Ori, conjuncție Sinonime:
sau, fie că.
Oribil (oribilă), adjectiv Sinonime:
dezgustător, repugnant, urât, mizerabil, îngrozitor, infect, hidos.
Oricând, adverb Sinonime:
în orice timp, când vrei.
Oricare, pronume nehotărât Sinonime:
indiferent care, care vrei, oricine, fiecine.
Oricât, adverb Sinonime:
indiferent cât, cât vrei.
Orice, pronume nehotărât Sinonime:
indiferent ce, ce vrei.
Oricine, pronume nehotărât Sinonime:
oricare.
Oricum, adverb Sinonime:
indiferent cum, în orice fel, cum vrei.
Orient, substantiv neutru Sinonime:
răsărit, est.
Orienta, verb Sinonime:
a dirija, a îndrepta, a indica drumul, a conduce.
Oriental (orientală), adjectiv Sinonime:
răsăritean, estic.
Orientalicesc, adjectiv (învechit)
Sinonime:
estic, oriental, răsăritean.
Orientare, substantiv feminin
Sinonime:
cale, călăuzire, concepție, conducere, convicțiune, convingere, direcţie, dirijare, gând, ghidare, idee, înclinare, îndreptare, îndrumare, judecată, linie, opinie, părere, principiu, sens, tendință, vedere, viziune, (învechit) orientație.
Orientație, substantiv
Sinonime:
(învechit) orientare.
Orientativ, adjectiv
Sinonime:
informativ.
Orientator, adjectiv
Sinonime:
călăuzitor, direcțional, îndrumător, orientativ, (învechit și regional) orientător.
Orificiu, substantiv neutru Sinonime:
deschidere, gaură, bortă.
Orighinal, adjectiv (învechit)
Sinonime:
original.
Orighinalnic, adjectiv (învechit)
Sinonime:
original.
Orighine, substantiv (învechit)
Sinonime:
origine.
Original (originală), adjectiv
Sinonime:
aparte, autentic, bizar, caracteristic, caracterizator, ciudat, deosebit, distinctiv, excentric, excepțional, extraordinar, extravagant, fără pereche, fără seamăn, ieşit din comun, incomparabil, individual, inimitabil, insolit, neasemănat, neasemuit, neauzit, neconformist, necopiat, neimitabil, nemaipomenit, nemaivăzut, neobişnuit, nonconformist, nou, particular, personal, propriu, singular, specific, sui-generis, unic, (învechit) particularnic.
Originalitate, substantiv
Sinonime:
bizarerie, caracteristică, ciudățenie, excentricitate, exotism, extravaganţă, fantezie, individualitate, inedit, nonconformism, notă distinctivă, noutate, original, particularism, particularitate, personalitate, raritate, singularitate, specific, specificitate, stranietate, teribilism, unicitate.
Originar (originară), adjectiv
Sinonime:
aborigen, autohton, congenital, de obârşie, de origine, indigen, infuz, inițial, în forma de la început, înnăscut, nativ, natural, prim, primar, primitiv, primordial, provenind din, visceral.
Origine, substantiv feminin Sinonime:
obârşie, început, provenienţă, izvod, rădăcină, sursă, sorginte.
Oriîncotro, adverb
Sinonime:
indiferent în ce direcție, indiferent încotro, în orice direcţie, încotro vrei, orișiunde, oriunde, pretutindeni, (învechit) oareunde, (învechit) tutindeni, (rar) fieunde.
Oripila, verb
Sinonime:
a agasa, a enerva, a exaspera, a impacienta, a indispune, a irita, a supăra foarte tare; a înfiora, a îngrozi, a teroriza.
Oripilant (oripilantă), adjectiv
Sinonime:
agasant, enervant, iritant; înfiorător, îngrozitor.
Oripilat (oripilată), adjectiv
Sinonime:
agasat, enervat, iritat, impacientat; îngrozit, înfiorat.
Orişicum, adverb
Sinonime:
fiecum, nu importă cum, oricum, (învechit) fieștecum, (învechit) fitecum.
Orişiunde, adverb (popular)
Sinonime:
încotro, oriîncotro, oriunde, pretutindeni, (învechit) oareunde, (învechit) tutindeni, (rar) fieunde.
