Realitate, substantiv feminin
Sinonime:
adevăr, autenticitate, certitudine, evidență, existenţă (obiectivă), factualitate, fapt concret, lucru real, materialitate, natură, real, realism, stare de fapt, substanță, tangibilitate, veracitate, veridicitate, veritate, viață, (învechit; la plural) bunuri imobile.
Aievea, adverb Sinonime:
într-adevăr, în realitate, cu adevărat.
Aievea, adjectiv Sinonime:
adevărat, real, concret.
Chiar, adverb Sinonime:
tocmai, întocmai, exact; până şi, încă; în plus; în realitate, de fapt, într-adevăr, cu adevărat. Chiar, adjectiv
Sinonime:
clar, cristalin, curat, desluşit, distinct, evident, lămurit, limpede, precis, pur, transparent.
Evidenţă, substantiv feminin
Sinonime:
autenticitate, axiomă, banalitate, certitudine, claritate, exactitudine, fapt, lapalisadă, limpezime, netitate, premisă, principiu, probă, realitate, siguranţă, tautologie, truism, veritate; inventar, înregistrare, oglindire.
Existenţă, substantiv feminin
Sinonime:
existare, viaţă, trai, vieţuire, fiinţă, realitate, (la plural) zile, (învechit şi popular) petrecere, (popular şi familiar) veac, (învechit) petrecanie, (figurat) pâine, prezenţă.
Faptă, substantiv feminin
Sinonime:
acţiune, realizare, lucrare, înfăptuire, lucru, ispravă, operă, act, (învechit) deală, (figurat) pas; (în faptă) în realitate, de fapt.
Fiinţa, verb
Sinonime:
a exista, a trăi, a fi în fiinţă, a fi, a funcţiona, a vieţui, a-și desfășura activitatea, a se afla în realitate.
Fiinţă, substantiv feminin
Sinonime:
animal, vietate, vieţuitoare, făptură, om, persoană, individ, ins; existenţă, viaţă, trai; (locuțiune) (în ființă) existent, în realitate, aievea.
Natură, substantiv feminin Sinonime:
mediu, realitate, viaţă; fire, temperament, caracter; calitate, soi, fel, gen, varietate, sort, specie, categorie.
Realmente, adverb
Sinonime:
de fapt, efectiv, în adevăr, în concordanță cu realitatea, în mod real, în realitate, într-adevăr.
Veracitate, substantiv feminin Sinonime:
adevăr, realitate, veridicitate.
Veridicitate, substantiv feminin Sinonime:
realitate, adevăr, veracitate.
Adevăr, substantiv
Sinonime:
real, realitate, veridicitate, veracitate, (învechit) veritate; autenticitate, exactitate, exactitudine, justeţe.
Autenticitate, substantiv
Sinonime:
adevăr, autorizare, certitudine, exactitate, exactitudine, garantare, istoricitate, justețe, legalizare, omologare, originalitate, realitate, siguranță, valabilitate, veracitate, veridicitate, veritate, (rar) validitate.
Materialitate, substantiv
Sinonime:
concret, materie, real, realitate, tangibilitate, veritate.
Rechema, verb
Sinonime:
a chema din nou, a chema înapoi, a dezmetici, a evoca, a readuce în amintire, a trezi (la realitate), a(-și) reaminti.
Propriu-zis, locuțiune
Sinonime:
de fapt, în realitate, la drept vorbind.
Într-adevăr, locuțiune adverbială
Sinonime:
chiar cum este, de fapt, în adevăr, în realitate.
Cyberspațiu, substantiv
Sinonime:
ciberspațiu, realitate virtuală.
Întineri, verb
Sinonime:
a (se) declara mai tânăr decât este în realitate, a actualiza, a da o înfățișare (mai) tânără, a insufla o vitalitate tinerească, a moderniza, a redeveni tânăr, a reîmprospăta, a reînnoi, a reîntineri, a reînverzi, a renova, a revigora, a vivifia, a vivifica.
Avedere, adverb (regional)
Sinonime:
aievea, deschis, direct, fățiș, franc, în fața tuturor, în public, în realitate, în vederea tuturor, pe față, sincer; (învechit; ieşit din uz) avedeare.
Escapism, substantiv
Sinonime:
(filozofie) evadare, fugă de realitate.
Ultraeterat, adjectiv
Sinonime:
desprins de realitate, eteric.
Factualitate, substantiv
Sinonime:
realitate.
Tangibilitate, substantiv
Sinonime:
evidență, materialitate, palpabilitate, realitate, sensibilitate.
Palpabilitate, substantiv
Sinonime:
sensibilitate, tangibilitate; (figurat) claritate, evidență, plasticitate, realitate.
Imediatețe, substantiv
Sinonime:
imediatitate, iminență, instantaneitate, realitate imediată, urgență.
Substare, substantiv (învechit)
Sinonime:
conținut, esență, fond, miez, realitate, structură, substanță, substrat, (variantă) supstare, (variantă) suptstare.
Despăcăli, verb
Sinonime:
a dezînșela, a readuce la realitate.
