Rău, adverb
Sinonime: greșit, inexact, incorect, supărător, nefavorabil, nepotrivit, nesatisfăcător; incomod, neconfortabil, neplăcut, dezagreabil.

Rău, substantiv neutru
Sinonime: neajuns, neşansă, neplăcere, suferinţă, nenorocire.

Râu, substantiv neutru
Sinonime: apă curgătoare; înfloritură, cusătură, broderie.  Rău (rea), adjectiv
Sinonime: neascultător, răsfăţat, nesupus, răzgâiat; dăunător, neplăcut, perfid, viclean, crud; lamentabil, prost, mizerabil; abraş, nărăvaş, violent, sălbatic, nedomolit; neliniştitor, apăsător, chinuitor; uzat, rupt, stricat, degradat; neîndemânatic, incapabil, nepriceput, nesatisfăcător.  Răufăcător (răufăcătoare), substantiv masculin şi substantiv feminin
Sinonime: infractor, delicvent, hoţ, ticălos.  Râura, verb (popular)
Sinonime: a broda, a coase.  Râurel, substantiv (regional)
Sinonime: pârâu, râuleț, râușor.  Râuşor, substantiv
Sinonime: pârâu, râuleț, (regional) râurel, (regional) râuț; strecurătoare.  Râuţ, substantiv
Sinonime: (regional) pârâu, râuleț, râușor.  Răutăcios (răutăcioasă), adjectiv
Sinonime: plin de răutate, duşmănos, răzbunător, arţăgos, pizmăreţ, hain; caustic, sarcastic, înţepător, maliţios.  Răutate, substantiv feminin
Sinonime: rea-voinţă, rea-intenţie, duşmănie, pizmă; sarcasm, causticitate, maliţie, maliţiozitate, venin.  

---

Abraş (abrașă), adjectiv (popular)
Sinonime: nărăvaş, rău, nedomolit, cu toane, violent.  Afurisit (afurisită), adjectiv
Sinonime: rău, ticălos, blestemat, mizerabil; bandit, (familiar) al naibii.  Albastru (albastră), adjectiv
Sinonime: azuriu, bleu, vânăt; (familiar) sumbru, întunecat, neplăcut, rău.  Albie, substantiv feminin
Sinonime: covată, copaie, troacă, moldă, căpistere, postavă; matcă (a unui râu), curs, făgaş.  Avan (avană), adjectiv
Sinonime: straşnic, groaznic, cumplit, crud, rău, hain, teribil, oribil.  Bai, substantiv neutru (regional)
Sinonime: necaz, neajuns, supărare, încurcătură, bucluc, belea, rău, pagubă, pacoste, neplăcere, problemă.  Balamuc, substantiv neutru
Sinonime: ospiciu, casă de nebuni, spital de nebuni; (figurat) larmă, gălăgie, zgomot, tărăboi, ceartă; zăpăceală, dezordine; necaz, supărare, încurcătură, bucluc, belea, rău, pagubă, pacoste.  Bănui, verb
Sinonime: a presupune, a intui, a presimţi, a întrezări; a suspecta; (regional) a regreta, a-i părea rău, a se căi.  Bârfi, verb
Sinonime: a flecări, a îndruga, a pălăvrăgi, a sporovăi, a trăncăni; a vorbi de rău, a cleveti, a calomnia, a denigra, a defăima, a huli, a ocărî, a ponegri, a spune minciuni.  Blestemat (blestemată), adjectiv
Sinonime: afurisit, jurat, urgisit, oropsit, nenorocit; rău, mizerabil, ticălos, mişel, infam; excomunicat, renegat; mârşav, netrebnic, josnic, abject.  Calomnia, verb
Sinonime: a bârfi, a cleveti, a defăima, a denigra, a discredita, a huli, a minţi, a murdări (imaginea unei persoane), a ocărî, a ponegri, a se autocalomnia, a vorbi de rău.  Calomnie, substantiv feminin
Sinonime: bârfă, bârfeală, defăimare, vorbire de rău, cleveteală, hulă, ocară, ponegrire, denigrare, blasfemie; acuzație, minciună, afirmaţie mincinoasă.  Căi, verb
Sinonime: a regreta, a-i părea rău; a compătimi, a căina, a deplânge.  Căinţă, substantiv feminin
Sinonime: părere de rău, regret, remuşcare.  Călău, substantiv masculin
Sinonime: gâde, casap; (figurat) rău, tiran, ucigaş, criminal.

Călâu, adjectiv
Sinonime: căldicel, căldişor, călduţ, încropit.  Căpcăun, substantiv masculin
Sinonime: canibal, antropofag; (figurat) om rău, crud, sălbatic.  Ciufut (ciufută), adjectiv
Sinonime: zgârcit, avar, scump; indispus, morocănos, rău dispus, cu toane.  Ciumat (ciumată), adjectiv
Sinonime: bolnav de ciumă; (figurat) stigmatizat, cu păcate, vinovat, rău văzut.  Câinesc (câinească), adjectiv
Sinonime: (figurat) câinos, rău, hain, aspru, neomenos, crud.  Cobi, verb
Sinonime: a prevesti, a prezice ceva rău.  Colporta, verb
Sinonime: a duce vorba, a purta vorba, a vorbi de rău.