Oriunde, adverb
Sinonime:
încotro, oriîncotro, orișiunde, pretutindeni, (învechit și popular) orunde, (învechit) oareunde, (învechit) tutindeni, (rar) fieunde, (regional) oriiunde, (regional) oriune.
Orizanină, substantiv
Sinonime:
(biochimie) acid aberic, vitamina B1.
Orizon, substantiv
Sinonime:
orizont.
Orizont, substantiv neutru Sinonime:
zare.
Orizontal, adjectiv
Sinonime:
culcat, longitudinal, (învechit) lungitudinal.
Orizontalicește, adverb (învechit)
Sinonime:
în mod orizontal, (variantă) horizontalicește.
Orizontalitate, substantiv
Sinonime:
planeitate.
Orizontaliza, verb
Sinonime:
a așeza în poziție orizontală, a cala, a nivela.
Orizontalizare, substantiv
Sinonime:
calare, îndreptare, nivelare.
Abject (abjectă), adjectiv
Sinonime:
abominabil, detestabil, dezgustător, groaznic, grosolan, ignobil, incalificabil, infam, înfiorător, josnic, mârșav, mișel, mizerabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, odios, oribil, repugnant, respingător, rușinos, sordid, ticălos, (Banat) bedaș, (figurat) infect, (figurat) murdar, (învechit și regional) ticăit, (învechit) fărădelege, (învechit) vil, (popular) becisnic, (regional) pălăvatic, (regional) proclet.
Abominabil (abominabilă), adjectiv
Sinonime:
abject, cumplit, cutremurător, dezgustător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimântător, macabru, monstruos, odios, oribil, repugnant, respingător, sângeros, teribil, urât, zguduitor.
Aborigen (aborigenă), adjectiv Sinonime:
băştinaş, autohton, indigen, pământean, originar, nativ, localnic, omul locului.
Acar, substantiv masculin
Sinonime:
macagiu, muncitor feroviar; cutioară, cutiuță, (regional) acarniță, (regional) acăriță. Acar, adverb (învechit și regional)
Sinonime:
acăr, măcar. Acar, conjuncție (regional)
Sinonime:
cu toate că, deși, fie, măcar că, ori.
Adesea, adverb Sinonime:
des, adeseori, repetat, de multe ori, frecvent, zilnic.
Ascendenţă, substantiv feminin Sinonime:
origine, obârşie, strămoşie; ancestru, filiație, genealogie, ereditate.
Atroce, adjectiv Sinonime:
cumplit, teribil, groaznic, fioros, sângeros, crunt, îngrozitor, oribil, dureros, feroce, insuportabil, monstruos.
Autentic (autentică), adjectiv Sinonime:
real, veridic, verosimil, indiscutabil, indubitabil, netăgăduit, nefalsificat, adevărat, neîndoios, cert, sigur; original.
Avan (avană), adjectiv Sinonime:
straşnic, groaznic, cumplit, crud, rău, hain, teribil, oribil.
Axa, verb Sinonime:
a centra, a fixa, a echilibra; a se baza pe (ceva). Axă, substantiv
Sinonime:
(matematică) dreaptă orientată.
Baroc (barocă), adjectiv Sinonime:
(despre stil) rococo; (figurat) bizar, ciudat, abracadabrant, excentric, exuberant, extravagant, insolit, original.
Baștină, substantiv feminin
Sinonime:
loc de naștere, origine, patrie, țară; (sens învechit) moșie, patrimoniu, (învechit și popular) ocină, (învechit) baștenă, (învechit) ohabă.
Baza, verb (reflexiv) Sinonime:
a se sprijini, a se rezema, a se propti; (figurat) a se încrede, a avea încredere, a se lăsa în nădejdea (cuiva), a se bizui, a conta (pe cineva sau pe ceva). Bază, substantiv feminin Sinonime:
temelie, fundament, fundație; temei, esenţă, valoare; origine, izvor, rădăcină, sorginte; armătură; piedestal, soclu.
Bimensual (bimensuală), adjectiv
Sinonime:
(de două ori pe lună) bilunar; (o dată la două luni) bimestrial.
Bizarerie, substantiv feminin Sinonime:
anomalie, ciudăţenie, curiozitate, extravaganţă, excentricitate, curiozitate, fantezie, bazaconie, monstruozitate, nebunie, originalitate, paradox, singularitate.
