Rang, substantiv neutru
Sinonime: (figurat) treaptă, loc, poziţie socială, grad.  Rangă, substantiv feminin
Sinonime: bară, cange, drug.  Rangăt, substantiv (regional)
Sinonime: gălăgie, muget, zbierat.  

---

Bara, verb
Sinonime: a închide, a bloca, a astupa, a stăvili, a zăgăzui; (figurat) a împiedica, a opri, a întrerupe, a stopa; a anula, a desfiinţa, a şterge; a tăia; a obstrucţiona.

Bară, substantiv feminin
Sinonime: drug, stâlp, bârnă, grindă; semn, indiciu; levier, rangă; (regional) mocirlă, noroi.  Breaslă, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: asociaţie, organizație; tagmă, rang, cin; meserie, profesiune, ocupaţie, îndeletnicire, funcţie, slujbă; branșă.  Calitate, substantiv feminin
Sinonime: aptitudine, atribut, însuşire, valoare specifică, fel de a fi, caracteristică, trăsătură, particularitate, natură, merit, virtute; poziţie, situaţie, titlu, condiţie, rang, funcție.  Cange, substantiv feminin
Sinonime: prăjină, rangă; bară.  Cin, substantiv neutru (învechit)
Sinonime: rang, demnitate; tagmă, ordin călugăresc; (regional) luntre, barcă, lotcă, caic, şaică.  Clasa, verb
Sinonime: a ordona, a aranja, a clasifica, a rândui, a pune în rând; a închide un proces.

Clasă, substantiv feminin
Sinonime: grup, categorie; grad, rang, ierarhie.  Condiţie, substantiv feminin
Sinonime: clauză, prevedere; factor, fapt, împrejurare, circumstanţă; situaţie, poziţie socială, rang, stare, titlu, teapă, treaptă, (popular) mână, seamă.  Demnitate, substantiv feminin
Sinonime: prestigiu, gravitate, sobrietate; rang, ierarhie, treaptă socială, poziţie, (învechit) cin, dregătorie, ifos, orânduială, şedere, vrednicie, titlu, onoare.  Fruntaş (fruntașă), adjectiv
Sinonime: cel dintâi, primul, de frunte, din cap, cel mai de seamă, de prim rang, de mâna întâi.  Funcţie, substantiv feminin
Sinonime: activitate, calitate, destinaţie, funcţionare, grad, însărcinare, job, post, profesie, rang, rol, sarcină, serviciu, slujbă, (învechit) ridicare; (matematică) aplicaţie, (funcţie bijectivă) bijecţie, (funcţie surjectivă) surjecţie.  Grad, substantiv neutru
Sinonime: eșalon, exponent, funcţie, ierarhie, indice, marcă, nivel, palier, poziţie, rang, stadiu, stare, treaptă, (prin Transilvania) ştric; (sintagmă) (grad de comparație) comparație.  Grup, substantiv neutru
Sinonime: adunare, ansamblu, anturaj, asociație, asortiment, atrupament, bandă, castă, categorie, ceată, cenaclu, cerc, clan, clasă, clică, club, cohortă, colectiv, colecție, comitet, comunitate, confrerie, congregație, coterie, echipă, escuadă, etnie, facţiune, falanster, familie, fanfară, formație, formațiune, fracţiune, gamă, gang, gaşcă, gen, grupare, grupuscul, hoardă, ligă, mișcare, națiune, organizație, partid, pâlc, pluton, popor, populație, rang, reuniune, sectă, secțiune, serie, societate, specie, stol, tabără, tranșă, trib, trupă, uniune, varietate; (matematică) (grup abelian) grup comutativ.  Huzmet, substantiv neutru (învechit)
Sinonime: slujbă, funcţie, rang.  Întâietate, substantiv feminin
Sinonime: prioritate, prim rang, supremaţie.  Loc, substantiv neutru
Sinonime: spaţiu, întindere; punct de plecare, origine, obârşie; situaţie, post, funcţie, poziţie, rang, treaptă.  Mană, substantiv feminin
Sinonime: belşug, abundenţă, îmbelşugare, îndestulare, prisos, bogăţie, berechet; rugină la vegetale.

Mâna, verb
Sinonime: a îndemna, a sili; a mişca, a împinge; a se grăbi.

