Pieri, verb Sinonime:
a muri, a se stinge, a deceda; a se ofili, a se usca; a se distruge, a se nimici, a se nărui, a se spulbera, a se risipi, a se pierde; a se face nevăzut, a dispărea.
Piericios, adjectiv
Sinonime:
efemer, periculos, pieritor, primejdios, schimbător, stricător, temporar, trecător, vătămător, vremelnic.
Piericiune, substantiv
Sinonime:
decedare, deces, dispariţie, efemeritate, moarte, ofilire, pieire, prăpădire, răposare, sfârşit, stingere, sucombare, uscare.
Pierit (pierită), adjectiv Sinonime:
dispărut, mort, decedat, răpus; (figurat) slab, palid, descurajat, pierdut, deznădăjduit.
Pierițiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
(învechit) piericiune.
Pieritor (pieritoare), adjectiv Sinonime:
perisabil, trecător, efemer, vremelnic.
Pieritură, substantiv
Sinonime:
căzătură, dificultate mare, greutate, iarbă rară și mică, mortăciune, necaz, pericol, primejdie de moarte, supărare, teren sărac (neroditor).
Cădea, verb Sinonime:
a pica, a coborî, a se lăsa în jos, a se prăvăli; a atârna, a se pleca; a se desprinde, a se rupe, a se dărâma, a se surpa; a pieri, a muri, a-şi înceta existenţa; a nu avea succes, a nu reuşi, a fi respins; (reflexiv) a reveni, a se cuveni; a se potrivi, a-i sta bine, a cadra.
Culca, verb
Sinonime:
a se trânti, (învechit) a se tinde, a (se) aşeza, a (se) aşterne, a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) pune, a doborî, a tăvăli, (popular) a pologi, a apleca, a apune, a asfinţi, a coborî, a dispărea, a pieri, a pleca.
Curăţa, verb
Sinonime:
a face curat, a deretica, a limpezi, a (se) purifica; (familiar) a omorî, a ucide, a distruge; a elimina, a îndepărta, a înlătura, a şterge, (învechit şi regional) a cura, (Transilvania) a tăgăşi, a dezinfecta; a asasina, a se debarasa, a deceda, a se descotorosi, a dispărea, a duce, a izbăvi, a mântui, a muri, a pieri, a (se) prăpădi, a răposa, a răscumpăra, a salva, a scăpa, a sfârşi, a (se) stinge, a sucomba, a suprima.
Deces, substantiv neutru
Sinonime:
decedare, dispariție, exitus, extincție, încetare din viață, moarte, pieire, prăpădire, răposare, repaus, repauzare, sfârșit, stingere, sucombare, (argotic) mierleală, (argotic) mierlire, (argotic) verdeș, (ironic) crăpare, (învechit si popular) săvârșire, (învechit) petrecanie, (învechit) petrecere, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) prăpăditură, (învechit) pristăvire, (învechit) săvârșenie, (învechit) săvârșit, (învechit) scădere, (învechit) sconcenie, (popular) pierzanie, (popular) pierzare, (regional) pieiște, (regional) topenie.
Declina, verb
Sinonime:
a refuza, a respinge, a renunţa, a abandona; a apune, a scăpăta, a asfinţi, a coborî, a dispărea, a pieri; (gramatică) (învechit) a (se) pleca.
Deşert (deșartă), adjectiv
Sinonime:
gol, pustiu, nelocuit, nepopulat; vanitos, mândru, orgolios; amăgitor, efemer, găunos, iluzoriu, ineficace, ineficient, infructuos, inutil, ireal, înşelător, nefolositor, netrebuincios, neutil, pieritor, schimbător, scorburos, temporar, trecător, van, vremelnic, zadarnic.
Dispărea, verb
Sinonime:
a se stinge, a muri, a pieri; a nu se mai vedea, a se ascunde, a nu mai exista; (figurat) a o şterge, (familiar, la figurat) a se dizolva, a se eclipsa, a se evapora, a se volatiliza; a se pierde, (regional) a se prăpădi, (figurat) a se mistui, a se scufunda; a fugi, (popular) a lipsi, a apune, a risipi, a înceta.
