Puşti, substantiv masculin Sinonime:
băieţaş, puştan, copilandru.
Pustia, verb
Sinonime:
a pustii.
Puștica, verb (regional)
Sinonime:
(despre sânge) a țâșni.
Pușticat, adjectiv (regional)
Sinonime:
găurit, spart.
Pustie, substantiv (popular)
Sinonime:
pustiu.
Pustieciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
deșert, pustiu, (învechit) pustiiciune.
Pustieşag, substantiv
Sinonime:
calamitate, catastrofă, deșert, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustietate, pustiire, pustiu, sinistru, urgie; ogor lăsat în paragină, pământ necultivat.
Pustietate, substantiv feminin Sinonime:
pustiu, deşert, pustă; (figurat) singurătate, solitudine, izolare.
Pustii, verb Sinonime:
a devasta, a face praf, a nimici, a lăsa pustiu, a ruina, a distruge.
Pustiicios, adjectiv
Sinonime:
deșert, devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, gol, necultivat, nelocuit, nepopulat, nimicitor, pustiitor, pustiu, ruinător, sălbatic, vid.
Pustiiciune, substantiv
Sinonime:
calamitate, catastrofă, deșert, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustietate, pustiire, pustiu, sinistru, urgie.
Pustiire, substantiv
Sinonime:
deşert, devastare, dezastru, distrugere, nimicire, pustietate, pustiu.
Pustiitor (pustiitoare), adjectiv Sinonime:
distrugător, nimicitor, devastator.
Pustiu, substantiv neutru Sinonime:
pustietate.
Pustiu (pustie), adjectiv Sinonime:
necultivat, neîngrijit, nelocuit, părăginit, ruinat, părăsit; nepopulat, deşert, gol, vid; (figurat) fără rost, fără sens, zadarnic; singur, izolat, stingher.
Arid (aridă), adjectiv Sinonime:
uscat, sec, sterp, nisipos, neroditor, pustiu, deşertic, vid, steril; (figurat) sărac, lipsit de farmec, fad; neatrăgător.
Ariditate, substantiv feminin Sinonime:
uscăciune, pustietate, deşert, sterilitate; sărăcie.
Bântui, verb Sinonime:
a face ravagii, a pustii, a devasta, a năpăstui; a frecventa, a obseda, a preocupa; a locui.
Coclauri, substantiv neutru la plural Sinonime:
pustietăţi, râpe.
Deşert, substantiv neutru
Sinonime:
pustiu, pustietate, teren arid, pustă, (rar) pustiire, (regional) pustieşag, (învechit) ariniş, pustiiciune; (deşert de argilă) takâr; (deşert de nisip) erg; (deşert de piatră) hamadă; (anatomie) flămânzare, (popular) bărdăhan, (prin Banat) slabină.
Deşert (deșartă), adjectiv
Sinonime:
gol, pustiu, nelocuit, nepopulat; vanitos, mândru, orgolios; amăgitor, efemer, găunos, iluzoriu, ineficace, ineficient, infructuos, inutil, ireal, înşelător, nefolositor, netrebuincios, neutil, pieritor, schimbător, scorburos, temporar, trecător, van, vremelnic, zadarnic.
Devasta, verb Sinonime:
a distruge, a nimici, a pustii, a ruina; a jefui, a prăda.
Dezastru, substantiv neutru
Sinonime:
catastrofă, nenorocire, sinistru, nefericire, calamitate, flagel, grozăvie, năpastă, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, urgie, (învechit şi popular) prăpădenie, (popular) blestem, mânie, potopenie, topenie, (învechit şi regional) pustieşag, pustiit, sodom, (regional) prăpădeală, (învechit) pierzare, pustiiciune, (figurat) pârjol, plagă.
Distruge, verb
Sinonime:
a (se) nimici, a (se) ruina, a desfiinţa, a face praf, a stârpi, a devasta, a pârjoli, a (se) prăpădi, a pustii, (regional) a pustului, (învechit) a sfârşi, a (se) strica, a lichida, (figurat) a topi; a masacra, a rade, a zdrobi, (învechit şi regional) a sparge, (figurat) a pulveriza, a şterge; a (se) nenoroci, (învechit şi regional) a (se) ticăloşi, a vătăma, a mistui, (figurat) a sfărâma, a ucide, a (se) mânca, a (se) roade.
