Poleitor, substantiv
Sinonime:
(regional) poleier, (regional) polier.
Poleitură, substantiv
Sinonime:
poleială, poleire, (învechit) lustruire, (învechit) polietură, (învechit) politură.
Spoire, substantiv
Sinonime:
argintare, aurire, cositorire, poleire, poleit, suflare, văruit.
Șicuit, adjectiv (învechit și regional)
Sinonime:
împodobit cu șic, poleit, (regional) șicluit.
Poleire, substantiv
Sinonime:
poleială, poleit, poleitură, suflare, șlefuire, (figurat) civilizație, (figurat) cizelare, (figurat) dezvoltare, (figurat) evoluție, (figurat) înfrumusețare, (figurat) perfecționare, (figurat) strălucire, (învechit) polire, (popular) spoire, (popular) spoit.
Polietură, substantiv (învechit)
Sinonime:
poleitură, (figurat) cizelare.
Argintuit, adjectiv (învechit)
Sinonime:
argintat, ferecat cu argint, poleit cu argint. Argintuit, substantiv (învechit)
Sinonime:
argintare.
Polit, adjectiv (învechit)
Sinonime:
poleit.