Expira, verb
Sinonime:
a (se) sfârşi, a se termina, a se încheia; a muri, a răposa, a deceda, a pieri, a înceta din viaţă, a se isprăvi, a se împlini, a dispărea, a duce, a prăpădi, a stinge.
Moarte, substantiv feminin
Sinonime:
asasinat, crăpare, crimă, decedare, deces, dispariţie, epidemie, eutanasie, exitus, expiere, extincție, homicid, molimă, mortalitate, obștescul sfârșit, omor, omorâre, omucidere, pieire, prăpădire, răposare, răposat, repaus, repauzare, sfârșit, somnul de veci, stingere, sucombare, ucidere, (argou) mierleală, (argou) mierlire, (argou) verdeș, (figurat) adormire, (figurat) mormânt, (învechit și popular) săvârșire, (învechit) deșugubină, (învechit) murire, (învechit) murte, (învechit) omucid, (învechit) petrecanie, (învechit) petrecere, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) prăpăditură, (învechit) pristăvire, (învechit) săvârșenie, (învechit) săvârșit, (învechit) sângi, (învechit) scădere, (învechit) sconcenie, (învechit) ucigătură, (popular) pierzanie, (popular) pierzare, (regional) pieiște, (regional) topenie.
Mortăciune, substantiv feminin
Sinonime:
cadavru, căzătură, corp, hoit, leș, pieritură, stârv, trup, (învechit și regional) mortăcină, (învechit și regional) morticină, (învechit) moarte, (învechit) mortăciună, (învechit, în Transilvania) dabilă, (regional) boală molipsitoare, (regional) moroi, (regional) stârvină, (regional; la plural) vreascuri, (Transilvania) hanț.
Ofili, verb Sinonime:
a (se) veşteji, a (se) trece, a (se) îngălbeni; a pieri, a dispare.
Perisabil (perisabilă), adjectiv Sinonime:
alterabil; trecător, vremelnic, efemer, pieritor.
Petrece, verb
Sinonime:
a (se) trece, a avea loc, a (se) băga, a cerne, a chefui, a colinda, a conduce, a cutreiera, a da, a dăinui, a deceda, a se deplasa, a desface, a dispărea, a se duce, a dura, a exista, a face să treacă, a fi, a găuri, a introduce, a împlânta, a se încheia, a îndura, a înfige, a se îngălbeni, a însoţi, a întovărăşi, a leșina, a se menține, a muri, a muta, a se ofili, a parcurge, a se păli, a se păstra, a pătimi, a pătrunde, a păți, a perfora, a perinda, a perpetua, a persista, a pieri, a plasa, a se prăpădi, a răbda, a rămâne, a răposa, a răsfoi, a scobi, a scurge, a se afla, a se amuza, a se bucura, a se cheltui, a se consuma, a se desfăşura, a se desfăta, a se disputa, a se distra, a se întâmpla, a se produce, a se sfârși, a se termina, a se veseli, a sfredeli, a sta, a străbate, a strămuta, a străpunge, a se succeda, a suferi, a suporta, a trage, a trăi, a ține, a urma, a se usca, a vântura, a vârî, a se veșteji, a vieţui, a vinde, a vizita, a-și duce viața, a-și umple timpul.
Pierde, verb Sinonime:
a dispărea, a pieri, a se face nevăzut; (reflexiv) a leşina, a agoniza, a se sfârşi, a muri; a se rătăci, a se răzleţi; (figurat) a se zăpăci, a se emoţiona, a se intimida, a se încurca, a se speria.
Pierzanie, substantiv feminin
Sinonime:
amărăciune, catastrofă, corupție, decadență, decădere, decedare, deces, degradare (morală), depravare, desfrânare, desfrâu, desperare, destrăbălare, dezastru, dezmăț, dispariție, disperare, durere, imoralitate, jale, masacru, măcel, moarte, năruire, nenorocire, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzare, prăbușire, prăpăd, prăpădire, primejdie de moarte, răposare, ruină, sfârșit, stingere, stricăciune, sucombare, suferință (mare), ucidere în masă, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putrefacție, (figurat) putreziciune, (învechit și figurat) putrejune, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) pieire, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (popular) avort, (rar) deșănțare, (regional) pieiște.