Borât (borâtă), adjectiv (rar) Sinonime:
dezgustător, hidos, urât, diform, grețos, oribil, respingător.
Cat, substantiv neutru Sinonime:
etaj. Cât, prepoziție Sinonime:
ca, precum. Cât, conjuncție
Sinonime:
că, de, încât; ca, cum, precum; oricât; ci, ce, cum. Cât, adverb
Sinonime:
(popular) precât; ce. Cât, substantiv
Sinonime:
(matematică) (învechit) câtuitor, cuprinzător, cvoţient, petrecător.
Cauza, verb Sinonime:
a produce, a provoca, a pricinui, a determina, a da naştere. Cauză, substantiv feminin Sinonime:
motiv, pricină, ocazie; origine, obârşie, punct de plecare, fundament; (juridic) proces; afacere, interes; convingere.
Călăuzi, verb Sinonime:
a conduce, a îndruma, a povăţui, a învăţa, a ghida; (reflexiv) a se lua (după ceva), a se orienta, a urma.
Chenzinal (chenzinală), adjectiv Sinonime:
bilunar, de două ori pe lună.
Cine, pronume Sinonime:
care, cel ce, acela care; fiecare, oricine, oricare.
Ciudos (ciudoasă), adjectiv
Sinonime:
bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstruşnic, neobişnuit, original, paradoxal, singular, straniu; (adjectiv și substantiv) gelos, invidios, pizmaş, pizmuitor, ranchiunos.
Coborî, verb Sinonime:
a (se) da jos, a descinde; a (se) lăsa jos; a reduce, a scădea, a micşora; (reflexiv) a proveni, a avea originea; (figurat, reflexiv) a se înjosi, a se umili.
Concepţie, substantiv feminin
Sinonime:
convingere, cugetare, doctrină, gând, idee, judecată, opinie, orientare, părere, principiu, vedere, viziune, (livresc) convicţiune; teorie, teză; (biologie) concepere, procreare, (învechit şi popular) zămislire.
Conduce, verb
Sinonime:
a îndruma, a dirija, a orienta; a însoţi pe cineva, a călăuzi, a acompania; a cârmui, a dirigui, a domni, a guverna, a stăpâni, (învechit şi popular) a oblădui, (învechit) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povăţui; a administra, a comanda, a prezida, a ghida, a sfătui, a şofa, a mâna.
Curios (curioasă), adjectiv (figurat)
Sinonime:
ciudat, straniu, aparte, neobișnuit, indiscret, surprinzător, original; scormonitor, distractiv, amuzant, bizar, picant.
Curiozitate, substantiv feminin Sinonime:
dorinţă de a afla, interes; ciudăţenie, manie; originalitate, bizarerie.
Des, adverb
Sinonime:
adesea, repetat, de multe ori, frecvent, grăbit, iute, rapid. Des, adjectiv
Sinonime:
adânc, apropiat, bătut, bogat, compact, frecvent, grăbit, iute, rapid, repetat.
Deschidere, substantiv feminin
Sinonime:
acces, breșă, ieșire, intrare, spaţiu, perspectivă, despicătură, crăpătură, desfacere, descuiere, căscare, căscat, destupare, spargere, crăpare, despicare, plesnire, deschizătură, deșirare, orificiu, gaură, distanță, ecart, ecartament, descoperire; (deschidere geologică) afloriment; exordiu, inaugurare, începere, preliminar; acceptare, receptivitate, toleranță. Deșchidere, substantiv
Sinonime:
(popular) deschidere.
Diavolesc (diavolească), adjectiv Sinonime:
drăcesc, infernal, oribil, diabolic.
Direcţie, substantiv feminin
Sinonime:
orientare, perspectivă, sens, parte, cale, linie, curs; conducere.
Dirija, verb
Sinonime:
a conduce, a călăuzi, a îndruma, a îndrepta, a orienta, a regla, (rar) a dirigui, (livresc) a direcţiona, (figurat) a canaliza.
Drapel, substantiv neutru
Sinonime:
steag, stindard, flamură, (rar) bandieră, pavilion, (învechit şi regional) banderiu, prapur, fanion; (istorie) gonfalon, oriflamă.
