Pocăi, verb Sinonime:
(reflexiv) a se căi, a (-i) părea rău, a regreta; a (se) converti.
Pocăială, substantiv
Sinonime:
căință, mustrare, părere de rău, pocăință, regret, remușcare.
Pocaianie, substantiv
Sinonime:
(învechit) căință, chin, dezlegare, iertare, mustrare, părere de rău, pedeapsă, penitență, pocăință, regret, remușcare, suferință, (regional) moarte; (regional) limită (în comportare), măsură, pereche, seamăn; (variantă; învechit) pocanie.
Pocăită, substantiv feminin
Sinonime:
penitentă, sectantă, (regional) mucăriță, (regional) mucheriță.
Jelui, verb
Sinonime:
a (se) jeli, a (se) plânge, a acuza, a aspira, a compătimi, a denunța, a deplânge, a dori, a învinovăți, a învinui, a jindui, a năzui, a pârî, a pofti, a pretinde, a râvni, a reclama, a regreta, a se boci, a se căi, a se căina, a se lamenta, a se pocăi, a se tângui, a se văicări, a se văita, a spune, a tinde, a ținti, a urmări, a visa, a viza, (învechit și regional) a se olălăi, (învechit și regional) a se olecăi, (învechit) a se glăsi, (învechit) a se glăsui, (Moldova și Bucovina) a se frăsui, (popular) a se aoli, (popular) a se mișeli, (regional) a (se) dăuli, (regional) a se plângătui, (regional) a se scârbi, (regional) a se văiera, (regional) a se văina, (regional) a se vălăcăi, (Transilvania) a (se) cânta.
Penitenţă, substantiv feminin Sinonime:
pedeapsă, canon, osândă; pocăinţă, căinţă, umilinţă.
Remuşcare, substantiv feminin
Sinonime:
căință, mustrare (de cuget), părere de rău, pocăință, regret, (franțuzism învechit) repentir, (învechit) înfrângere, (învechit) pocaianie, (popular) penitență, (popular) pocăială.
Smerenie, substantiv feminin
Sinonime:
candoare, castitate, credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, devoțiune, evlavie, feciorie, inocență, micșorare, modestie, neprihănire, nevinovăție, obsecviozitate, pietate, pioșenie, piozitate, pocăință, pudicitate, pudoare, religiozitate, sfială, smereală, umilință, virginitate, (familiar) spăseală, (familiar) spăsenie, (învechit și regional) milă, (învechit) blagocestie, (învechit) blagocestivie, (învechit) blagocestvie, (învechit) hristoitie, (învechit) minuniciune, (învechit) molcomire, (învechit) oviliciune, (învechit) plecare, (învechit) plecat, (învechit) râvnă, (învechit) râvnire, (învechit) smericiune, (învechit) smerință, (învechit) smerire, (învechit) smeritură, (învechit) smernicie, (învechit) supunere, (învechit) umiliațiune, (învechit) umilitate, (învechit) zmerenie.
Adventist, substantiv
Sinonime:
pocăit; sâmbătar, sâmbătaș.
Sectant, substantiv
Sinonime:
pocăit; (adjectival) sectar, (figurat) exclusivist, intolerant.
Compuncțiune, substantiv
Sinonime:
contrițiune, gravitate afectată, pocăință, remușcare, umilință.
Scârbi, verb
Sinonime:
a agasa, a (se) amărî, a (se) boci, a (se) căi, a (se) căina, a (se) cutremura, a deveni trist, a (se) dezgusta, a (se) enerva, a face să simtă scârbă, a fi cuprins de scârbă, a (se) indispune, a (se) irita, a (se) încrâncena, a (se) îndurera, a (se) înfiora, a (se) înfricoșa, a (se) înfuria, a (se) îngrețoșa, a (se) îngrozi, a (se) înspăimânta, a (se) întrista, a (se) jeli, a (se) jelui, a (se) lamenta, a (se) mâhni, a (se) mânia, a (se) necăji, a (se) plânge, a (se) plictisi, a (se) pocăi, a (se) posomorî, a produce scârbă, a regreta, a sâcâi, a simți scârbă, a (se) supăra, a (se) tângui, a tremura, a umple de scârbă, a (se) văicări, a (se) văita, a zgudui.
Contrițiune, substantiv
Sinonime:
căință, compuncțiune, pocăință.
Podvigui, verb
Sinonime:
(învechit) a munci din greu, a se mortifica, a se pocăi, a se strădui, a se trudi, a-și impune un canon.
Spăsit, adjectiv
Sinonime:
(învechit) izbăvit, mântuit, pocăit, salvat, smerit, umil, (variantă) spășit.
Spăsi, verb
Sinonime:
(învechit) a ispăși, a izbăvi, a mântui, a plăti, a purifica, a răscumpăra, a salva, a se căi, a se pocăi, (variantă) a (se) spăși.
Șăinăli, verb (regional)
Sinonime:
a compătimi, a deplânge, a menaja, a plânge, a regreta, a se căi, a se căina, a se pocăi, a-i părea rău; a privi pe furiș.
Repentir, substantiv (învechit)
Sinonime:
căință, mustrare, părere de rău, pocăință, regret, remușcare; bucle; (variantă) repantir.
Repantir, substantiv (învechit)
Sinonime:
căință, compuncțiune, contrițiune, mea culpa, mustrare, părere de rău, penitență, pocăință, regret, remușcare; (pictură) corectare, corecție, corijare, îndreptare, rectificare, retuș; bucle, cosițe; (variantă) repentir.
Măcădui, verb (regional)
Sinonime:
a regreta, a se căi, a se pocăi.