Mână, substantiv feminin
Sinonime: braţ, membru superior, palmă, pumn, (învechit și regional) brâncă, (popular și familiar) labă; (mână curentă) balustradă; (mână de lucru) forță de muncă; (botanică) (mâna-Maicii-Domnului) (regional) palma-sfintei-Mării; (tehnică) bată, braț, crac, furcă, margine, mâner, pervaz, spetează, stâlp, (regional) ciocan, (regional) condac, (regional) cotoi, (regional) cujbă; calitate, cocârlă, condiție, femeiușcă, fofează, grijă, hădărag, leucă, mănunchi, mănușă, măsea, muierușcă, pază, posesiune, rang, schimbătoare, seamă, stare, stăpânire, teapă, titirez, treaptă.  Obraz, substantiv neutru
Sinonime: faţă, figură, chip; persoană, ins, personaj; (învechit) rang, condiţie, stare socială.  Onor, substantiv neutru
Sinonime: rang, treaptă, ierarhie, funcţie.  Poziţie, substantiv feminin
Sinonime: alură, amplasare, aşezare, atitudine, caz, circumstanță, condiție, conjunctură, demnitate, dispoziție, figură, graviditate, ipostază, împrejurare, loc, opinie, orientare, părere, port, post, postură, poză, profesiune, punct de vedere, rang, sarcină, situare, situație (socială), stare, treaptă, ținută, unghi, (figurat) context, (învechit) împrejur-stare, (învechit) încunjurare, (învechit) peristas, (învechit) pozițiune, (învechit) prilejire, (învechit) stat, (rar) stațiune.  Prim (primă), numeral ordinal
Sinonime: cel dintâi, întâi, dintâi, primul; princeps; superior, excelent, de prim ordin, de prim rang.  Primar (primară), adjectiv
Sinonime: iniţial, primordial, originar; de bază, fundamental, de prim rang.  Scară, substantiv feminin
Sinonime: (figurat) succesiune, şir, serie; nivel, rang, treaptă.  Spiţă, substantiv feminin
Sinonime: stinghie, fuscel; rudă, neam, origine, rang, treaptă, grad.  Stare, substantiv feminin
Sinonime: situaţie, poziţie, circumstanţă; dispoziţie, postură; avere, resurse, fonduri; (învechit) clasă, categorie; rang, grad, ierarhie, treaptă.  Șefie, substantiv feminin
Sinonime: demnitate, rang, funcţie, conducere, direcţie, comandament.  Ştangă, substantiv feminin
Sinonime: bară, drug, rangă.  Teapă, substantiv feminin
Sinonime: soi, varietate, fel, fire, caracter; stare, treaptă, rang.

