, mucezire (a fânului), rambursare, răsturnare, răsucire, recidivă, reflectare, reflexie, repercutare, restituire, retragere, retur, revenire, rotație, rotire, rotit, scopire, scopit, sterilizare, sucire, umezire (a tutunului), venire, (învechit) interpretare, (învechit) îndepărtare, (învechit) înnebunire, (învechit) răsfrângere, (învechit) refuz, (învechit) schimbare, (învechit) transformare, (învechit; figurat) convertire, (învechit; figurat) îndreptare, (popular) înturnare, (popular) înturnat, (popular) micșorare, (popular) rotitură, (popular) rotocol.
Poacăn, adjectiv (regional)
Sinonime:
debordant, foarte plin, plin până la refuz.
Popâlni, verb (regional)
Sinonime:
a umple până la refuz, (regional) a popălni, (regional) a popâlnii.
Lepădare, substantiv
Sinonime:
abjurare, aruncare, azvârlire, călugărire, descălțare, dezbrăcare, dezicere, lepădat, negare, nemenționare, părăsire, refuz, renegare, renunțare, rupere, zvârlire, (popular) avort, (popular) scuipat, (popular) vomă, (variantă) lăpădare.
Lepădat, adjectiv
Sinonime:
abandonat, aruncat, avortat, eliminat, exclus, excomunicat, înlăturat, născut, părăsit, pierdut, renegat, respins, trădat, uitat, (popular) scuipat, (popular) vomat. Lepădat, substantiv
Sinonime:
aruncare, lepădare, negare, nemenționare, refuz, rupere, (popular) avort, (popular) scuipat, (popular) vomă.
Rejecta, verb
Sinonime:
a arunca înapoi, a relansa, a retrimite; a declina, a recuza, a refuza, a respinge.
Reiepta, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a refuza, a rejecta, a respinge.
Neacceptat, adjectiv
Sinonime:
cenzurat, contestat, declinat, dezaprobat, eliminat, exclus, interzis, nepermis, prohibit, proscris, recuzat, refuzat, rejectat, respins.
Respins, adjectiv
Sinonime:
dat la o parte, dezaprobat, expulzat, întors, neacceptat, refuzat, reîntors, rejectat, repudiat.
Respingere, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, excludere, inacceptare, înfierare, neacceptare, neadmitere, neaprobare, recuzare, refuz, refuzare, rejectare, rejectat, renegare, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, repudiere, repulsie, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) prihană, (învechit) recuzație, (popular) osândire.
Neagreat, adjectiv
Sinonime:
dezagreat, neacceptat, neadmis, nepermis, neplăcut, nerecunoscut, nesimpatizat, recuzat, refuzat, respins.
Recuzare, substantiv
Sinonime:
refuzare, respingere, sustragere, (învechit) recuzație, (învechit) recuză.