Drac, substantiv masculin
Sinonime:
diavol, demon, (articulat) necuratul; rău, nestăpânit, crud; aghiuţă, (articulat) încornoratul, (articulat) naiba, satană, tartor, (livresc) belzebut, (rar) scaraoţchi, (popular şi familiar) michiduţă, (articulat) nichipercea, (articulat) pârlea, sarsailă, (popular) faraon, idol, (articulat) împeliţatul, (articulat) mititelul, (articulat) nefârtatul, (articulat) nevoia, (articulat) pârdalnicul, (articulat) procletul, (articulat) pustiul, (articulat) vicleanul, cel-de-pe-comoară, cel-din-baltă, ducă-se-pe-pustii, ucigă-l-crucea, ucigă-l-toaca, (învechit şi regional) mamon, (articulat) săcretul, (articulat) sotea, (regional) hâdache, (articulat) năpustul, spurc, spurcat, şeitan, şotcă, ucigan, (Transilvania, Banat şi Maramureș) bedă, (Moldova şi Bucovina, articulat) benga, (prin Bucovina) carcandilă, (Transilvania şi Moldova, articulat) mutul, (prin Moldova şi Bucovina, articulat) pocnetul, (prin Oltenia) sarsan, (prin Moldova) scaloi, (prin Bucovina, articulat) şlactrafu, (învechit și articulat) împiedicătorul, (articulat) nepriitorul, (eufemistic, articulat) păcatul; (figurat) poznaş, isteţ, vioi, al naibii; (ihtiologie) (drac-de-mare) dragon.
Gol (goală), adjectiv
Sinonime:
autentic, desculț, despuiat, deșert, dezbrăcat, exact, golit, lipsit de conținut, neacoperit, neîncărcat, nelocuit, neocupat, nescris, neumblat, nud, pleșuv, pustiu, secat, secătuit, simplu, vid, (astăzi rar) sleit; (figurat) sărac, neavut, golaş; (figurat) sec, fără conţinut, fără fond.
Golătate, substantiv feminin
Sinonime:
goliciune, nuditate, pustiire, sărăcie, vid.
Nimicitor (nimicitoare), adjectiv
Sinonime:
devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, mistuitor, omorâtor, pustiitor, ruinător, ucigaş, ucigător, zdrobitor, (învechit și popular) pierzător, (învechit) dărăpănător, (învechit) pustiicios, (învechit) risipitor, (învechit) ruinos, (rar) prăpăditor.
Pici, substantiv masculin (familiar) Sinonime:
puşti, ştrengar, prichindel, băieţel, copil.
Potopi, verb Sinonime:
a inunda, a îneca, a se revărsa; a copleşi, a năvăli, a invada; a nimici, a distruge, a pustii.
Prăpădenie, substantiv feminin
Sinonime:
calamitate, catastrofă, deteriorare, dezastru, distrugere, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, pagubă, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, stricăciune, urgie.
Puştan, substantiv masculin Sinonime:
puşti.
Ravagii, substantiv neutru (plural) Sinonime:
pagube, distrugeri, pustiiri, prăpăd.
Răşlui, verb Sinonime:
a despica, a desprinde, a ciunti, a decoji, a decortica; a răpi, a cotropi, a distruge, a pustii, a rade de pe faţa pământului; a risipi, a prăpădi, a irosi.
Satana, substantiv feminin Sinonime:
diavolul, dracul, necuratul, ucigă-l toaca, ducă-se pe pustii, sarsailă, aghiuţă, naiba, demonul.
Sălbatic (sălbatică), adjectiv Sinonime:
nedomesticit, neîmblânzit, nedomolit, aprig, focos; necultivat, nelucrat; nelocuit, pustiu, primitiv, necivilizat; retras, nesociabil, singuratic; inuman, crud, barbar, animalic; (figurat) înfricoşător, înfiorător.
Sălbăticie, substantiv feminin Sinonime:
cruzime, barbarie, brutalitate, primitivism; paragină, pustiu.
Sălbăticiune, substantiv feminin Sinonime:
animal, fiară; pustietate, paragină, pârloagă.