Drept (dreaptă), adjectiv
Sinonime:
orizontal, plan, neted, direct, (livresc) rectiliniu, (popular) oblu, vertical, erect, abrupt, neaplecat, ţeapăn, plat, şes, (regional) şesos, (Oltenia şi Banat) polejnic, (învechit) tins, tocmai, (figurat) ras, şters; imparţial, neparţial, nepărtinitor, obiectiv, (învechit) nefăţărit, adevărat, echitabil, just, îndreptăţit, cinstit, integru, cumsecade, moral, curat, corect.
Dubla, verb
Sinonime:
a capitona, a căptuşi, a deveni dublu, a duplica, a executa un dublaj, a îndoi, a înlocui (un actor), a însoți, a multiplica, a pune în dublu, a reduplica, a se mări de două ori, a secunda, a uni două câte două, (despre nave) a ocoli un cap, (învechit) a îndupleca, (sport) a depăși cu un tur un concurent. Dublă, substantiv
Sinonime:
baniţă, dublu-decalitru, (filmare) cadru returnat, (la unele jocuri cu zaruri) pereche, (variantă) dublu.
Elementar (elementară), adjectiv
Sinonime:
de bază, fundamental, esenţial, de prim ordin, principal, simplu, uşor, puţin complicat, la îndemâna oricui, primar, rudimentar, natural.
Est, substantiv neutru
Sinonime:
răsărit, orient, soare-răsare, (regional) răsai, răsăriş, zorit, (învechit) ost.
Excentric (excentrică), adjectiv Sinonime:
neobişnuit, ciudat, original, bizar, extravagant, fistichiu.
Excesiv (excesivă), adjectiv
Sinonime:
exagerat, abuziv, nemoderat, exorbitant, bolnăvicios, oribil, insuportabil, monstruos, scandalos, nerezonabil, nebun; (cu rol de adverb) din cale afară de, nespus de, foarte, prea, extraordinar de.
Execrabil (execrabilă), adjectiv
Sinonime:
respingător, detestabil, oribil, scârbos, dezgustător, greţos, incalificabil, turpid.
Explica, verb
Sinonime:
a lămuri, a desluşi, a clarifica, a limpezi; a informa, a îndruma, a orienta, a ghida; a (se) justifica, a motiva, a se dezvinovăţi, a se disculpa, a da explicaţii; a expune, a preda (o lecţie), a rezolva, a glosa, a demonstra, a analiza, a înţelege.
Explicaţie, substantiv feminin Sinonime:
lămurire, clarificare, desluşire, limpezire; informaţie, îndrumare, orientare, explicare; justificare, motivare, motiv, pricină, cauză; expunere, predare, explicare (a unei lecţii, a unei teme).
Extracţie, substantiv feminin
Sinonime:
extragere, scoatere; (rar) origine, naştere, obârşie, provenienţă.
Extravagant (extravagantă), adjectiv Sinonime:
excentric, neobişnuit, exagerat, ciudat, original, bizar.
Extravaganţă, substantiv feminin
Sinonime:
excentritate, ciudăţenie, bizarerie, excentricitate, fantezie, originalitate, teribilism.
Fel, substantiv masculin
Sinonime:
mod, manieră, chip, procedeu, cale; varietate, soi, gen, sort, sortiment, categorie; fire, natură, caracter, temperament; origine, neam, familie, spiţă; obicei, datină, tradiţie, (la plural) moravuri; stil, regim, sens, specie, tip, teapă, specimen, (regional) modru, factură.
Fereastră, substantiv feminin
Sinonime:
geam, vitraliu, hublou, lucarnă, spirai, vasistas; breșă, fantă, orificiu, sabord.
Filistin, substantiv masculin Sinonime:
meschin, rău, mărginit, limitat, fără orizont.
Filon, substantiv neutru
Sinonime:
vână, fir, zăcământ; (la figurat) sursă, izvor, origine.
Fistichiu (fistichie), adjectiv
Sinonime:
exagerat, trăsnit, bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstruşnic, neobişnuit, original, paradoxal, singular, straniu; (de culoarea fisticului) verde-gălbui.
Fitecine, pronume nehotărât
Sinonime:
fitecare, cine, fiecare, fiecine, oricare, oricine, orişicare, orişicine.
