Puietură, substantiv (învechit)
Sinonime:
puiet.
Copil, substantiv masculin
Sinonime:
băieţaş, băieţel, tinerel, făt, prunc, (familiar) puradel, zgâmboi, (peiorativ) plod, pui, fiu, odraslă, progenitură, vlăstar, (popular şi familiar) prăsilă, (învechit) naştere; (copil din flori) bastard; (copil de casă) paj; (botanică) (regional) copileţ, frate, furie, puică, puieţ, soră.
Puiandru, substantiv masculin
Sinonime:
copăcel, pui (mare), puiet, (regional) puian, (regional) puigan, (regional) puioc.
Copăcel, substantiv
Sinonime:
(botanică) pomişor, pomuleţ, puiet, arbust.
Săditură, substantiv
Sinonime:
loc sădit, material săditor, pădure tânără, plantaţie, (plural) puieți.
Puime, substantiv (învechit)
Sinonime:
puiet, (regional) puierime.
Semințiș, substantiv
Sinonime:
(silvicultură) puiet, (impropriu) pepinieră, (regional) reniș.
Broscuță, substantiv
Sinonime:
(zoologie) broască (mică), brotac; (la cămășile țărănești) (popular și regional) puiuț, (regional) puic, (regional) puiete, (regional) puiurel; (epitet dat unui copil) mormoloc; (boală la cai) (broscuță sublinguală) unghișoară; (stil de înot) bras.
Puic, substantiv (regional)
Sinonime:
broscuță, pălăcrinț, polhă, pui (mic), puiete, sertar, șură.
Pălăcrinț, substantiv (regional)
Sinonime:
(la cămășile țărănești) clin, (popular și regional) puiuț, (regional) palhă, (regional) puic, (regional) puiete, (regional) puiurel, (variantă) părăclinț.
