Orăcăială, substantiv
Sinonime:
gălăgie, larmă, miorcăire, ocăcăit, orăcăire, orăcăit, (învechit) pupăire, (rar) miorcăit, (regional) miorcoteală, (regional) miorcotire.
Orăcăire, substantiv
Sinonime:
ocăcăit, orăcăială, orăcăit, plânset, scâncet, (rar) miorcăit, (regional) miorcoteală, (regional) miorcotire.
Piscui, verb
Sinonime:
a ciripi, a piui; a orăcăi; (figurat) a vorbi cu voce subțire; (regional) a cânta din fluier; (regional, despre mămăligă) a răsufla.
Ocăcăi, verb
Sinonime:
a orăcăi.
Ocăcăit, substantiv
Sinonime:
orăcăit.
Miorcotire, substantiv
Sinonime:
miorcoteală, ocăcăit, orăcăială, orăcăire, orăcăit.
Miorcoti, verb
Sinonime:
a ocăcăi, a orăcăi.
Miorcoteală, substantiv
Sinonime:
miorcotire, ocăcăit, orăcăială, orăcăire, orăcăit.
Pupăire, substantiv (învechit)
Sinonime:
clevetire, flecăreală, orăcăială, orăcăit, pupăit, pupuit.