Fizionomie, substantiv feminin
Sinonime:
alură, aspect, chip, faţă, figură, înfăţişare, exterior, aer, expresie, mină, obraz, (învechit şi popular) boi, (regional) săbaş, (învechit) schimă, vedere, (familiar) mutră, (livresc) facies, mască, configurație; originalitate, singularitate, specificitate.
Fler, substantiv neutru Sinonime:
perspicacitate, spirit de observaţie, simţ de orientare; (figurat) miros, simţ.
Focar, substantiv neutru
Sinonime:
punct central, centru, epicentru; iradiație, origine, sursă; (focar magmatic) bazin magmatic; (focar seismic) hipocentru; (învechit și popular) fochist.
Fundal, substantiv neutru
Sinonime:
fond, fondal, orizont, paravan, perete.
Gaură, substantiv feminin
Sinonime:
adâncitură, ascunzătoare, cavernă, cavitate, deschizătură, gol, orificiu, scobitură, scochină, spărtură, ureche, vizuină, (învechit și regional) scorbelitură, (învechit și regional) scorbură, (învechit) zgău, (Moldova și Bucovina) bortă, (regional) scâlbă; (astronomie) (gaură neagră) black hole; (argou) furt, fraudă, delapidare; (argou) vagin.
Geneză, substantiv feminin
Sinonime:
apariţie, creaţie, facere, ivire, naştere, origine, rodină, roditură, tvorenie.
Germen, substantiv masculin
Sinonime:
bacil, bacterie, embrion, enzimă, ferment, gamet, genotip, idiotip, levură, microb, ou, plasmă germinativă, sămânţă, spermă, spor; cauză, debut, element, geneză, izvor, origine, principiu, sursă.
Ghida, verb
Sinonime:
a alfabetiza, a călăuzi, a conduce, a dirija, a duce, (învechit) a drege, a educa, a îndruma, a miji, a năstăvi, a orienta, a povăţui, a sfătui.
Gintă, substantiv feminin Sinonime:
neam, popor, norod; origine, obârşie.
Greţos (grețoasă), adjectiv
Sinonime:
dezgustător, infect, neplăcut, oribil, repugnant, respingător, scârbos, sinistru, (regional) silos.
Groaznic (groaznică), adjectiv
Sinonime:
abominabil, atroce, colosal, cumplit, dezgustător, extraordinar, fenomenal, formidabil, grozav, infernal, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, înspăimântător, năprasnic, oribil, sinistru, strașnic, teribil, turbat, urât, (figurat) îndrăcit, (învechit şi popular) spăimântător, (învechit) spăimântos, (popular) spăimos, (Transilvania) pogan; (și adverbial) extrem de, foarte, ieșit din comun, mult, tare.
Gură, substantiv feminin
Sinonime:
afirmaţie, bot, buză, ceartă, chei, clanţă, clobanț, clonț, cuvânt, declaraţie, decolteu, deschidere, deschizătură, dușcă, fleancă, fofelniță, gaură, gălăgie, gât, gâtlej, glas, grai, hanță, harță, îmbucătură, înghiţitură, lamă, (Moldova şi Bucovina) leoapă, leoarbă, mal, margine, mărturisire, meliță, moară, muzicuță, ochi, orificiu, papagal, pas, persoană (care trebuie întreținută), plisc, pupăză, răscroială, râșniță, rât, relatare, sărut, sărutare, scandal, sfadă, sorbitură, spusă, strâmtoare, strigăt, tăiş, trombon, țarcă, țipăt, vad, vorbă, vorbitor, zisă, (argou) mestecău, (argou) muie, (Banat şi Transilvania) flit, (botanică) (gura-lupului) (regional) colțul-lupului; (gură căscată) gură-cască, cască-gură; (învechit) rost, (plural) buze, (regional) mordă, (regional) pieptar.
Guverna, verb Sinonime:
a conduce, a administra, a stăpâni, a îndruma, a orienta, a organiza.
Halandala, adverb Sinonime:
în dezordine, aiurea, oricum, la întâmplare, fără rost, confuz, fără cap şi fără coadă.
Herb, substantiv neutru (învechit) Sinonime:
stemă, blazon, marcă; armoarii; origine, neam, stirpe.
Hidos (hidoasă), adjectiv Sinonime:
dezgustător, urât, monstruos, groaznic, oribil, hâd, slut, pocit.
