Pițigăiat (pițigăiată), adjectiv
Sinonime:
ascuţit, debil, delicat, firav, fragil, gingaș, pirpiriu, plăpând, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuț, strident, subţire, șubred, (rar) piuitor, (regional) înțiglat.
Pițigăios, adjectiv (regional)
Sinonime:
înțepător, pișcător.
Piţigărni, verb
Sinonime:
a ascuţi, a piţigăia, a subţia.
Ascuţit (ascuţită), adjectiv Sinonime:
cu vârf, înţepător; (figurat) subtil, fin, perspicace, ager; (despre sunete) subţire, strident, pătrunzător, piţigăiat; picant.
Ciupi, verb
Sinonime:
a (se) pişca, (popular) a ţicura, (regional) a picura, a pişcura, (Transilvania) a piţiga; a ciuguli, (popular) a piguli; a înţepa; (figurat) a scărpina; (figurat) a fura, a sustrage, a ciordi, a şterpeli; a ameţi, a chercheli, a îmbăta, a turmenta.
Debil (debilă), adjectiv
Sinonime:
plăpând, firav, slab, maladiv, bolnăvicios, delicat, fragil, gingaş, pirpiriu, prizărit, sfrijit, slăbănog, slăbuţ, şubred, (popular) piţigăiat, (învechit şi regional) mârşav, ticălos, (regional) gubav, morânglav, (Muntenia şi Transilvania) sighinaş, (Muntenia şi Oltenia) şiştav.
Ascuţi, verb
Sinonime:
(Moldova şi Transilvania) a toci; a trage; a piţigăia.
Cimitir, substantiv
Sinonime:
(rar) necropolă, (regional) îngropelniţă, margine, (la plural) morminte, (Banat) avlie, (prin Transilvania) comoară,
(Banat) morţărie, (prin Transilvania) (la plural) piţigăi, (Banat, Transilvania şi Oltenia) progadie, (prin sudul Transilvaniei) stobor, (Transilvania şi Maramureș) temeteu, (Moldova) ţintirim, (învechit) grobişte.
Piţigoi, substantiv
Sinonime:
(ornitologie) pasărea-plugului, pițigaie, pițigan, pițiîmpărătuș, regele-păsărilor, simțivară, țiclete, țiglău, țiglean, (Banat) sucitoare, (popular) pițiguș, (rar) piț, (regional) domnișor; (pițigoi-codat) pițigoi-de-cârd, pițigoi-de-stol, pițigoi-întunecat, pițigoi-roșietic, pițigoi-roșu, pițigoi-rusesc, (regional) țârțâr.
Piuitor, adjectiv
Sinonime:
ascuţit, piţigăiat, scurt și ascuțit, subţire, șuierător, ţiuitor, vâjâitor.
Înțigla, verb (regional)
Sinonime:
a ascuți, a înțepa, a se pițigăia, a străpunge, a vorbi cu glas răstit și ascuțit, (învechit) a înțăgla.
Piocit, substantiv
Sinonime:
(biologie) celulă de puroi, leucocit degenerescent; (regional) pioceală, pioncăneală, piuitură. Piocit, adjectiv (regional)
Sinonime:
bleg, indispus, pițigăiat.
Mioncăni, verb (regional)
Sinonime:
a vorbi piţigăiat, a-și schimba voit vocea.
Pişcător, adjectiv
Sinonime:
aspru, iute, înăsprit, înțepător, picant, piperat, pișcăcios, sarcastic, satiric, usturător, (învechit) stifos, (regional) pișcav, (regional) pișcos, (regional) pițigăios.
Pârțâgâit, adjectiv (regional)
Sinonime:
pițigăiat; (regional) pârțâgăiat.
Pioncăneală, substantiv (regional)
Sinonime:
migală, migăleală, mocăială, mocoșire, pițigăială, slăbire, topire, vedere slabă, vorbire înceată, (variantă) piorcăneală; (regional) pioceală, piocit, pioncăială, pioncăit, pioncăitură, pioncănit, pioncănitură.
Înțepător, adjectiv
Sinonime:
acru, ardeiat, ascuțit, aspriu, aspru, corosiv, epigramatic, incisiv, ironic, iute, iuțit, îmbolditor, împungător, înăsprit, înțepos, mușcător, persiflant, persiflator, picant, piperat, pișcăcios, pișcător, sarcastic, satiric, șfichiuitor, țepos, urzicător, usturător, zeflemist, zeflemitor, (învechit) acos, (învechit) atingător, (învechit) înțepâcios, (învechit) stifos, (învechit) țăpos, (regional) înțiglat, (regional) pișcav, (regional) pișcos, (regional) pițigăios, (regional) țapoș, (regional) țepur.