Sihăstrie, substantiv feminin
Sinonime:
asceză, călugărie, pustnicie, schimnicie, schit, viață de sihastru; (figurat) izolare, pustietate, singurătate; (variante) săhăstrie, sehăstrie.
Singurătate, substantiv feminin Sinonime:
izolare, solitudine; pustietate.
Sodom, substantiv neutru (învechit)
Sinonime:
mulțime, gloată, popor, sumedenie (de oameni, de animale), cantitate mare (de ceva); (figurat) prăpăd, nenorocire, pustiire, potop.
Solitar (solitară), adjectiv Sinonime:
izolat, singuratic, retras; pustiu, neumblat, lăturalnic.
Solitudine, substantiv feminin Sinonime:
singurătate, izolare, pustietate.
Spârc, substantiv masculin Sinonime:
(familiar) copilandru, pici, prichindel, mucos, puşti, ţângău; (regional) zgârci, cartilaj.
Steril (sterilă), adjectiv Sinonime:
sterp, neroditor, neproductiv, nefertil, deşert; pustiu, sec, (învechit) lovit de stârpiciune; (figurat) infructuos, nefolositor, zadarnic, inutil, van, ineficace; dezinfectat, antiseptic, igienic.
Sterilitate, substantiv feminin Sinonime:
nerodnicie, nefertilitate, pustietate; (figurat) incapacitate, ineficacitate.
Stihie, substantiv feminin Sinonime:
duh, spirit, fantasmă; (figurat) himeră, arătare, închipuire, nălucă; pustietate, singurătate, sălbăticie; dezlănţuire, năpastă, calamitate, forţă oarbă.
Vid (vidă), adjectiv
Sinonime:
deşert, gol, mort, necultivat, nelocuit, neocupat, nul, pustiit, pustiu, sălbatic, (figurat) fără expresie, (figurat) şters, (învechit și popular) sec, (învechit și popular) secat, (învechit și regional) săcret, (învechit) pustiicios.
Topenie, substantiv
Sinonime:
calamitate, catastrofă, decedare, deces, dezastru, dispariţie, flagel, grozăvie, moarte, năpastă, nenorocire, pacoste, pieire, potop, prăpăd, prăpădire, pustiire, răposare, sfârşit, sinistru, stingere, sucombare.
Cucuvea, substantiv
Sinonime:
(ornitologie) cucuvaie, (regional) ciovică, cucumea, cucuveică, pustielnică, (Transilvania, Maramureș şi Banat) pasărea-mortului, pasărea-sărăciei; minunea.
Dărăpănător, adjectiv
Sinonime:
devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător.
Devastare, substantiv
Sinonime:
bântuire, devastat, distrugere, jefuire, jefuit, nimicire, pârjolire, prădare, pustiire, ravagiu, spargere, (învechit) bustușag, (învechit) devastație, (învechit) eremitate, (învechit) pustiiciune, (învechit) răzvală, (învechit) risipă, (livresc) devalizare, (regional) hermenție, (regional) raot.
Devastat, adjectiv
Sinonime:
distrus, ruinat, pustiit, jefuit, prădat, nimicit, pârjolit.
Devastator, adjectiv
Sinonime:
bântuitor, destructor, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pârjolitor, pustiitor, ruinător, vandalic, (învechit și popular) pierzător, (învechit) dărăpănător, (învechit) pustiicios, (învechit) risipitor, (învechit) ruinos, (rar) prăpăditor.
Dezolare, substantiv
Sinonime:
jale, mâhnire adâncă, deprimare, depresiune; (figurat) pustiu, pustietate.
Distrugător, adjectiv
Sinonime:
devastator, dezastruos, distructiv, exterminator, nimicitor, nuizibil, pustiitor, ruinător, (rar) prăpăditor, (învechit şi popular) pierzător, (învechit) dărăpănător, pustiicios, risipitor, ruinos, omorâtor, ucigător. Distrugător, substantiv
Sinonime:
(marină) contratorpilor; vandal, barbar.
Distrugere, substantiv
Sinonime:
devastare, nimicire, pârjolire, pustiire, (învechit) risipă, masacrare, zdrobire, (învechit şi regional) spargere, ruinare, prăpădire, stricare.