Ţeapă, substantiv feminin
Sinonime: ghimpe, aşchie, ţandără; frigare, suliţă.  Titlu, substantiv neutru
Sinonime: antet, apelație, atribuţie, brevet, calitate, certificat, demnitate, denominație, denumire, designație, diplomă, drept, funcție, intitulare, manșetă, nume, numire, obligație, rang, rubricariu, subtitlu, titru, (figurat) bază legală, (învechit) spiță, (învechit) stat, (învechit) titol, (învechit) titulă, (învechit) tituluș.  Treaptă, substantiv feminin
Sinonime: (figurat) grad, nivel, etapă, fază, rang, poziţie, situaţie.  Dregătorie, substantiv
Sinonime: demnitate, poziţie, rang, treaptă.  Hirotoni, verb
Sinonime: a hirotonisi, a ridica în rang un cleric.  Beatifica, verb
Sinonime: a canoniza, a ridica la rang de sfânt, a sacraliza, a sanctifica, a sfinți.  Ordinal, adjectiv
Sinonime: care indică ordinea, care indică rangul.  Standing, substantiv
Sinonime: clasă, etiaj, nivel, prestigiu, putere de cumpărare, rang, standard.  Stepenă, substantiv (învechit)
Sinonime: categorie, clasă, grad, neam, poziție, rang, scară, seminție, situație, spiță, stare, treaptă, viță.  Prepozit, substantiv
Sinonime: cap, căpetenie, comandant, conducător, guvernator, mai-mare, preot de rang înalt, prezident, superior, șef.  Băni, verb (învechit)
Sinonime: a face mizerii (cuiva), a sâcâi, a trata (cu cineva), (regional) a nu lăsa pe cineva în pace, (regional) a se căi; a bate bani, (regional) a cheltui bani, (regional) a scoate bani; a exercita funcția de ban, a ridica pe cineva la rangul de ban.  Şedere, substantiv
Sinonime: adăpost, adunare, așezare, casă, cămin, demnitate, domiciliu, inactivitate, inacțiune, inerție, întrunire, lenevie, lipsă de activitate, locuință, locuire, neactivitate, oprire, pasivitate, poziție, rang, reședință, reuniune, sălaș, sediu, stat, ședință, treaptă, (învechit) catismă.  Eșalon, substantiv
Sinonime: grad, nivel, rang, stadiu, treaptă, trupă, unitate de transport; altitudine (de zbor); (variantă) eșelon.  Eroifica, verb (învechit)
Sinonime: a glorifica, a înălţa la rangul de erou.  Mărire, substantiv
Sinonime: amplificare, amploare, apoteoză, aroganță, augmentare, autoritate, binecuvântare, bulbucare, căscare, cârmuitor, cinste, cinstire, conducător, creștere, demnitar, demnitate, dezvoltare, dilatare, dimensiune, domnie, elogiere, elogiu, exaltare, extensiune, extindere, faimă, fală, fruntaș, fudulie, glorie, glorificare, grandoare, holbare, infatuare, intensificare, înălțime, înfumurare, îngâmfare, înmulțire, întărire, întețire, laudă, lărgire, lăudare, maiestate, majorare, măreție, mărit, măsură, multiplicare, omagiu, orgoliu, potențare, preamărire, preaslăvire, proporție, proslăvire, punct culminant, putere, rang, ridicare, rotunjire, scumpire, semeție, slavă, slăvire, splendoare, sporire, strălucire, suire, tărie, trufie, umflare, urcare, vanitate, zgâire, zgâit, (învechit) atotputernicie, (învechit) mărie, (învechit) mărime, (învechit) mândrie, (învechit) pohfală, (învechit) pohvalenie, (învechit) prealăudare, (învechit) preaslăvie, (învechit) sărbătorire, (popular și familiar) belire, (popular și familiar) bleojdire, (popular) boboșare, (popular) boldire, (regional) măreață.

Mărire, interjecție
Sinonime: osana, slavă.  Ridicare, substantiv
Sinonime: anulare, arestare, ascensiune, așezare sus, avansare, cățărare, clădire, cocoțare, construcție, construire, creștere, culegere, cules, desființare, dezvoltare, ducere sus, durare, evaporare, evoluție, funcție, grad, ieșire la suprafață, izbăvire, împingere în sus, împrăștiere, înaintare, înălțare, încasare, îndepărtare, îndreptare, înființare, înfiripare, înlăturare, însănătoșire, întindere, întremare, înzdrăvenire, lecuire, luare de atitudine, luare de jos, luare în primire, majorare, mărire, mers înainte, mobilizare, numire, opunere, plecare, primire, producere, progres, promovare, propășire, rang, răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, reconstruire, redresare, refacere, relevare, restabilire, revoltă, ridicat, risipire, săltare, săltat, scoatere, sculat, scumpire, sporire, stârnire, strângere, strâns, suflecare, suire, suit, suspendare, tămăduire, tragere în sus, transportare, trezire, ucidere, umflare, urcare, urcat, vindecare, zidire, (figurat) formare, (figurat) ivire, (figurat) răpire, (învechit și regional) suflecătură, (învechit) alungare, (învechit) ardicare, (învechit) aridicare, (învechit) înviere, (învechit) mutare, (învechit) preamărire, (învechit) provivasire, (învechit) rădicare, (învechit) răsărit, (învechit) redicare, (învechit) sănătoșare, (învechit) tămăduință, (învechit) văznesenie, (învechit) vracevanie, (livresc) edificare, (popular) ispas, (popular) sculare, (popular) tămăduială.  Înălțare, substantiv
Sinonime: ascensiune, avansare, clădire, construcție, construire, creștere, durare, înaintare (în rang), înălțat, mărire, promovare, ridicare, suire, suit, urcare, urcat, zidire, (figurat) dezvoltare, (figurat) lăudare, (figurat) progres, (figurat) slăvire, (figurat; învechit) aroganță, (învechit) încălecare, (învechit) înscăunare, (învechit) nălțare, (învechit) provivasire, (învechit) urcare pe tron, (învechit) văznesenie, (învechit; ca titulatură) Alteță, (livresc) edificare, (popular) Ispas; (Înălțarea Sfintei Cruci) Ziua Crucii, (popular) cârstov.