Refutație, substantiv (franțuzism)
Sinonime:
refutare, respingere, combatere, obiecție, prolepsă.
Prolepsă, substantiv
Sinonime:
precepție, refutație.
Confutație, substantiv
Sinonime:
refutare, refutație.
Contraargumentare, substantiv
Sinonime:
contestare, contestație, contraafirmare, contraafirmație, contrademonstrare, contrademonstrație, contrateză, refutare, refutație.
Refutare, substantiv
Sinonime:
combatere, confutație, contradicție, denegație, negație, obiecție, prolepsă, refutaţie, respingere, (învechit) refutațiune.
Negaţie, substantiv
Sinonime:
contestare, denegare, dezmințire, negare, nihilism, refutație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, (învechit) denegație, (învechit) infirmație, (învechit) negațiune, (învechit) tagă, (învechit) tăgăduință.
Refutațiune, substantiv
Sinonime:
refutare, refutație.