Distrus, adjectiv
Sinonime:
devastat, nimicit, pârjolit, pustiit, potopit, prăpădit, zdrobit, (învechit şi popular) risipit, (popular) zdrumicat, (învechit) stropşit, (figurat) ruinat.
Deșertic, adjectiv
Sinonime:
arid, de deșert, infertil, pustiu, steril, (variantă) dezertic.
Necultivat, adjectiv
Sinonime:
deşert, gol, incult, înţelenit, neexploatat, nelucrat, primitiv, pustiit, pustiu, sălbatic, vid, virgin, (învechit şi regional) săcret, (învechit) pustiicios.
Infesta, verb
Sinonime:
a bântui, a contagia, a contamina, a contracta o infestație, a distruge, a infecta, a invada, a molipsi, a nimici, (despre paraziți) a pătrunde într-un organism, a pustii.
Pierzare, substantiv
Sinonime:
calamitate, catastrofă, caznă, chin, corupţie, decădere, decedare, deces, degradare morală, desfrâu, dezastru, dispariţie, distrugere, flagel, grozăvie, masacru, măcel, moarte, năpastă, nenorocire, nimicire, pacoste, perdiție, pieire, pieiște, piericiune, pierzanie, pierzăciune, potop, prăpăd, prăpădire, primejdie de moarte, pustiire, răposare, ruinare, sfârşit, sinistru, stingere, sucombare, supliciu, tortură, ucidere în masă, urgie, (la plural) spânzurătoare; (locuțiune) (marhă de pierzare) vită de pripas; (locuțiune) (de pierzare) care este de desconsiderat, care este risipit în zadar, de lepădat, de neluat în seamă, irosit.
Pierzător, adjectiv (învechit și popular)
Sinonime:
compromiţător, dăunător, degradant, devastator, dezastruos, dezonorant, distructiv, distrugător, infamant, înjositor, nedemn, negativ, nimicitor, nociv, omorâtor, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, pustiitor, rău, ruinător, ruşinos, stricător, ucigaș, ucigător, vătămător.
Săcret, adjectiv
Sinonime:
afurisit, ascuns, blestemat, câinos, deşert, dosit, dosnic, ferit, gol, hain, izolat, îndrăcit, lăturalnic, necălcat, necultivat, nelocuit, nepopulat, nestrăbătut, neumblat, pustiu, rău, retras, sălbatic, singuratic, tainic, tăinuit, ticălos, vid. Săcret, substantiv
Sinonime:
afurisit, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos.
Sălbătăcime, substantiv
Sinonime:
asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, pustietate, pustiu, răutate, sălbăticie, sălbăticime, violenţă, vitregie.
Sălbătăciune, substantiv
Sinonime:
barbarie, primitivism, primitivitate, pustietate, pustiu, sălbăticie, sălbăticiune.
Aghiuță, substantiv
Sinonime:
belzebut, cel-de-pe-comoară, cel-din-baltă, demon, diavol, drac, ducă-se-pe-pustii, idol, împelițatul, încornoratul, mititelul, naiba, năpustul, necuratul, nefârtatul, nepriitorul, nevoia, nichipercea, pârdalnicul, pârlea, procletul, pustiul, sarsailă, satană, săcretul, scaraoțchi, sotea, spurc, spurcat, șeitan, șotcă, tartor, tichiuţă, ucigan, ucigă-l-crucea, ucigă-l-toaca, vicleanul, (eufemistic) păcatul, (învechit și regional) mamon, (învechit) împiedicătorul, (Moldova și Bucovina) benga, (popular și familiar) michiduță, (popular) faraon, (prin Bucovina) carcandilă, (prin Bucovina) șlactrafu, (prin Moldova și Bucovina) pocnetul, (prin Moldova) scaloi, (prin Oltenia) sarsan, (regional) hâdache, (Transilvania și Moldova) mutul, (Transilvania, Banat și Maramureș) bedă.
Pustușag, substantiv
Sinonime:
(învechit) pustiire; avere mare.
Prăpădeală, substantiv
Sinonime:
calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie.
Prăpăditor, adjectiv
Sinonime:
devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător, ucigător.