Primejdios (primejdioasă), adjectiv
Sinonime:
amenințător, contraindicat, critic, dăunător, de temut, expus, grav, greu, hazardat, imprudent, malign, negativ, neindicat, nepotrivit, nesigur, nociv, păgubitor, periclitant, periculos, pernicios, prejudiciabil, rău, riscant, riscat, serios, stricător, vătămător, (familiar) urât, (învechit și popular) pierzător, (învechit) pagubnic, (învechit) piericios, (învechit) prejudicios, (învechit) pricuros, (învechit) primejdiitor, (învechit) primejduicios, (învechit) primejduincios, (învechit) primejduitor, (învechit) stricăcios, (rar) sever, (regional) daunăcios, (regional) dăunos, (regional) poznaș.
Rătăcitor (rătăcitoare), adjectiv
Sinonime:
ahasveric, eratic, hoinar, nomad, pribeag, rătăcind, răzleț, vagabond, (figurat) fugitiv, (figurat) pieritor, (învechit) stranic.
Risipi, verb Sinonime:
a împrăştia, a se răspândi, a spulbera, a irosi, a părădui, a degrada, a arunca, a cheltui; a pune pe fugă, a respinge, a înfrânge; a pieri, a dispărea, a se spulbera, a se nărui, a surpa, a distruge, a ruina, a prăbuşi, a nimici.
Uscățiv (uscățivă), adjectiv
Sinonime:
cocârlos, costeliv, descărnat, firav, jigărit, macru, osos, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sărăcăcios, sfrijit, slab, slăbănog, slăbit, tras, uscat, (figurat) lemnos, (figurat) supt, (învechit și regional) mârșav, (învechit și regional) rău, (învechit și regional) sec, (învechit și regional) secățiu, (învechit și regional) secățiv, (învechit și regional) slăbicios, (învechit) mișel, (Moldova și Transilvania) pogârjit, (popular) pierit, (rar) slăbănogit, (rar) uscăcios, (regional) calicuț, (regional) coțac, (regional) hition, (regional) mârcav, (regional) mârceav, (regional) mârced, (regional) ogârjit, (regional) pârțigăit, (regional) râceat, (regional) sfârcior, (regional) sfârciov, (regional) șugăros, (regional) țingar, (regional) uscățiu, (regional) zâmbrit, (regional) zgurav.
Decedare, substantiv
Sinonime:
decedat, deces, dispariție, exitus, extincție, încetare din viață, moarte, pieire, prăpădire, răposare, repauzare, sfârșit, stingere, sucombare, (argou) mierleală, (argou) mierlire, (argou) verdeș, (ironic) crăpare, (învechit și popular) săvârșire, (învechit) petrecanie, (învechit) petrecere, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) prăpăditură, (învechit) pristăvire, (învechit) săvârșenie, (învechit) săvârșit, (învechit) scădere, (învechit) sconcenie, (limbajul bisericesc) repaus, (popular) pierzanie, (popular) pierzare, (regional) pieiște, (regional) topenie.
Decedat, adjectiv (adesea substantivat)
Sinonime:
crăpat, defunct, dispărut, mort, pierdut, răposat, sucombat, (învechit și popular) pierit, (învechit) pristăvit, (învechit) săvârșit, (livresc) repauzat.
Deznădăjduit, adjectiv
Sinonime:
desperat, (popular) pierit, (învechit) apelpisit.
Dispărut, adjectiv
Sinonime:
ieșit din câmpul vizual, trecut, pierit; (și cu rol de substantiv) mort.
Dizolva, verb
Sinonime:
a solvi, a topi; a (se) desființa, a-și înceta activitatea, (figurat) a înceta să mai existe; a dispărea, a pieri.
Efemeritate, substantiv
Sinonime:
brevitate, temporalitate, tranziență, vremelnicie, (figurat) fragilitate, (învechit) piericiune, (învechit) transiență.