Ieșire, substantiv feminin
Sinonime:
anulare, apariție, atac, critică violentă, decolorare, eliberare, exit, ieșitor, ieșitură, invectivă, liberare, năvală, output, plecare, plimbare, poartă, portieră, publicare, purgație, răsărire, scaun, scăpare, spălăcire, ștergere, ușă, (figurat) dezlegare, (figurat) soluție, (învechit) cheltuire, (învechit) consecință, (învechit) dispariție, (învechit) părăsire, (învechit) purgare, (învechit) rămas-bun, (învechit) rezultat, (învechit) sfârșit, (învechit; despre ființe) origine, (rar) ieșit.
Imund (imundă), adjectiv
Sinonime:
degradant, dezgustător, dizgraţios, fetid, greţos, hidos, imoral, infect, inomabil, murdar, oribil, repugnant, respingător, scârbos, sordid.
Inavuabil (inavuabilă), adjectiv
Sinonime:
de nemărturisit, de nespus, dezonorant, groaznic, ignobil, incalificabil, indicibil, inexprimabil, înjositor, neavuabil, nedemn, neexprimabil, oribil, rușinos, turpid.
Individual (individuală), adjectiv Sinonime:
personal, în persoană; singur, câte unul, particular, în particular, singular, original, specific.
Individualitate, substantiv feminin
Sinonime:
atribut, caracter, ins, însușire, originalitate, particularitate, persoană, personalitate, singularitate.
Inedit (inedită), adjectiv Sinonime:
necunoscut, nou, original.
Inexplicabil (inexplicabilă), adjectiv
Sinonime:
abracadabrant, anormal, bizar, ciudat, curios, de neexplicat, enigmatic, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, ieșit din comun, incomprehensibil, ininteligibil, insolit, irațional, misterios, năstrușnic, neexplicabil, neînțeles, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu, (familiar și figurat) fâstichiu, (familiar și figurat) întors, (familiar și figurat) sucit, (familiar și figurat) trăsnit, (familiar) sanchiu, (figurat) impenetrabil, (grecism învechit) paraxin, (învechit) ciudos, (Moldova) deșănțat, (popular) pidosnic, (popular) pocit, (popular) poznaș, (rar) străin, (Transilvania, Banat și Oltenia) șod.
Inimitabil (inimitabilă), adjectiv
Sinonime:
fără egal, fără pereche, incomparabil, inegalabil, irepetabil, neasemănat, neasemuit, neimitabil, neproductibil, original, unic.
Iniţial (inițială), adjectiv
Sinonime:
de început, incipient, începător, liminar, originar, premergător, prim, primar, primitiv, primordial.
Inovaţie, substantiv feminin
Sinonime:
creație, descoperire, inovare, invenţie, înnoire, modificare, noutate, originalitate, prefacere, schimbare, (variantă) inovațiune.
Insolit (insolită), adjectiv
Sinonime:
abracadabrant, anormal, aparte, bizar, ciudat, deosebit, diferit, epustuflant, excentric, excepțional, extraordinar, extravagant, fantasc, fenomenal, incomprehensibil, incredibil, individual, inexplicabil, mirobolant, neobişnuit, nepotrivit, neuzitat, original, paradoxal, rar, rarisim, singular, special, straniu, surprinzător, unic.
Izvor, substantiv neutru Sinonime:
obârşie, origine, sursă, sorginte.
Început, substantiv neutru Sinonime:
obârşie, origine, sursă, sorginte, punct de pornire.
Înfiorător (înfiorătoare), adjectiv Sinonime:
fioros, groaznic, îngrozitor, înspăimântător; repugnant, oribil, abominabil, dezgustător.
Îngust (îngustă), adjectiv Sinonime:
strâmt, redus, mic, limitat; subţire, delicat, firav; lipsit de orizont, mărginit, prost, meschin.
Îngustime, substantiv feminin Sinonime:
limitare, strâmtoare, micime, subţirime; lipsă de orizont, mărginire, meschinărie.
Lamentabil (lamentabilă), adjectiv
Sinonime:
consternant, deplorabil, detestabil, execrabil, jalnic, mizerabil, nenorocit, nul, oribil, penibil, prăpădit, rău, trist, vrednic de milă, (învechit și regional) ticălos, (învechit) mișel, (livresc) mizer, (vrednic) de plâns.
