Omorâre
Omorâre, substantiv
Sinonime: asasinare, asasinat, crimă, homicid, moarte, omor, omucidere, suprimare, ucidere, ucis, (figurat) achitare, (figurat) lichidare, (învechit) deșugubină, (învechit) omucid, (învechit) sângi, (învechit) ucigătură, (popular) răpunere.  
 

Crimă
Crimă, substantiv feminin
Sinonime: ucidere, omor, asasinat, moarte, omorâre, omucidere, (livresc) homicid, (învechit) deşugubină, omucid, sângi, ucigătură.  
 
Moarte
Moarte, substantiv feminin
Sinonime: asasinat, crăpare, crimă, decedare, deces, dispariţie, epidemie, eutanasie, exitus, expiere, extincție, homicid, molimă, mortalitate, obștescul sfârșit, omor, omorâre, omucidere, pieire, prăpădire, răposare, răposat, repaus, repauzare, sfârșit, somnul de veci, stingere, sucombare, ucidere, (argou) mierleală, (argou) mierlire, (argou) verdeș, (figurat) adormire, (figurat) mormânt, (învechit și popular) săvârșire, (învechit) deșugubină, (învechit) murire, (învechit) murte, (învechit) omucid, (învechit) petrecanie, (învechit) petrecere, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) prăpăditură, (învechit) pristăvire, (învechit) săvârșenie, (învechit) săvârșit, (învechit) sângi, (învechit) scădere, (învechit) sconcenie, (învechit) ucigătură, (popular) pierzanie, (popular) pierzare, (regional) pieiște, (regional) topenie.  
 
Omor
Omor, substantiv neutru
Sinonime: crimă, omucidere, asasinare, asasinat, omorâre, ucidere.  
 
Asasinare
Asasinare, substantiv
Sinonime: asasinat, omor, omorâre, suprimare, ucidere, ucis, (figurat) achitare, (figurat) lichidare, (învechit) supresiune, (învechit) ucigătură, (popular) răpunere.  
 
Deşugubină
Deşugubină, substantiv
Sinonime: asasinat, crimă, măcel, moarte, omor, omorâre, omucidere, șugubină, ucidere; încurcătură, bucluc.  
 
Ucidere
Ucidere, substantiv
Sinonime: asasinat, crimă, omor, omorâre, ucis.  
 
Ucigătură
Ucigătură, substantiv
Sinonime: asasinare, asasinat, crimă, moarte, omor, omorâre, omucidere, suprimare, ucidere.  
 
Ucis
Ucis, substantiv
Sinonime: asasinare, omorâre, suprimare, ucidere.  
 
Homicid
Homicid, substantiv
Sinonime: asasinat, crimă, eutanasie, fratricid, genocid, infanticid, matricid, moarte, omicid, omor, omorâre, omucidere, paricid, patricid, pruncucidere, regicid, suicid, ucidere; (și cu rol de adjectiv) asasin, criminal, omorâtor, ucigaş.  
 
Sângi
Sângi, substantiv
Sinonime: asasinat, crimă, moarte, omor, omorâre, omucidere, ucidere.  
 
Răpunere
Răpunere, substantiv
Sinonime: asasinare, doborâre, înfrângere, moarte, omorâre, pieire, suprimare, ucidere.  
 
Suicid
Suicid, substantiv
Sinonime: autodistrugere, destrucție, omorâre, sinucidere, sinucigaș, suicidar.  
 
Sinucid
Sinucid, substantiv
Sinonime: omorâre, sinucidere, sinucigaş, suicid.  
 
Omucidere
Omucidere, substantiv
Sinonime: asasinat, crimă, moarte, omor, omorâre, ucidere, (învechit) deșugubină, (învechit) omucid, (învechit) sângi, (învechit) ucigătură, (livresc) homicid.  
 
Omucid
Omucid, substantiv (învechit)
Sinonime: asasin, asasinat, crimă, criminal, moarte, omor, omorâre, omorâtor, omucidere, ucidere, ucigaș, (variantă) omicid, (variantă) omicidiu.  
 
Însurare
Însurare, substantiv (învechit)
Sinonime: căsătorie, însurat, însurătoare, (figurat) unire, (învechit) însurăciune; descotorosire, omorâre.  
 
Însurat
Însurat, substantiv
Sinonime: căsătorie, însurare, însurătoare, omorâre, (figurat) unire, (învechit) însurăciune.

Însurat, adjectiv
Sinonime: căsătorit, omorât, (despre încălțăminte) pingelit, (figurat) unit.  
 
Lichidare
Lichidare, substantiv
Sinonime: achitare, asasinare, desființare, falimentare, încheiere, înlăturare, lichidat, nimicire, omorâre, onorare, plată, plătire, soluționare, stârpire, suprimare, terminare, ucidere, (argou) exterminare, (învechit) lichidație, (învechit) licuidare, (învechit) răspundere, (sens suspect) lichefiere.  
 
Necare
Necare, substantiv (învechit)
Sinonime: inundare, înăbușire, înecare, omorâre (prin sugrumare), (învechit) înecăciune.  
 
Sinucidere
Sinucidere, substantiv
Sinonime: apocarteresis, harachiri, moarte voluntară, omorâre, seppuku, suicid, suicidere, (învechit) sinucid.  
 
Miruire
Miruire, substantiv
Sinonime: mir, miruială, miruit, omorâre, ungere, (învechit) pomăzanie, (învechit) pomăzuire.  
 
 


Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Reduceri online!
RSS


Meniu
Dictoo.eu
Dictoo.eu
Reduceri
Dicționar