Pierzare, substantiv
Sinonime:
calamitate, catastrofă, caznă, chin, corupţie, decădere, decedare, deces, degradare morală, desfrâu, dezastru, dispariţie, distrugere, flagel, grozăvie, masacru, măcel, moarte, năpastă, nenorocire, nimicire, pacoste, perdiție, pieire, pieiște, piericiune, pierzanie, pierzăciune, potop, prăpăd, prăpădire, primejdie de moarte, pustiire, răposare, ruinare, sfârşit, sinistru, stingere, sucombare, supliciu, tortură, ucidere în masă, urgie, (la plural) spânzurătoare; (locuțiune) (marhă de pierzare) vită de pripas; (locuțiune) (de pierzare) care este de desconsiderat, care este risipit în zadar, de lepădat, de neluat în seamă, irosit.
Mortal, adjectiv
Sinonime:
efemer, fatal, funest, letal, muritor, pieritor, ucigător, (învechit) mortifer; (argou) extraordinar, nemaipomenit.
Repauza, verb
Sinonime:
a (se) odihni, a deceda, a dispărea, a dormi (somnul de veci), a face un repaus, a fi în mormânt, a muri, a pieri, a răposa, a se duce, a se prăpădi, a se recrea, a se sfârși, a se stinge, a sucomba, a zace.
Izidi, verb (popular)
Sinonime:
a (se) cheltui fără socoteală, a (se) risipi, a muri, a pieri, a se prăpădi, a se strica, (popular) a (se) mătrăși, (regional) a (se) părădui.
Vremelnicesc, adjectiv (învechit)
Sinonime:
efemer, pieritor, provizoriu, schimbător, temporar, trecător, vremelnic.
Petrecător, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
chefliu, însoțitor, petrecăreț, tovarăș, trăitor, (matematică) cât, (regional) potânțău. Petrecător, adjectiv (învechit și regional)
Sinonime:
efemer, pieritor, schimbător, temporar, trecător, vremelnic; chefliu, petrecăreț.
Îngălbenit, adjectiv
Sinonime:
galben, ofilit, palid, trecut, uscat, veșted, veștejit, (Banat și Oltenia) galfăd, (învechit și popular) searbăd, (învechit și regional) smolit, (învechit) îngălbinit, (livresc) pal, (Moldova și Bucovina) ugilit, (popular și familiar) gălbejit, (popular) gălbenit, (popular) pierit, (popular) spelb, (rar) pălit, (regional) gălbăcios, (regional) pâhăvit. Îngălbenit, substantiv
Sinonime:
îngălbenire, paloare, veștejire.
Stricăcios, adjectiv (învechit)
Sinonime:
alterabil, dăunător, efemer, negativ, nociv, păgubitor, periculos, pieritor, prejudiciabil, primejdios, rău, schimbător, stricător, temporar, trecător, vătămător, vremelnic.
Peritor, adjectiv (învechit)
Sinonime:
caduc, pieritor, trecător.
Temporal, adjectiv
Sinonime:
cronologic, diacronic, efemer, istoric, laic, lumesc, mirean, mirenesc, pământean, perisabil, pieritor, profan, schimbător, secular, spațio-temporal, temporar, trecător, vremelnic, (învechit) peritor; (os) al tâmplei. Temporal, substantiv
Sinonime:
(anatomie) os al tâmplei, os temporal.
Mortac, adjectiv (învechit)
Sinonime:
muritor, pieritor.
Cicni, verb (învechit)
Sinonime:
a crăpa, a deceda, a muri, a pieri, a plesni, (regional) a zducni, (regional) a zduhni, (variantă) a cigni.
Pericios, adjectiv (învechit)
Sinonime:
pieritor.
Lues, substantiv
Sinonime:
(medicină) sifilis, (rar) verolă, (învechit și regional) sfranț, (învechit și regional) sfrenție, (învechit) frențuș, (învechit) malafranță, (învechit) sifilitic, (popular) pădureț, (popular) pierit, (prin Muntenia) gubăvie, (regional) frenție, (regional) mâncătură, (regional) sfinție, (Transilvania) șui.
Piereciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
(învechit) piericiune.
Periciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
deteriorare, dispariție, moarte, pieire, ruinare, stricăciune, ucidere, (figurat) corupție, (figurat) decădere, (figurat) prăbușire morală, (învechit) piericiune.
