Plin (plină), adjectiv Sinonime:
încărcat; compact, masiv, întreg, umplut; (figurat) durduliu, rotofei, grăsuţ, gras, împlinit, rotund.
Plinăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
deplinătate, desăvârşire, plenitudine, plinătate, (învechit) pliniciune.
Plinătate, substantiv feminin Sinonime:
plenitudine.
Deplinătate, substantiv feminin
Sinonime:
desăvârșire, dezvoltare completă, integritate, întregime, perfecțiune, plenitudine, plinătate, (învechit) plinăciune, (învechit) plineală.
Infern, substantiv neutru
Sinonime:
gheenă, Hades, iad, orc, tartar; (figurat) chin, loc cu condiții insuportabile, loc de dezordine și de confuzie, situație chinuitoare, situație greu de suportat, stare de nefericire, suferinţă, tortură (sufletească), viață chinuită, viață mizerabilă, viață plină de chinuri.
Plenitudine, substantiv feminin
Sinonime:
deplinătate, desăvârşire, integritate, maturitate, plinătate, totalitate; (învechit) plinăciune, plineală.
Desăvârşire, substantiv
Sinonime:
perfecţionare; deplinătate, plenitudine, plinătate, (învechit) plinăciune, plineală; perfecţiune, sublim, puritate.
Grațiozitate, substantiv
Sinonime:
(adesea ironic) amabilitate (excesivă), atitudine curtenitoare, bunăvoință politicoasă, politețe plină de bunăvoință.
Graţiozităţi, substantiv la plural
Sinonime:
atitudine plină de afectare, capriciu, (plural) mofturi, (plural) nazuri.
Sofisticărie, substantiv
Sinonime:
afirmație plină de sofisme, argumentație falsă, (învechit) sofistărie.
Plineală, substantiv
Sinonime:
achitare (a unei datorii), deplinătate, desăvârşire, executare silită, îndeplinire (a unei hotărâri), plenitudine, plinătate.
Reliură, substantiv
Sinonime:
broșaj, copertă; (reliură plină) copertă din piele.
Peletiuc, substantiv (regional)
Sinonime:
pânză de păianjen plină de praf.
Totalmente, adverb
Sinonime:
absolutamente, completamente, cu desăvârșire, cu totul, în întregime, în mod complet, în toată plinătatea, perfectamente, radicalmente, total.
Întemeiat, adjectiv
Sinonime:
așezat pe baze sigure, clădit, confirmat, consolidat, fondat, fundamentat, în plină vigoare, îndreptățit, îngrijit, înrădăcinat, întărit, just, justificat, legitim, logic, motivat, pus pe temelii, rațional, serios, solid, temeinic, (figurat) așezat la vorbă, (figurat) binecuvântat, (învechit) apărat, (livresc) îndrituit, (rar) zidit. Întemeiat, substantiv
Sinonime:
consolidare, instituire, înființare, înrădăcinare, întărire, întemeiere, (învechit) apărare, (învechit) împuternicire, (rar) zidire. Întemeiat, adverb
Sinonime:
bazat pe (ceva), drept, just, serios, temeinic.
Turgor, substantiv
Sinonime:
plinătate, turgescență, umflare.
Pleniluniu, substantiv (învechit)
Sinonime:
(astronomie) lună plină, (variantă) plenilunie, (variantă) plinălunie.
Pliniciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
deplinătate, desăvârșire, plenitudine, plinătate, (învechit) plinăciune.
