Rămuri, verb
Sinonime: a împărți, a se ramifica.  Rămurire, substantiv
Sinonime: ramificare.  Rămuriş, substantiv
Sinonime: branșaj, desiș, rămuriște.  Rămurişte, substantiv
Sinonime: branșaj, desiș, rămuriş.  

---

Ramifica, verb
Sinonime: a face ramuri, a se subdivide, a se diviza.  Smicea, substantiv feminin (popular)
Sinonime: mlădiţă, rămurică, nuia.  Acrocarpie, substantiv feminin
Sinonime: (botanică) fructificare la vârful ramurilor.  Crăculiţă, substantiv
Sinonime: crăcuță, rămurică.  Crăcuşoară, substantiv
Sinonime: rămurică.  Crăcuţă, substantiv
Sinonime: rămurică.  Crenguţă, substantiv
Sinonime: rămurică.  Hac, substantiv
Sinonime: leafă, răsplată, remunerație, retribuție, salariu; (regional, mai ales la plural) vreascuri, târși, ramuri tăiate, crăci dărâmate, surcele; (regional) asemănare, chip, modru, pereche, putință.  Mezdri, verb
Sinonime: (regional) a ciopli, a curăța pielea de carne, a cuţitoi, a juli, a jupui, a netezi cu cuțitoaia, a răzui, a roade, a zdreli, a zgâria; (despre animale) a coji ramurile, a roade iarba și frunzele; a consuma, a risipi, a se strica; (variantă) a mizdri.  Branșaj, substantiv
Sinonime: rămuriș, rămuriște.  Arborescență, substantiv
Sinonime: arbore, arborizație, diagramă, graf, rămuriș, structură logică.  Ramură, substantiv
Sinonime: brahiblast, cracă, creangă, lemn, ram, rămurea, rămurică, (învechit și regional) stâlp, (regional) ratină, (regional) rază, (Transilvania) cloambă, (Transilvania, Bucovina și Oltenia) crac; branșă, disciplină, diviziune, domeniu, parte, sector, specialitate, subdiviziune; ramificare, ramificație.  Încetinat, adjectiv
Sinonime: acoperit de cetină, cu multe ramuri, înrămurat.  Înrămura, verb
Sinonime: a înrămuri, a se acoperi de ramuri, a se desface în două.  Ramificare, substantiv
Sinonime: despărțire în ramuri, diversificare, ramificaţie, (învechit) ramificațiune, (rar) rămurire.