Leagăn, substantiv neutru
Sinonime:
scrânciob, belceu, ţuţul, (regional) covată; (figurat) lăcaş, cuib, loc, origine.
Loc, substantiv neutru Sinonime:
spaţiu, întindere; punct de plecare, origine, obârşie; situaţie, post, funcţie, poziţie, rang, treaptă.
Macabru (macabră), adjectiv
Sinonime:
abominabil, cumplit, cutremurător, dezagreabil, dezgustător, fioros, funebru, funerar, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimântător, jalnic, lugubru, monstruos, mortuar, oribil, respingător, sângeros, sepulcral, sinistru, sumbru, teribil, terifiant, terific, zguduitor, (învechit și popular) rău.
Mag, substantiv masculin
Sinonime:
astrolog, filozof, învățat, magician, scamator, vrăjitor; (biserică) (învechit) vâlfă, rege din Orient; (figurat) sol, vestitor; magnetofon.
Măcar, adverb Sinonime:
cel puţin, barem; chiar, deşi, oricât.
Mişca, verb Sinonime:
a deplasa, a schimba, a muta; a impulsiona, a mâna, a porni; (reflexiv) a se pricepe, a se descurca, a se orienta; (reflexiv) a se agita, a răscula; (figurat) a impresiona, a emoţiona, a zgudui, a răscoli.
Morţiş, adverb
Sinonime:
cu orice preţ, musai, neapărat, negreșit, numaidecât, obligatoriu, (învechit și regional) nepristan, (învechit și regional) nesmintit, (învechit și regional) numai, (învechit) nelipsit, (rar) necesarmente.
Năzui, verb
Sinonime:
a apuca, a aspira, a dori, a îndrepta, a jindui, a lua, a merge, a orienta, a păşi, a pleca, a porni, a râvni, a tinde, a ţinti.
Neam (neamuri), substantiv neutru
Sinonime:
categorie, clan, clasă, familie, fel, gen, generaţie, gintă, naştere, naţiune, norod, obârşie, origine, popor, provenienţă, rod, rubedenie, rudă, sămânţă, sânge, seminţie, sex, soi, sort, specie, spiţă, stepenă, tip, trib, varietate, viţă, (livresc) stirpe, (Transilvania) porodiţă.
Neaoş (neaoșă), adjectiv Sinonime:
autentic, original, nefalsificat, adevărat, veritabil, real; băştinaş, autohton, indigen.
Neapărat, adverb
Sinonime:
absolut, cert, continuu, cu orice preţ, cu siguranţă, desigur, fără doar şi poate, fără îndoială, indispensabil, indubitabil, încontinuu, întruna, mereu, morţiş, necontenit, necurmat, negreşit, neîncetat, neîndoielnic, neîndoios, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, sigur, veşnic. Neapărat, adjectiv
Sinonime:
absolut, categoric, cert, fatal, indispensabil, inevitabil, necesar, obligatoriu, precis, sigur.
Nemărginit (nemărginită), adjectiv
Sinonime:
colosal, complet, desăvârșit, enorm, extrem, foarte lung, foarte mare, foarte numeros, imens, infinit, interminabil, întins, necuprins, nefinit, neîngrădit, nelimitat, nemăsurat, nesfârşit, neţărmurit, total, vast, (figurat) liber de orice constrângere, (figurat) orb, (învechit) necovârșit, (învechit) nescris, (livresc) incomensurabil, (rar) ilimitat, (rar) nemărgenit.
Neobișnuit (neobișnuită), adjectiv
Sinonime:
bizar, ciudat, deosebit, excentric, extravagant, nededat, original, special.
Nostim (nostimă), adjectiv
Sinonime:
amuzant, atrăgător, drăgălaș, drăguţ, frumușel, hazliu, interesant, mucalit, nostimior, original, plăcut, simpatic, spiritual.
Obârşie, substantiv feminin Sinonime:
origine, izvod, sursă, început, sorginte.
Odios (odioasă), adjectiv
Sinonime:
abject, abominabil, atroce, oribil, dezgustător, respingător, detestabil, hidos, monstruos, cumplit, înfiorător, îngrozitor, fioros, groaznic, dezagreabil, detestabil, diabolic, execrabil, grosier, grosolan, ignobil, josnic, infam, incalificabil, satanic.