Silişte, substantiv
Sinonime:
arie, arman, imaș, izlaz, pășune, pustiu, vatră; (variante) săliște, seliște.
Ravagiu, substantiv (mai ales la plural)
Sinonime:
destrucție, devastare, devastație, dezastru, distrugere, pagubă, pustiire, stricăciune, (variantă) ravaj.
Ruinos, adjectiv (învechit)
Sinonime:
devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător.
Potopenie, substantiv (popular)
Sinonime:
calamitate, catastrofă, dezastru, distrugere, flagel, grozăvie, inundare, inundație, înec, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, revărsare, sinistru, urgie, (popular) prăpădenie.
Nimicire, substantiv
Sinonime:
devastare, distrugere, exterminare, masacrare, măcelărire, pârjolire, potopire, prăpădire, pustiire, sfărâmare, stârpire, stricare, zdrobire, (învechit și popular) pierdere, (învechit și popular) risipire, (învechit) risipă, (învechit) spargere, (popular și familiar) căsăpire, (popular) zdrumicare, (rar) măcelărit.
Pricolici, substantiv
Sinonime:
duh rău, moroi, stafie, strigoi, vârcolac; licurici, pici, prichindel, puști, țânc; (variante) pricolic, pricoliciu, tricolici, tricoliciu.
Năpârstoc, substantiv (regional)
Sinonime:
degetar, (variantă) năpăstroc; pici, piticanie, piticot, prichindel, puști, țânc, (figurat) om de nimic.
Risipitor, adjectiv
Sinonime:
cheltuitor, debordant, devastator, dezastruos, disipator, distructiv, distrugător, nimicitor, prodig, pustiitor, ruinător.
Necirculat, adjectiv
Sinonime:
gol, nefrecventat, neumblat, pustiu.
Potopire, substantiv
Sinonime:
distrugere, inundare, înecare, nimicire, prăpăd, prăpădire, pustiire, sfărâmare, zdrobire, (învechit și popular) pierdere, (învechit și popular) risipire, (învechit) necătură, (popular) zdrumicare.
Nelocuit, adjectiv
Sinonime:
deșert, gol, nepopulat, pustiu, (învechit și regional) săcret, (învechit) pustiicios.
Nepopulat, adjectiv
Sinonime:
deșert, gol, nelocuit, pustiu, (învechit și regional) săcret, (învechit) pustiicios.
Nepăzit, adjectiv
Sinonime:
nesupravegheat, (rar) pustiu.
Dezastros, adjectiv
Sinonime:
catastrofal, catastrofic, defavorabil, devastator, dezagreabil, dezastric, dezastruos, distructiv, distrugător, epuvantabil, fatal, funest, groaznic, înfricoșător, nefast, nefericit, nenorocit, nimicitor, nociv, pustiitor, ruinător, tragic, (învechit și popular) pierzător, (învechit) calamitos, (învechit) dărăpănător, (învechit) pustiicios, (învechit) risipitor, (învechit) ruinos, (rar) prăpăditor.
Pustului, verb (regional)
Sinonime:
a devasta, a distruge, a nimici, a pârjoli, a prăpădi, a pustii.
Deșertificare, substantiv
Sinonime:
pustiire, (figurat) depopulare.
Deșertifica, verb
Sinonime:
a pustii, (figurat) a se depopula.
Poțoală, substantiv (regional)
Sinonime:
puștan, puști, țânc.
Bântuială, substantiv
Sinonime:
bântuire, încercare, necaz, stricăciune, supărare, vătămare, (învechit) ispită, (învechit) jaf, (învechit) pustiire, (variantă) (învechit) bântueală.
Bântuire, substantiv
Sinonime:
bântuit, devastare, jefuire, păgubire, prigonire, pustiire, tulburare, (învechit) ispitire, (popular) bântuială, (rar) supărare.
Devastație, substantiv (învechit)
Sinonime:
devastare, devastat, nimicire, pustiire, (învechit) devastațiune.
Broscoi, substantiv
Sinonime:
(zoologie) broscoaică, broștean, (regional) broscan, (regional) mocan, (regional) racateț; (glumeț) copiloi, puști, (figurat) mormoloc.
