Prepune, verb (învechit)
Sinonime:
a adăuga, a antepune, a așeza în loc, a așeza înainte, a bănui, a copia, a cunoaște (de mai înainte), a înlocui, a înnădi, a numi într-un post, a presupune, a prevesti, a prezenta, a prezice, a profetiza, a profeți, a propune, a proroci, a recomanda, a se îndoi, a se lăsa antrenat, a supune, a suspecta, a tălmăci, a traduce, a transpune, a vesti, (despre cereale) a semăna a doua oară, (figurat) a întreba.
Prepunere, substantiv (învechit)
Sinonime:
bănuială, neîncredere, presupunere, suspiciune.
Suspecta, verb
Sinonime:
a bănui, a nu crede în, a se îndoi, a socoti suspect, (învechit și popular) a prepune, (învechit) a presupune, (învechit) a suspicia, (învechit) a suspiciona, (regional) a lua în dudit.
Antepune, verb
Sinonime:
a prepune, a pune înainte, (învechit) a prepune.
Comisiona, verb
Sinonime:
a împuternici, a încredința, a însărcina, a mandata, a prepune; (activitate pe bază de comision) a obține, a procura.
Neîncredere, substantiv
Sinonime:
bănuială, circumspecție, dubiu, incertitudine, incredulitate, îndoială, nesiguranță, rezervă, scepticism, suspiciune, șovăială, șovăire, (astăzi rar) necredință, (învechit) aporie, (învechit) îndoință, (învechit) prepunere, (popular) prepus, (prin Banat) bedă, (prin Moldova) bănat.
Suspectare, substantiv
Sinonime:
bănuială, bănuire, neîncredere, presupunere, (învechit și regional) prepunere, (învechit) prepus, (livresc) suspecțiune.
Suspecțiune, substantiv
Sinonime:
bănuială, bănuire, mefiență, presupunere, prezumție, suspectare, (învechit și regional) prepunere, (învechit) prepus.
